Madalina Manole. Inca, artista neinteleasa. Lumea incepe sa uite sau sa nu mai fie interesata de persoana Madalina Manole.

Pentru mine si acest blog pe langa toate cele pe care le-am scris despre Madalina Manole s-a mai manifestat un fenomen. Madalina Manole a adus atata trafic acestui blog, cat nu au audu toate insemnarile profesionale. Asa cum am declarat tot timpul acest blog este o pagina de internet adresata celor care cauta diferite solutii la problemele cu care se confrunta in viata de zi cu zi. Acest blog prin insemnarile pentru care a fost creat se adreseaza celor care isi doresc dezvoltarea personala.

Si totusi, subiecte care te pot ajuta sa reusesti, nu sunt cautate precum a fost Madalina Manole. Este motivul pentru care printre paginile acestui blog gasiti si destul de multe subiecte “comerciale” prin care am intentionat sa atrag trafic. Degeaba ai subiecte valoroase daca nu le vede sau nu le citeste nimeni. Si pentru ca totul in viata este un lant, Madalina Manole a adus trafic, a adus foarte multi vizitatori curiosi, dar foarte putini au simtit nevoia sa citeasca si mai departe. Foarte putini au fost cei care au rasfoit si alte insemnari.

Pana la urma, ca si in viata, cu totii avem un scop. Sau mai multe. Oricum ar trebui sa avem macar unul, sa nu ii lasam pe ceilalti sa aiba scopuri pentru noi insine. Privind acest blog scopul meu a fost si este de a il transforma intr-o pagina de internet, intr-un site citit, un loc unde te intorci cu placere si rasfoindu-l sa gasesti lucruri interesante care te pot ajuta pe tine ca om in transformarea ta spre ceea ce iti doresti cu adevarat sa fii. Insa pentru asta ar trebui sa ii adaug “culoare”.

Si cu toate ca subiecte mai mult sau mai putin colorate, comerciale, de cancan, au adus si mult bine acestui blog, sincer, voi renunta incet incet in a le mai publica.

Poate ca sunt putini celor carora li se adreseaza cu adevarat acest blog. Poate sunt putini cei care isi doresc sa se dezvolte personal si sa evite cimentarea creierului si navigarea prin viata fara sa simta sau sa faca ceva. Dar stiu ca sunt si cei care isi doresc sa se faca remarcati, sa faca ceva bun cu viata lor, sa mearga pana la capat, sa isi permita financiar sa isi indeplineasca visele. …

Pentru cei care vor sa traiasca!

O zi minunata va doresc

Viata evolueaza. Conform prognozelor va mai evolua. Ieri ne faceam abonamente la autobuzul bibliotecii Sadoveanu, cand trecea prin cartier, astazi, cu picioarele aruncate pe un fotoliu, ne inscriem pe toate site-urile care ne apar pe ecranul computerului. E nevoie. Trebuie sa fim in pas cu moda. Trebuie sa fim in trend.

De multi ani, deja, lumea a devenit familiarizata si si-a mutat o mare parte din precocuparile culturale in bloggosfera. Nici nu mai are rost sa explicam ce reprezinta acest spatiu virtual. Multi vorbesc deja de boala secolului: bloggoree. Ca sa existi, sa ai o identitate, astazi, trebuie sa ai cel putin un blog. Sa fii blogger. Nu conteaza ce scrii sau ce afisezi in interiorul paginilor blogului, important este sa ai ceva postat. Unii cauta traficul si banii din reclame. Altii se multumesc doar cu google adsense. Altii declara ca nu au nevoie de asa ceva, adica de bani, ci doar vor sa scrie. In realitate sistemele de valori sunt total rasturnate. Daca in trecut scara valorilor era drastica si multi piereau in necunoscut in ternele incercari literare, culturale, astazi acelasi gen este faimos, se bucura de notorietate. Si totul se intampla asa cum e normal in detrimentul celor care au ceva de spus, care sunt expresia unei valori. Ratacind prin bloggosfera, mai ales daca apelezi la motoarele de cautare ai cele mai multe sanse sa nimeresti pe blogurile celor superficiali in gandire si in cultura, dar a caror exprimare este strict incovoiata de cuvintele cele mai accesate, in timp ce aceia care picteaza in cuvinte sunt greu de gasit. Intre aceste categorii extreme, bineinteles ca sunt si cei care si-au creat un nume in planul realitatii si care le confirma un statut de top si in planul virtual. Pur si simplu numele lor este cheia accesarilor si implicit a traficului.

Toti au blog. Fie ca este un pseudonim, fie ca este numele real, fie ca este un nume sau o denumire care atrage accesari, toti au un domeniu prin care se exprima. Fie ca este un domeniu independent, fie ca este sustinut de o platforma, undeva trebuie sa existi. Sinapsele bloggosferei sunt la fel de extinse precum cele neuronale. Fiecare blog contine link-uri catre alte spatii virtuale. Mi-e greu sa ma gandesc la o persoana sau o personalitate a vietii cotidiene care sa nu aiba propriul blog. Chiar si cei care cu vehementa pledau impotriva acestei forme de exprimare au sfarsit prin a isi crea propriul blog. (dau ca exemplu doar cazul Mihaela Radulescu).

E dreptul fiecaruia de a se exprima si de a scrie ceea ce isi doreste si cum isi doreste. In fond daca nu iti place ceea ce gasesti pe un blog, altadata nu il mai accesezi. Motoarele de cautare insa sunt atat de impartiale incat raceala cu care ascund parca valorile te determina intr-un fel sa pierzi din rezistenta si sa devii in final precum cei de care te feresti.

