Virtutea este elementul comun al tuturor perfecţiunilor. Este însuşirea de caracter care tinde spre idealul etic. Virtutea este reflecţia în oglinda vieţii a moralităţii personale. Unii ar asocia virtutea doar cu castitatea. Nu se înşeală dar sunt departe de a înţelege ce înseamnă cu adevărat.

Virtutea ne face prudenţi, discreţi, prevăzători, atenţi, curajoşi, fericiţi, încrezători şi de încredere, etc. Putem exista şi străluci doar în măsura în care acceptăm virtutea ca parte definitorie a entităţii noastre umane şi ne supunem ei toate acţiunile.

Virtutea este pentru om ceea ce soarele este pentru această galaxie. Virtutea are propriul ei drum şi depinde de fiecare dintre noi dacă alegem ca şi drumul nostru să coincidă cu cel al virtuţii sau măcar să se intersecteze. Unii decid să meargă în direcţii opuse sau în paralel sau se amăgesc încercând să demonstreze că noi oamenii definim virtutea şi nu virtutea ne defineşte pe noi. Au mai fost şi alţii în istorie care au susţinut idei asemănătoare: pământul este plat, soarele se învârte în jurul pământului etc.

Realitatea este doar una şi este universală. La fel şi virtutea.

Tu cum ai defini Virtutea?

Ce reprezintă Virtutea pentru tine?

Oare Virtutea este singura lege a moralităţii?

Copii sunt minunea creaţiei divine şi a acestui univers. Cu toţii am fost astfel de minuni. Unii poate că mai sunt încă.

Dar copii,….

Priveşte un copil în ochi şi în strălucirea acea inocentă vezi toate universurile, toate lumile. Vezi credinţa şi vezi bucuria de a fi. Un om bolnav nu înduioşează atât de mult precum un copil bolnav. E mult mai dureros.

Copiii sunt tot. Tot ce ne putem dori ca parinţi, ca adulţi sau ca oameni ai acestei planete. Zâmbetele lor au puterea magică de a vindeca. Dar pe ei cine îi poate vindeca? Haideţi să nu mai rănim copii, să nu ni-i mai rănim.

Priveşte un copil şi cu mâna pe inimă spune că nu simţi căldura în interiorul tău. Acea căldura este scânteia divină a vieţii. Miracol pentru un univers muritor.

Doamne cât poate să însemne un zâmbet de copil. Doamne cât viaţă şi putere se ascunde în acel sunet cristalin şi inocent.

Haideţi să aducem zâmbete pe chipurile copiilor.

Un zambet de copil!

VIZIUNEA

Am tras o mânuşă în faţă vieţii şi m-am trezit lovit de trenul idioţilor. Mai rău este că l-am văzut că vine şi am fost ferm convins că se va sfărâma de mine. Mai grav este că am crezut că dacă flutur mânuşa prin aer fac mai mult decât vânt. Dar tot e bine! Măcar acum am o imagine completă a ceea ce am fost. Mai ramâne doar să obţin acelaşi lucru în privinţa a ceea ce voi fi. Dar cum? Categoric nu mă voi mai lăsa lovit de alt tren. În ziua de azi trenurile merg cu o viteză mult mai mare, deci trebuie să fii mult mai ager, deşi vârsta îţi adaugă de toate, mai puţin agerime şi vedere. Şi atunci cum poţi deveni mai ager când muşchii ţi se atrofiază şi oasele ţi se casează iar vederea iţi devine de cârtiţă? Îţi creezi viziune. Te va purta pe braţe şi va vedea dincolo de orizonturi, pentru tine! Cumplit este că nu un telescop sau binoclu îţi va oferi viziunea, ci ţi-o vei crea tu prin schimbarea ta!

Numai omul fără viziune şi pe care îl loveşte trenul are nevoie de schimbare. Cel ce se bucură de acest har al vederii dincolo şi deasupra orizonturilor vizuale şi ale cunoaşterii nu are nevoie de schimbare. El schimbă!

