Ritmul vieţii. Ne aruncăm înainte în tumultul unei vieţi pe care sperăm să o cucerim şi să o facem unică şi de neuitat.
Suntem plini de speranţe şi de trăire cuprinşi de puritatea dorinţelor şi gândurilor dezlănţuite de iubire şi pasiune.
Viaţa este într-adevăr minunată indiferent de hainele pe care le îmbracă.
Que sera sera!
What ever will be will be!
Ce va fi va fi!
The future is not ours to see!
Pasiune si iubire!
Trăire!
Sentimente!
Suntem definiţi prin aceste lucruri!
Suntem oameni!
Dacă am ştii totul dinainte viaţa nu ar mai avea niciun farmec.
Uneori este mai bine să îmbrăţişezi necunoscutul chiar dacă rişti!
Poţi pierde dar şi minunile pe care le descoperi în interiorul tău şi mai ales omul pe care te descoperi a fi, merită orice scufundare în oceanul învolburat!
Ce va fi va fi, dar va fi al meu şi viaţa mea va fi mai bogată cu fiecare pas în necunoscut pe care îl voi face!
Que sera sera
şi dacă tot e să fie
măcar să fie pentru ca aşa am decis!
Merit să îmbrăţişez viitorul şi să fiu plin de încredere în ceea ce pot face!
Oamenii sunt cel mai frumos detaliu al peisajului universal. Frumuseţea lor răsare nu din trup ci din suflet. Din inimă. Oamenii ştiu să se bucure de fiecare moment al vieţii şi să facă din el o sărbătoare. Astăzi toţi îndrăgostiţii se sărbătoresc şi îşi celebrează iubirea dar şi toţi cei care poartă numele Sf. Valentin au prilej de bucurie. Sunt deci oameni care astăzi sărbătoresc din două motive.
Criza cea nemiloasă accentuează starea de isterie. Oamenii visau la câştiguri fabuloase şi înainte dar acum parcă au devenit şi mai aprigi.
A câştiga la loto a devenit dorinţa principală a foarte multor semeni de-ai noştri. De fapt cred că orice om şi-ar dori să câştige, dar doar unii şi joacă. Mai sunt deci, şi cei care îşi doresc premiul cel mare al loteriei, dar fără să îşi cumpere un bilet. Loto. Cuvântul magic.
Mulţi îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar juca la loto.
În toată acestă isterie se răstoarnă valori şi principii. Dacă înainte erau priviţi uşor ciudat cei care jucau la loto, astăzi aşa numiţii jucători profesionişti de loto sunt priviţi ca eroi ai lumii moderne. Să îţi joci viaţa ar spune unii în timp ce alţi susţin că de fapt îţi joci şansa. Şansa de a câştiga la loto. Astazi omul are viata pe care si-o formează la loto.
Forţa suprema a destinului a devenit o loterie. Sau aşa a fost întotdeauna şi doar acum realizăm acest lucru.
Viaţa e o loterie. Refuzăm să ne luăm destinul în mâini şi atunci altcineva va învârti hazardul.
Loteria ne schimbă. Ne face să fim tot ceea ce nu merităm. Devenim răi, hapsâni, mârşavi, egoişti, bolnavi, ochii ni se măresc şi ne lucesc, devenim toţi un fel de Golum. „My precious”. Golum surprinde cel mai bine starea de nebunie care ne acaparează datorită magiei loteriei. Mulţi au aujuns să credă că schimbarea de care au nevoie poartă numele de Loto 6 din 49, sau cine ştie cum altcumva.
Schimbarea atunci când devine necesară trebuie să poarte pentru fiecare în parte propriul său nume. Schimbarea mea nu poate purta numele tău, decât dacă consimt să îmi construieşti destinul.
Ne naştem inocenţi dar devenim Golum. Loteria îşi spune cuvântul.
