Dependenţa. Nu ştiu dacă este un cuvânt frumos sau urât, dacă este un cuvânt negativ sau pozitiv, dar cu siguranţă este ceva ce ne face să ne gândim automat la anumite aspecte ale vieţii.

Putem fi dependenţi de bautuă, de jocuri de noroc, de droguri, de ţigări, de pariuri, de sport, de filme, de maşini, de munte, de mare, de călătorii, de zbor, de parfum, de mâncare, …, de dragoste, de omul de langă, de vină, etc. E greu de stabilit care dintre toate dependenţele posibile este plasată pe o poziţie superioară pe o scară anume. E greu de stabilit o ierarhie, chiar şi pentru aceia dintre noi care suntem dependenţi de mai multe lucruri simultan.

Dependenţa poate fi benefică vieţii individului în cauză dar poate fi şi destructivă. Dependenţa pleacă din dorinţă. La fel şi leacul, dacă este dorit. Dependenţa poate fi vindecată sau poate fi generată. Dependenţa este ceva personal. Nu te poţi duce undeva anume să o cumperi şi nici nu poţi să o împrumuţi de la un prieten. Te poţi alatura unei categorii de oameni care sunt dependenţi de anumite lucruri, sentimente sau poţi fi un sihastru trăindu-ţi propriile dependenţe.

Dependenţa este ceva ce îţi autodezvolţi pe parcusul vieţii, deşi vor fi voci care vor afirma că ne naştem cu anumite astfel de caracteristici.

Dependenţa poate naşte clipe de geniu sau poate genera stupiditate totală.

Dependenţa poate crea celui care o posedă impresia de stabilitate dar în final va fi doar o impresie.

Dependenţa poate orbi conştiinţa, dar poate oferi şi miraje.

Dependenţa impulsionează impresia de schimbare programată. Şi dependenţa de impresie este tot o dependenţă.

Şi totuşi…există ceva care poate crea efectul opus dependenţei în cauză. Admiterea. Unii pot spune doar acceptare dar este prea superficială denumirea.

Admiterea.

Admiterea este şi ea strict personală. Şi unică, chiar dacă vorbim de acceaşi dependenţa la mai mulţi oameni.

Admiterea este arma cu care am fost insuflaţi de Divinitate.

Admiterea este suflu.

Dacă ar fi să primeşti ca temă o lucrare având ca şi titlu „Dependenţa” şi ai avea la dispoziţie doar textul de mai sus şi propriile cunoştinţe, ai fi capabil să scrii o astfel de lucrare? Poţi? Demonstrează!

Criza. Gripa nouă. Şomeri. Bugetari. Concedieri. Scumpiri. Mizerie. Iarna. Concedii. Şi RCA. RCA ieftin, dacă se poate.

Românul îşi iubeşte maşina dar paradoxal nu o include pe lista preocuparilor sau priortăţilor sale decât între anumite limite. Altfel nu se explică de ce atât de puţini români au CASCO la maşina lor şi de ce manifestă atât de puţin interes faţă de RCA.

O să îmi spuneţi că românul este preocupat de maşina sa, că e a doua sa soţie, etc, dar produsele de asigurare RCA şi CASCO sunt mult prea scumpe şi nu şi le pot permite.

O regulă generala spune că: „Dacă cumperi prea ieftin vei plăti prea mult..”

Ca şi oameni, trebuie să facem o analiză atentă a balanţei: investiţie-profit (a cumpăra un produs de asigurare reprezintă o investiţie şi nu un cost) pentru a ne asigura că, în final, cumpărăm produsul de care avem nevoie sau pe care ni-l dorim, dar la valoarea sa corectă.

Ce sunt până la urma urmei produsele de asigurare. aşa pe înţelesul tuturor? Produsele de asigurare sunt expresia comercială a unor nevoi umane de bază (vezi Maslow): siguranţă, protecţie şi eventual confort.

CASCO. Cum privesc românii acest produs? Ca şi ceva foarte bun şi necesar dar nu atât de necesar pe cât e preţul său de piperat. În fond şi la urma urmei toţi conducem prudent şi nu ne lovim maşinile ca urmare a vinei propri. Celălalt e vinovat şi atunci, dacă vom avea acest ghinion, ne vom face maşina pe RCA-ul lui. Furtul? Da, poliţa CASCO e foarte bună în acest caz dar nu o să ni se întâmple tocmai nouă… De fapt aceasta este mentalitatea românească: „nu o să mi se întâmple tocmai mie şi dacă totuşi mi se va întâmpla Dumnezeu va avea grijă de mine….” Alţii chiar extrapolează: …şi oricum nu am maşina în leasing sau în rate ca să fiu obligat să îmi fac CASCO…şi mă cunoaşte lumea în cartier….şi o să mă înţeleg eu cu băieţii … Şi cam aşa gândim. Ne oferim soluţii pentru a nu face ceva despre care suntem convinşi că este ceva bun şi necesar.