Important este să reuşeşti să faci diferenţa şi să înţelegi că o viziune asupra viitorului este bună, dar o viziune asupra prezentului imediat este fantastică. E important să ştii cum vei arăta în viitor dar mai inteligent e să ştii ce faci în prezent. Prezentul generează viitorul.

Evoluţia ta ca persoană, va fi liberă şi nedictată doar dacă este subjugată viziunii tale. Lucrează prin proiecţii. Imaginează-ţi că esti deja ceea ce îţi doreşti. Imaginează-ţi că ai deja ceea ce vrei. Imaginează-ţi că eşti deja acolo unde vrei să fii. Cum te simţi? Impuneţi o doză de optimism atât de mare pe cât îţi doreşti să fie viteza ta cu care te deplasezi spre dorinţele şi scopurile care te plămădesc. Adu-ţi aminte întotdeauna că nefericiţii foarte greu, dacă nu imposibil, vor avea succes în viaţă.

Salvează-ţi viziunea şi împărtăşeşte-o! Dacă tot ai reuşit şi ţi-ai creat o viziune înceacă să o aşterni pe hârtie descriind-o în cât mai multe detalii cu putinţăş nu o ţine doar pentru tine. Spune-o tuturor! Lasă-i pe toţi să aibă acces la forţa ta creatoare. La viziunea ta. Lasă-i să o comenteze. Seva vulcanică a vieţii tale se găseşte în viziunea ta. Sunt frumoase şi tablourile reprezentând natura moartă dar parcă viaţă ta e mai frumoasă vie. Hrăneşte-o cu viziune.

Prezentul aduce doar agitaţie, frenezie şi scurtarea timpului. Realitatea a transformat conceptele. Astăzi ambrozie cea de altădată destinată zeilor a fost înlocuită cu viziunea destinată celor care îşi doresc succesul sub orice formă.

Încearcă să devii tu un tren decât să te lovească altul. Când ai o viziune puternică la care ţii şi care izvorăşte din interiorul tău nimic nu te mai opreşte. Treci prin munţi, treci prin mări, răstorni universul. Cu cât crezi mai mult în forţele tale, cu cât înţelegi mai repede că ai frâiele destinului tău, cu atât vei fi mai în siguranţă în faţa haitelor de şacali şi hiene care vor să-ţi fure viziunea.

Evită cimentarea privind asupra ta şi a vieţii tale de sus, de deasupra şi ghidează-te asemeni păpuşarului care dă viaţă figurinelor sale.

Poţi închide ochii la orice, dar nu la viziunea ta. E suicid. Ai remarcat vreodată cât de parfumată este viaţă ta? Dacă da, însemnă că ţi-ai definit viziunea căci numai ea are capacitatea de a dezmierda intelectul nărilor tale.

Priveşte viziunea ca un tot care te reprezintă şi te formează. Priveşte viziunea ca şi pana cu care îţi poţi scrie destinul. Preveşte viziunea ca şi cu ar fi numele tău. Altfel ……… un tren abia aşteaptă să te pălească!

Fiecare dintre noi suntem un univers. Ne-am născut într-un univers, dar trăim în unversul în care decidem.

Dar indiferent la ce univers facem referire, acesta este format din oameni.

Iată unul:

Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Ştefan Bănica Junior, Andreea Bălan, Marius Moga, Smiley, Andreea Esca, Magda Ciumac, Tolea, Lazarus, Dan Diaconescu, Silviu Prigoană, Laura Andreşan, Piticul Porno, Poponeţ, Oana Zăvoranu, Pepe, Elena Băsescu, Simona Pătruleasa, Mircea Badea, Serban Huidu, Mihai Găinuşă, Mihai Bendeac, Nikita, Naomi, Adrian Mutu, Cristi Chivu, Gigi Becali, Traian Băsescu, Emil Boc, Mircea Geoană, Adrian Năstase, Victor Hrebenciuc, Ogică, Alina Plugaru, Dan Negru, Sexy Brăileanca, Costi Ioniţă, Nicolae Guţă, Florin Salam, Adi de la Vâlcea, Monica Columbeanu, Irinel Columbeanu, Dani Otil, Elena Udrea, Iulia Vântur, Nicoleta Luciu, Radu Mazăre, Dinu Patriciu, Viorel Cataramă, Ion Ţiriac, Piţurcă, Adriana Bahmuţeanu, Andreea Vass, Corina Ungureanu, Ramona Gabor, Dana Săvuica, Dan Bursuc, Adrian Copilul Minune, Sorinel Copilul de Aur, Ana Maria Prodan, Gina Pistol, Cătălin Măruţă, Elan Schwartzenberg, Simona Sensual, Corneliu Vadim Tudor, Hâncu, Ioan Istrate, Anda Adam, Pensionara Porno, Eva Kent, Popoviciu, Ciomu, Câmpina, Regina Magiei Albe, Cabral, Andreea Raicu, Roxana Ionescu, Diana Munteanu, Andreea Bănică, Anna Lesko, Adela Popescu, Lucian Viziru, Laura Cosoi, Cătalin Botezatu, Mihai Sturzu, Alina Puşcău, Alexandru Papadopol, Claudia (Sexxy), Cornel Pasat, Cosmina Păsărin, Cristi Brancu, Cristina Rus, Alexandra Ungureanu, Dana Rogoz, Elena Gheorghe, Monica Bârlădeanu, Loredana, Mihai Mărgineanu, Mircea Radu, Tudor Chirilă, Viorica şi Ioniţă din Clejani.

Am uitat pe cineva?

Oare acesta este universul Tău?

Ce părere ai?

Suntem fiinţele iluziilor şi iluzorici prin comportament.

Ciudat sau poate paradoxal dar evoluţia noastră, chiar şi la nivel individual, este intersectată în foarte multe cazuri de fenomenul iluziei. Unii nu reuşesc încă să separe sau să deosebească iluzia de vis, dar cei mai mulţi asociază iluzia de amăgire. Cât de corectă este această asociere, fiecare poate decide pentru el însuşi în cadrul procesului de introspecţie.

Iluzia este, în mod normal, total diferită de deziluzie, şi totuşi… mulţi confundă cel puţin la nivelul stărilor emoţionale aceste două noţiuni. Manifestarea trăirilor asociate la nivel emoţional, conştient, unei manifestări a subconştientului, crează confuzia suficientă debusolării.

Paradoxal, dar ne hrănim cu iluzii pentru a putea evolua într-o direcţie sau alta, deşi în mod normal iluzia ar trebui să ne tragă înapoi sau în jos. Visul ar trebui să fie acel motor de propulsare şi de separare de iluzoriu.

Când suntem în postura corectă?

O altă iluzie susţine faptul că toată imaginaţia nostră şi reacţia la acest stimulent nu au legătură cu o activitate şi o decizie conştientă. Şi atunci se naşte întrebarea: omul reacţionează la o imagine sau la o iluzie? Abracadabrant mi se pare faptul că iluzia este tot o imagine, dar din considerente etice şi morale, fiinţa umana se luptă pentru a demonstra contrariul şi a îşi justifica reacţiile prin aceasta.

Cine vrea să spună clar: sunt cel ce sunt pentru că am considerat iluzia ca parte a gândirilor analitice şi creatoare pe care mi le-am dezvoltat în mod conştient?

Nimeni.

Deşi activitatea analitică este tot o fiică a unei iluzii.

Oare tot ce suntem şi ne înconjoară, oare universul în sine, nu este tot o iluzie?

Negarea aceste afirmaţii este o iluzie?

Suntem noi oamenii iluzii?