Noi credem că dezvoltarea capacităţii de a vorbi se datorează dorinţei noastre profunde de a ne plânge de tot ce ne înconjoară. (Jane Wagner şi Lily Tomlin)
Niciodată nu pierdeţi timpul mai mult ca atunci când încercaţi să daţi explicaţii. (Benjamin Disraeli)
Fiecare greşeală are un moment de cotitură, o clipă în care poate fi analizată şi poate chiar soluţionată. (Pearl S. Buck)
Nu oferiţi scuze – oferiţi soluţii. (Frank Hubbard)
Măsura succesului unei organizaţii sau instituţii nu depinde de a avea sau nu probleme, ci de a avea aceleaşi probleme pe care le-a avut şi anul trecut. (John Foster Dulles)
Punct şi de la capăt. De multe ori simţim nevoia să ne oprim şi să pornim din nou. Pe alt drum sau cu puteri sporite. Atunci când trăieşti viaţa cu pasiune îţi consumi energia şi nu ai timp să realizezi dacă drumul pe care mergi este cel pe care vrei să rămâi până la capăt. Poate de aceea pastila de tinereţe stă în puterea de a zice: punct şi de la capăt.
Nu, nu înseamnă renunţare. Omul puternic este cel care se cunoaşte pe sine suficient încât să se ridice la nivelul la care merită să îşi trăiască clipele.
Punct şi de la capăt însemnă în acelaşi timp un nou început dar şi o continuare. Punct şi de la capăt înseamnă să ai puterea să spui stop rutinei dar mai ales ruginei cerebrale şi sentimentale. Patina timpului se aşterne doar acolo unde i se permite.
Punct şi de la capăt şi redevii cel ce meriţi să fii.
Viaţa poate fi trăită în paşi de dans iar suflul poate fi muzica sentimentelor împlinite. Iubire şi fericire strâns legate de puterea de a zice: punct şi de la capăt.
Viaţa te pune intotdeauna în situaţia de a alege. În cele mai multe cazuri de a alege între două extreme şi tu trebuie să alegi calea de mijloc. Cale de mijloc care în cele mai multe cazuri este de fapt o linie extrem de subţire de demarcaţie.
Este o vorbă care spune că în viaţă nu totul este alb şi negru. Sarcasticii ar sări cu gura spunând că mai există şi culori. Dar viaţa chiar este numai alb şi negru. Cazurile în care în mod real ai şi o a treia variantă în afară de cele două extreme sunt atât de rare încât devin nesemnificative. Ce poate s[ existe intre interior si exterior?
Când vine vorba de iubire poţi spune clar şi concret dacă iubeşti sau nu? Nu există nicio cale de mijloc. Intensităţile aparţin extremelor. Ori eşti viu ori eşti mort. Este o utopie să ne gândim la starea de zombie.
Asta e viaţa: ori ori. Nu poţi spune că am de ales între trei variante: ori aşa, ori aşa, ori aşa.
Şi totuşi întreaga noastră existenţă şi cultură se bazează pe acea cale de mijloc. Suntem judecaţi în funcţie de calea de mijloc inclusiv de religie. Dar care este calea de mijloc. O femeie poate fi fie însărcinată, fie nu. Dar însărcinată doar pe jumatate, sau pe cale de a deveni…., eu unul nu am auzit.
Şi totuşi care este calea de mijloc? Care este acea linie de demarcaţie?
Există trei stări dar, doar voluntar le putem asocia: răzbunare, iertare, uitare. Dar care dintre acestea ar fi calea de mijloc şi care ar fi extremele? Nimic nu e simplu. Şi dacă nu e simplu atunci e complicat. Iar nu avem cale de mijloc. Mă repet: intensităţile aparţin extremelor.
Vreau să vă încăpăţănaţi şi să demonstraţi că există cale de mijloc. Credeţi că o puteţi face?