Daca ar fi fost doar un spatiu personal de exprimare nu ar fi constituit nicio problema. Insa bloggosfera devine din ce in ce mai accentuat – o epidemie. Este un alt mediu in care incultura si superficialitatea se propaga formand o societate aliniata la standardele actuale. Vom ajunge sa regretam cultura din care ne-am nascut odata. Oare copii nostri din ce se vor naste? (pariem ca multi se vor gandi la aspecte cu tenta sexuala…)   

Ce putem face?

E clar ca nu putem evita sa mergem in aceasta directie. Devine un mod de viata? Dar ce accesam? Numai facebook, hi5, sentimente.ro, etc. Sau accesam altceva?

TU ce bloguri citesti?

Si de ce?

Ce crezi despre bloggosfera?

Iarna isi continua drumul. In multe judete ale tarii, in special in sudul tarii, SV dar si in Bucuresti zapada isi face de cap dezvaluind neputinta autoritatilor locale. A fost declarat Cod Galben in toate aceste judete. Deja CFR se confrunta cu intarzieri de zeci de minute. In Gara de Nord a devenit un obicei sa iti petreci noptile pe peron. Traficul este ingreunat atat datorita numarului mare de masini cat mai ales datorita zapezilor abundente care au cazut in ultimile 24 de ore. DN1 este din nou blocat. Rutele ocolitoare insa dau batai de cap celor care cuteaza a se avanta pe ele. Valea Prahovei este acum aglomerata ceea ce ne face sa credem ca la noapte Bucurestiul se poate bloca.

Zapada isi reia drepturile.

Ninge.

Ce părere aveti de firma Skoda?

Nu este un clip publicitar. Nu vreau să le fac reclamă. Pur şi simplu m-am confruntat cu o situaţie care mi se pare total deplasată.

Mi-am cumparat o Skoda Octavia II, pentru că iubesc această maşină. Mi-a plăcut din prima clipă şi m-am simţit foarte bine cu ea. Maşina este în garanţie, fiind ca şi nouă. Are puţin peste 20 de mii de kilometri.

În timp ce rulam prin traficul din Bucureşti, ca în orice altă zi, un miros înecăcios, insuportabil mi-a pătruns în habitaclu, forţându-mă să opresc maşina şi să mă dau jos. Ridicând capota constat că ieşea fum. Sun imediat la service, pentru sfaturi şi eventual tractare şi sunt anunţat politicos că fiind trecut de ora 17.00 nu mă pot ajuta cu nimic, să revin a doua zi. Ok. A doua zi îi sun, vin să mă tracteze pentru că nu se pot pronunţa decât în service, ajung cu maşina în service şi sunt nevoit să o las până când mă vor anunţa despre ce este vorba. S-a întâmplat acest lucru vineri dimineaţa. Luni la ora 13.00 sunt anunţat că este vorba despre discul de ambreiaj care este foarte patinat, la 20 de mii de kilometri, şi trebuie înlocuit. Costul opertaţiei cu manoperă cu tot 50 de milione de lei. Şocant. Dar şocul cel mare vine din explicaţia celui de la service care mă anunţă că eu trebuie să suport personal acest cost chiar dacă maşina este în garanţie, pentru că firma Skoda prin garanţia oferită înţelege doar defect de fabricaţie. În cazul de faţă eu trebuie să demonstrez că a fost defect de fabricaţie, pentru că altfel ei interpretează că nu am ştiu eu să conduc maşina. Acum nu vreau să mă dau mare că nu am de ce, dar am peste 15 ani de când conduc, şi am condus diferite maşini, inclusiv mai bune decât Skoda Octavia II, în fiecare an am avut cel puţin 25 de mii de kilometri parcurşi, deci puteţi concluziona că am o oarecare experientă. Cel puţin 450 de mii de kilometri mă fac să cred că sunt un sofer cât de cât experimentat. Ori să accept atât de brusc concluzia celor de la service că nu piesa este de vină, că sunt nevoit să schimb tot sistemul de ambreiaj la 20 de mii de kilometri şi să plătesc 50 de milioane, şi că eu nu ştiu să conduc…. mi se pare într-adevăr exagerat. Pot înţelege faptul că nu vrei să recunoşti că ai greşit şi ai fabricat o piesă prost, dar să te scuzi şi să acuzi cu atâta nonşalanţă că o personă care îţi este client că nu ştie să conducă şi deci trebuie să plătească atâţia bani nu mi se pare normal. Ba, mă mai şi consolează spunându-mi că au un caz care după 30 de kilometri s-a întors cu aceeaşi problemă şi a plătit pentru că a fost tot vina lui.

Hai să fim serioşi. Dar ce, Skoda Octavia II e o maşină care nu trebuie condusă în trafic sau la deal că se termină ambreiajul? Că sincer să dai 50 de milioane la fiecare 20 de mii de kilometrii, în plus, ca să schimbi ambreiajul, nu mi se pare că este o afacere inteligentă. De ce să îmi mai cumpăr această maşină, dacă fabrica, în garanţie nu îţi oferă nimic. Cum poţi demonstra tu, om normal că a fost defect de fabricaţie, dacă service-ul îţi spune că este normal să se întâmple chiar şi la 30 de kilometri rulaj?

Mă repet, nu am nimic cu această maşină, dar nu mi se pare normal să te scuzi atât de relaxat şi să forţezi un om să plătească o astfel de sumă la o maşină nouă, aflată în garanţie. Ce garanţie mai este şi asta?

Vouă vi se pare normal?

Ce credeţi despre acest lucru?

Ce înseamnă garanţie până la urma urmei?