A fost cutremur. Azi sâmbătă 25 aprilie 2009. Orele 20.15. Important sau nu. Nu  ştiu. Că a fost prevazut sau nu, iar nu ştiu, dar ştiu că se vor găsi destui care să afirme că au ştiut, că au avut premoniţii, că au avut vise sau viziuni. Tot felul de falşi clarvăzători vor specula aceste momente.

Asta este realitatea.

A fost un cutremur de 5,3 grade.

A fost.

Dar va veni din nou? Vor fi replici? Replicile vor fi mai puternice?

TU ce prevezi?

Confom celor de la Antena 3:

Iată câteva sfaturi de urmat în caz de cutremur:

1. Nu vă rezumaţi la vă apleca sau ascunde sub diverse obiecte, de exemplu birouri sau maşini, pentru că riscul este foarte mare în aceste situaţii.

2. Câinii, pisicile şi copii mici se ghemuiesc uneori natural în poziţia fetală. Este un instinct natural de supravieţuire. Cel mai sigur este să vă ghemuiţi lîngă un obiect mare, de exemplu o canapea care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lasă un gol lângă el.

3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur, deoarece lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţă cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4. În cazul unui cutremur produs în timp ce vă aflaţi în pat, cel mai indicat este să vă rostogoliţi pur şi simplu lângă pat, unde se va crea un vid de siguranţă.

5. Dacă apare un cutremur în timp ce vă uitaţi la televizor şi nu puteţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întindeţi-vă jos şi ghemuiţi-vă în poziţie fetala, lângă canapea sau un obiect mare.

6. Evitaţi să vă adăpostiţi sub tocul uşii

7. Niciodată nu folosiţi scările. Scara este cea mai vulnerabilă parte a unei clădiri şi prezintă cel mai mare risc de prăbuşire.

8. Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil. Este mult mai bine să vă situaţi cât mai aproape de exteriorul unei clădiri decât în interior.

9. Dacă vă aflaţi în maşină, încercaţi să trageţi calm pe dreapta şi să vă adăpostiţi lângă autoturism.

Antena3.ro

Suntem fiinţele iluziilor şi iluzorici prin comportament.

Ciudat sau poate paradoxal dar evoluţia noastră, chiar şi la nivel individual, este intersectată în foarte multe cazuri de fenomenul iluziei. Unii nu reuşesc încă să separe sau să deosebească iluzia de vis, dar cei mai mulţi asociază iluzia de amăgire. Cât de corectă este această asociere, fiecare poate decide pentru el însuşi în cadrul procesului de introspecţie.

Iluzia este, în mod normal, total diferită de deziluzie, şi totuşi… mulţi confundă cel puţin la nivelul stărilor emoţionale aceste două noţiuni. Manifestarea trăirilor asociate la nivel emoţional, conştient, unei manifestări a subconştientului, crează confuzia suficientă debusolării.

Paradoxal, dar ne hrănim cu iluzii pentru a putea evolua într-o direcţie sau alta, deşi în mod normal iluzia ar trebui să ne tragă înapoi sau în jos. Visul ar trebui să fie acel motor de propulsare şi de separare de iluzoriu.

Când suntem în postura corectă?

O altă iluzie susţine faptul că toată imaginaţia nostră şi reacţia la acest stimulent nu au legătură cu o activitate şi o decizie conştientă. Şi atunci se naşte întrebarea: omul reacţionează la o imagine sau la o iluzie? Abracadabrant mi se pare faptul că iluzia este tot o imagine, dar din considerente etice şi morale, fiinţa umana se luptă pentru a demonstra contrariul şi a îşi justifica reacţiile prin aceasta.

Cine vrea să spună clar: sunt cel ce sunt pentru că am considerat iluzia ca parte a gândirilor analitice şi creatoare pe care mi le-am dezvoltat în mod conştient?

Nimeni.

Deşi activitatea analitică este tot o fiică a unei iluzii.

Oare tot ce suntem şi ne înconjoară, oare universul în sine, nu este tot o iluzie?

Negarea aceste afirmaţii este o iluzie?

Suntem noi oamenii iluzii?

Dacă eşti bogat, munceşte.

Dacă eşti împovărat cu responsabilităţi evident

nedrepte, munceşte.

Dacă eşti fericit, continuă să munceşti.

Lenea face loc îndoielii şi neliniştii.

Dacă te copleşeşte tristeţea şi cei iubiţi par

nesinceri, munceşte.

Dacă te simţi dezamăgit, munceşte.

Dacă încrederea ţi se clatină şi simţi că-ţi pierzi

minţile, munceşte.

Când visele se sfarmă şi speranţa pare moartă,

munceşte.

Munceşte ca şi cum viaţa ta ar depinde de asta,

pentru că aşa şi este.

Orice te-ar supăra, munceşte.

Munceşte încrezător şi munceşte cu credinţă.

Munca este cel mai bun tratament care există.

Munca îţi vindecă atât durerile minţii cât şi pe cele ale trupului.

Munceşte.