Inimi nebune alergând prin timp. Dragoste pură trăită necontrolat. Fără premeditare. Poate singurul lucru asupra căruia planurile concepute special nu sunt luate în calcul. Cine poate defini iubirea? Vine, pleacă, face din noi tot ce vrea. Iubirea este manipularea ridicată la rang de artă. Poate fi si motivarea pentru viaţă. Paradoxal, dar ambele definitii pot fi şi sunt corecte. Depinde cine le susţine.
Sentimente nedefinite, persoane de nerecunoscut. Atunci când iubeşti tu singur nu te mai recunoşti. Sistemul de valori se răstoarnă. Credinţele se întăresc sau se schimbă. Iubirea transformă fiinţa conferindu-i adevărata valoare. Un om care iubeşte este mult mai frumos şi pe exterior dar mai ales pe interior. Cu totii putem iubi, intens, real, dar mulţi suntem avizi de dorinţa de a controla iubirea, de a o îngrădi, de a-i stabili reguli. Ne înfrânăm inima şi ne eliberăm pornirile. Ne autoamăgim crezând că acea scenetă de teatru pe care o acceptăm şi o jucăm, se poate numi iubire.Ne aruncăm clipele numărate ale vieţii în latrina falsităţii. Iubirea este reală şi dă naştere. A te preface doar îţi pune coarne.
Şi totuşi în unele cazuri iubirea este atât de intensă încât orbeşte dar se stinge la fel de repede, în altele dăinuie peste decenii. În sinceritatea absolută cu care ar trebui să ne tratăm sinele, simţim când iubirea ce o purtăm nu mai e iubire? Cât poate dura o iubire? Şi nu mă refer la plasticul număr de ani în care doi oameni pot convieţui ci la cât, în mod real, acea flacără, acea pasiune, acele sentimente există. Oare timpul are vreo influenţă asupra sentimentelor?
Putem face oare iubirea să dăinuie? Merităm oare acest privilegiu? Cine merită să iubească şi să fie iubit? Oare viaţa nu este iubirea?
Cum ai defini TU iubirea?
Eu aş încerca să spun aşa: Iubirea este căldura flăcării din priviri atunci când îmi privesc partenera.
Parcurgem în ritmul propriilor paşi un drum al vieţii pe care îl putem influenţa sau construi, mai mult sau mai puţin în funcţie de cât de mult ne dorim să ne implicăm şi să facem parte din propria viaţă.
Suntem un chip cu personalitate sau doar o imagine în peisajul cotidian al unui spaţiu temporal.
Avem o identitate anume? Ce este de fapt identitatea?
Oare este posibil:
-să fii convins că eşti altcineva decât eşti în realitate?
-să fii altfel decât te văd ceilalţi?
-să ţi se atribuie o altă identitate?
-să simţi că nu ai nicio identitate.
Care este de fapt identitatea ta? De unde ştii? Cum se stabileşte o identitate? În funcţie de ce criterii?
Dacă suntem o coastă a unei identităţi înseamnă că identitatea noastră este parte a acelei identităţi?
Dacă suntem creaţi după chipul şi asemănarea unei Identităţi, cât la sută din acea identitate este identitatea noastră?
Identitatea poate fi furată? Dar regăsită? Şi mai ales poate fi REDOBÂNDITĂ?
Aţi trăit vreodată sentimentul că aţi vrea să scrieţi ceva şi să nu aveţi niciun fel de idee? Niciunfel de inspiraţie? Te simţi oarecum insipid şi inutil.
Apoi începi să realizezi că de fapt lucrurile stau aşa cum vrei. Inclusiv partea cu scrisul. Inspiraţia este strict legată de ceea ce simţi. Poate puţin şi de cum te simţi, dar în esenţă mai bine să nu simţi nimic decât să te simţi gol.
Singurul pericol care apare este cel legat de batutul câmpilor. Cum fac eu acum.