Trăim vremuri ciudate. Unora le arde de iubire altora de sfârşitul lumii. Valentine’s Day nu ţine cont de calendarul maiaş. Sau de cine ştie ce rezonanţă conform căreia ziua măsoară astăzi doar 16 ore şi nu 24 aşa cum eram obişnuiţi, teorie conform căreia în anul 2012 vom trăi timpul 0. Acum că va veni sfârşitul lumii la fel cum a mai venit sau chiar vom experimenta acest final discuţia e lungă şi aprinsă, dar ar merita să ştim măcar cum gândim. Din punctul meu de vedere orice sfârşit este de fapt un nou început. La fel ca şi în dragoste. Tot în acelaşi spirit prefer să cred că timpul este direct influenţat de intensitatea şi vibraţia dragostei. Cred că fiecare are timpul şi îşi trăieşte timpul confom legilor propriului suflet şi nu conform principiilor universale de fizică. Are şi ştiinţa exactă în care maiaşii erau experţi rolul ei, dar lumea nu se învârte în jurul unei planete sau a unei forme exitenţiale definită prin ecuaţii. Lumea se învârte în jurul fiecărui om prin intensitatea sentimentelor sale.

Suntem coordonaţi şi determinaţii de obsesii şi superstiţii. Fireşte că avem nevoie de certitudini aşa cum are nevoie orice vas de ancoră pentru a se relaxa şi realimenta în port. Dar atâta timp cât învăţam să ne autoalimentăm din gândurile neinfluenţate, vasul nostru poate naviga permanent, fără oprire. Iubirea trebuie descrisă şi analizată raţional, ştiinţific, dar trebuie simţită prin trăiri.

Sfârşit sau început. Cred că fiecare va trăi exact ceea ce se aşteaptă să trăiască. Asta ca să nu ne legăm de faptul că vocile autorizate menţionează că în 2012 va fi sfârşitul lumii pe care noi o ştim, dar începutul alteia noi. De fapt spun ei, sfârşitul lumii va fi un salt tehnologic enorm cu atac direct asupra mentalităţii şi percepţiei umane.

Dar aşa cum poţi iubi aceeaşi fiinţă etern poţi şi să trăieşti zilele pe care le ai aşa cum le simţi. Principiul atracţiei, descris atât de poetic în undergraund-ul bestseller „Secretul”, are totuşi rădăcini reale şi extrem de puternice. Trăim viaţa aşa cum ne aşteptăm să o trăim atrăgând lucrurile pe care ni le dorim să le atragem conform percepţiei pe care o avem despre sinele nostru.

Valentine’s Day şi sfârşitul lumii din 2012. Oare vorbim de vreo legatură? Exceptând obsesiile şi cultura şi atracţia pentru senzaţional?

Ce crezi TU despre 2012?

Soarele răsare întotdeauna în interiorul nostru. Ce vedem, afară, e doar vremea! O iluzie. O iluzie a deşertăciunilor puse în practică de secolele celor care şi-au oprit soarele să mai răsară.

Doar mult prea blamatul trup se plimbă prin vreme şi îi îndură capriciile. Sufletul este scăldat la alegere, de razele soarelui sau inundat de ploaia renunţării. Cum ne vedem la exterior nu se datorează vremii pe care ne pliem, ci trăirii interioare pe care o adoptăm.

Soarele e zâmbet şi e lacrimă, e tandreţe şi e fermitate, e căldură şi e răcoare, e suflu, e puls, e seninătate, e dorinţă, e pasiune, e dragoste şi e suflet, e viaţă!

Soarele fiecăruia răsare independent de vremea colectivă, atunci când cel în cauză îşi doreşte. Afară poate fi frig şi înnorat dar înăuntru poate străluci soarele.

Suntem un univers cu miliarde de sori.

Omul frumos este cel care străluceşte în ceaţa celor care îl înconjoară. Când soarele străluceşte prin pori la exterior atunci omul care îl poartă în suflet este o fiinţă frumoasă şi pentru ochii celor care nu ştiu a cerceta universul real, regatul sufletului. Sau a celor care nu vor a cerceta.

Când vom învăţa să nu ne mai despărţim de soarele sufletului care ne-a creat, atunci vom învăţa ce înseamnă a trăi. Restul înseamnă doar a-ţi arunca zilele cele numărate la coşul de gunoi al deşertăciunilor.

Vrei să trăieşti?

Trăieşti?