RCA-ul. RCA-ul lui, RCA-ul meu. Subiect extrem de controversat. Dar şi ce ne mai plac subiectele astea de interes naţional…

Ce este RCA-ul? O formă de asigurare obligatorie astfel încât să putem circula pe drumurile patriei. Asta dacă vrem să ne folosim de maşina pe care ne-am cumpărat-o şi nu vrem să o ţinem pe post de bancă în faţa blocului. Ei, dar chiar şi aşa, sau mai ales din acest motiv, de ce nu ne-am lua cel mai ieftin RCA, doar este pentru celălalt pe care îl lovesc şi nu pentru mine?

Corect. Doar dintr-un anumit punct de vedere.

Până acum istoricul de şofer al unui conducător auto din România nu conta. Puteai să ai o mulţime de accidente îţi reparai maşina şi era ca nouă. Tu erai în continuare erai un sofer foarte bun. A good driver. Sau vorba ceea…”spălată e ca nouă…” Începând însă din acest an, 2010, acest aspect „va arde la buzunare”. RCA-ul este şi va fi obligatorie şi de acum înainte, cât vor exista mijloace de transport. Eşti un şofer bun vei avea parte de un RCA mai ieftin indiferent de compania de asigurări aleasă. Eşti un şofer mai imprudent buzunarele ţi se vor goli mult mai repede plătind un acelaşi RCA, de data asta însă, mult mai scump. Este urmarea firească a introducerii noului sistem intitulat: bonus-malus, prezent de foarte mulţi ani în întreaga lume, având în spate cea mai mare bază de date – CEDAM – după cea de evidenţă a populaţiei. Practic toate instituţiile indrituite ale statului plus toate societăţile de asigurare autorizate să practice RCA, vor alimenta această bază de date cu toate informaţiile deţinute sau obţinute privind un conducător auto sau altul.

Se va întâmpla astfel să te duci, obligat fiind de lege ca să poţi conduce bijuteria de maşină din dotare, la oricare dintre societăţile de asigurare autorizate să îţi închei un contract RCA, pe şase luni sau un an, şi te vei trezi în postura în care un „vânzător drăguţ şi amabil” îţi va accesa dosarul în baza de date CEDAM şi în funcţie de „dosar” vei plăti mai mult sau mai puţin pentru aceeaşi poliţa RCA şi pentru aceeaşi maşină în funcţie de cum ai condus în ultimii ani. Devine importantă în acest caz societatea de asigurări care îţi gestionează dosarul? Devine. Mai îţi este indiferent pe cine alegi să îţi emită poliţa RCA, dacă întruneşte condiţia de a fi cel mai ieftin? Nu. Nu îţi mai este.

În plus, un alt argument şi un alt aspect de care trebuie să ne obişnuim să ţinem cont şi pe care ar tebui să îl introducem în comportament: de la jumătatea anului 2009 funcţionează constatul amiabil. Ce înseamnă acest lucru. Dacă ai ghinionul şi eşti implicat într-un incident auto, accident, care este soldat doar cu daune materiale şi nu şi victime, trebuie să te înţelegi de bunăvoie cu celaltă parte cine îşi asumă vina, cine îşi repară maşina pe RCA-ul cui, şi mai ales cine îşi repară maşina pe poliţa CASCO sau din buzunar. Cu alte cuvinte cine se declară vinovat suprtă cheltuielile de reparaţii ale propriei maşini şi îşi oferă poliţa RCA spre a-i servi celuilalt,”victima”, pentru a-şi repara la rându-i maşina. Totul ok pâna acum când se aplică sistemul bonus-malus. Pentru că românul a înţeles greşit legea constatului amiabil şi a considerat ca este mica şi libera înţelegere între cei doi soferi implicaţi. Corect şi nu. Este defapt o înţelegere între cele două societăţi de asigurare care au emis poliţele RCA sau de la caz la caz ale aceleiaşi companii dacă cei doi au poliţele emise de aceeaşi societate de asigurări. Ce înseamnă acest lucru. Pur şi simplu, în contextul aplicării sistemului bonus-malus, eu ca şi şofer implicat in accidentul auto am tot interesul  ca societatea care mă reprezintă să fie cel mai bun avocat pentru mine astfel încât la dosarul meu să nu se consemneze vina. În caz contrar voi avea de plăti enorm la următoarea poliţa RCA pentru că voi fi pe malus.

Pe scurt, dacă până acum nu aveam niciun motiv să îmi aleg compania de asigurări care îmi emite poliţa RCA decât pe criteriul de RCA ieftin, fie datorită tarifului fie datorită discount-urilor sau facilităţilor oferite, în prezent îmi aleg compania în funcţie de cât de bine cred sau consider că îmi va apăra şi proteja interesele în cazul în care se va produce un eveniment rutier.

Este astfel primul an în care asistăm la trecerea de la un RCA ieftin la un RCA de calitate!

Ca un punct de vedere personal, astăzi şi în contextul actual ASIROM este compania de asigurări care mă poate asista şi proteja cel mai bine. Este compania care la ora actuală îmi oferă cea mai corectă consiliere pe această temă şi care îmi este cea mai loială.

Alegeţi, dar alegeţi cu cap. De la 1 ianuarie 2010 contează calitatea RCA-ului si nu cel mai ieftin RCA!