Eu când nu am niciun fel de idee, încer să scriu şi pe parcurs caut ancore de care să mă agăţ şi de la care să pornesc. Foarte rar, aş putea spune chiar extrem de rar, am o idee de la bun început. De cele mai multe ori inspiraţia îmi vine pe măsură ce aştern rânduri peste rânduri. Din frânturi de gânduri fără rost se naşte ideea care generează în final inspiraţia.
Aşa se întâmplă la mine.
Cu tine cum stau lucrurile?
Ai inspiraţie tot timpul? Chiar de la început, sau îţi vine pe parcurs?
Ai o tehnică anume sau laşi lucrurile să se întâmple?
Scrii numai când ai ceva de spus, când eşti inspirat? Sau îţi propui să scrii ceva şi vezi ce îţi iese?
Viaţa este aşa cum o simţim, crizată şi în criză, pur şi simplu pentru că am complicat-o. Nu am ştiut şi nici nu am vrut să o menţinem simplă. Nu că ar fi fost uşor.
De multe ori a obţine esenţa este mult mai greu decât a obţine poşirca.
Un act de voinţă colectivă este creat de complicarea voinţelor individuale.
Ralph Waldo Emerson spunea: „Ceea ce este în spatele nostru şi ceea ce stă în faţa noastră, sunt lucruri mici, în comparaţie cu ceea ce se află în noi.”
Einstein spunea: „Mintea care se deschide unei idei noi nu va reveni niciodată la dimensiunea iniţială.”
Ce îţi sugerează ţie aceste citate? Care sunt primele tale gânduri atunci când citeşti rândurile de mai sus? Unde te conduce mintea?
Se afirmă în general că omul este supus greşelii. Eu aş merge mult mai departe şi aş afirma că omul este supus vieţii. Poţi greşi şi poţi să nu înveţi niciodată din greşelile făcute şi vei fi condamnat de societate, dar dacă vei repeta aceleaşi greşeli faţă de viaţa proprie, mai devreme sau mai târziu vei fi penalizat atât de usturător încât nu vei mai avea cale de întoarcere. Viaţa nu îşi permite să fie mai mult decât un profesor care îţi explică o dată. Când corectează o face permanent. Viaţa nu îşi permite să facă recomandări. Nu are timpul necesar pentru a se întoarce.
Greşelile pot fi îndreptate. Viaţa nu poate fi retrăită sau reîntoarsă. Greşeala îşi obţine iertarea, viaţa nu îşi mai obţine clipa. Anii sunt doar un barometru a ceea ce ar fi putut să fie.
Şi totuşi este mai corect aşa. În primul rând faţă de noi înşine cei care greşim. Se pune mult mai mare preţ pe ceva ce poţi pierde definitiv decât pe ceva ce poţi recupera. Indiferent că privim şansa din punct de vedere teoretic sau avem abilitatea de a o transpune în practică, ea există pentru a fi folosită. Dar pentru a fi folosită corect şi în direcţia bună. De multe ori ne epuizăm numărul limitat de şanse în a încerca să ocolim lucrurile sau situaţiile prin care în mod conştient nu dorim să trecem. Un copil poate fi o şansa pentru părinţii săi?
O greşeală repetată este definiţia prostiei. Un lucru repetat dar pe umerii căruia se aşează dorinţa obţinerii unui rezultat diferit, este conform lui Einstein definiţia nebuniei. Omul este astfel la poziţionat prin acţiunile sale la graniţele prostiei şi ale nebuniei. A nu se confunda totul cu bunele intentii, care au partea lor de inocenţă şi de nevinovăţie. De multe ori încerci sa faci ceva bun şi constaţi că ai greşit. Cât de mult ar fi corect să fie confundată buna intenţie cu rezultatul nescontat cu o greşeală de neiertat?
Viata ne oferă lecţiile ei prin greşelile pe care le facem?
Necunoscutele sunt cele care în final condimentează viaţa. Cursa şoarecelui, casă-serviciu-casă, conduce firul vieţii pe acelaşi drum până când evenimentul nedorit întrerupe această plimbare în cerc. E adevărat că drumul poate fi plin de bolovani sau de noroi sau poate fi doar cea mai catifelată plajă, dar tot un cerc este. E nevoie de ceva ce să poată rupe acest lanţ vicios în care irosirea se regăseşte doar în sufletul celui ce umblă în propriul cerc. Ce poate fi acest ceva? Probabil forţa interioară a răzvrătirii, când rutina începe să doară şi când conştientul spune revoltat că el nu este mai prejos sau mai lipsit de intelect. Şi atunci business planul va trebui să se bazeze şi pe necunoscute. Adică suficient cât să întărâte şi să stimuleze dorinţa evadării.
Utopia constă în faptul că toţi cei prinşi în cursa şoarecelui sunt blazaţi şi condamnaţi de societate, ea însăşi prinsă în aceeaşi cursă, dar îi condamnă pe cei pe care îi respectă, aceia care au rupt lanţul. Utopic şi paradoxal. Dar totuşi defineşte viaţa multora.
Care om este mai de apreciat: cel care acceptă să rămână prins în cursa şoarecelui sau cel care se luptă să evadeze?
Întocmeşte o listă cu nevoile care ar putea fi rezolvate de produsul tău; organizează-le în ordinea importanţei pe care o au pentru client. Construieşte prospectarea şi vânzarea în jurul acelor nevoi.
Realizează regulat cercetări de piaţă printre clienţii satisfăcuţi; află ce beneficiu pe care l-a oferit produsul tău i-a determinat să cumpere de la tine şi nu de la altcineva.
Identifică cel mai important beneficiu pe care îl caută clienţii tăi din cadrul companiilor, iar apoi concepe un mod de a evidenţia acel beneficiu cu ocazia fiecărei conversaţii de vânzări.
Identifică cele mai importante câştiguri sau pierderi pe care le poate avea clientul datorită utilizării sau neutilizării produsului sau serviciului tău; scoate în evidenţă aceste lucruri în mod repetat.
Îmbracă-te pentru succes; cumpără şi citeşte o carte despre cum să te îmbraci corect în lumea afacerilor şi apoi pune-o în aplicare astfel încât să arăţi de sus până jos ca un profesionist perfect când vizitezi un client.
Concepe o serie de întrebări deschise pe care le poţi folosi pentru a controla conversaţia de vânzări şi pentru a identifica adevăratele nevoi ale potenţialului client; păstrează reflectorul asupra lui, punând întrebări şi ascultând răspunsurile.
Poziţionează-te ca prieten, sfătuitor şi instructor în cadrul fiecărui contact cu clientul; concentrează-te pe a-l ajuta şi învăţa, mai degrabă decât pe a-i vinde.
Brian Tracy
Ajutându-i pe alţii ne ajutăm pe noi deoarece fiecare bine pe care îl facem va parcurge un ciclu întreg şi va reveni într-o zi bună la noi.
Pentru un om mediocru, un milionar este acea persoană care are cel puţin un milion de dolari în cont. Pentru un om de succes, milionar este acea persoană care poate transforma oricând orice într-un milion de dolari.
Milionarul colecţionează idei de milioane de dolari şi le pune în practică doar pentru a le vedea realizate.
Nu analiza modul în care faci sau nu faci bani, ci modul în care îţi trăieşti viaţa. (Aşa vei afla toate răspunsurile pe care le cauţi)
Când pasiunea se întâlneşte cu dorinţa, când viaţa întreagă este dedicată frumosului şi împlinirii, când sufletul se naşte pentru a se exprima, când tot ce suntem ca fiinţe se transpune în muzică, atunci putem spune că am învăţat ce înseamnă să trăim!
Dacă trupul nostru pictează dansul sufletului, miracolul se poate produce.
