Prin lumea miscarii este si miscarea ta. Directiile sunt sferice pentru orice miscare iar sensul isi pierde existenta trecand in utopie. Ramane fluidul sustinut de propria urma amintind de energia consumata de miscare.
Miscarea determina creatia inchizand cercul existential. Dar si un cerc poate tinde spre infinit in functie de pulseurile universului interior.
Timpul nu exista. Timpul este o stare. O perceptie universal individualizata. Cercul grandiosului univers interior lasa o urma fluida vizibila si invizibila in functie de ancora temporala de care se agata in miscarea sa. Pendula nu este un pendul desi pot imprumuta aceleasi principii.
Si in miscarea propulsata de vid sau de suflu interior o urma ia nastere pentru a fi fluidizata sau stearsa. Nimic din ce nu este dorit nu ramane. Fiecare urma trebuie sa fie ceruta cu nesat de fluidul altora. Finalul nu este un sfarsit ci doar o dorinta manifestata de miscare. Unda este perceptibila de simturile carora se adreseaza dar devine infinita si vizibila prin urma pe care o lasa in miscarea ei in sferele miscatoare ale altor miscari.
Ce am vrut sa spun prin acest text?
Am spus.
Sper ca tu existi ca sa il deslusesti pentru tine.
Prin lumea miscarii este si miscarea ta. Directiile sunt sferice pentru orice miscare iar sensul isi pierde existenta trecand in utopie. Ramane fluidul sustinut de propria urma amintind de energia consumata de miscare.
Miscarea determina creatia inchizand cercul existential. Dar si un cerc poate tinde spre infinit in functie de pulseurile universului interior.
Timpul nu exista. Timpul este o stare. O perceptie universal individualizata. Cercul grandiosului univers interior lasa o urma fluida vizibila si invizibila in functie de ancora temporala de care se agata in miscarea sa. Pendula nu este un pendul desi pot imprumuta aceleasi principii.
Si in miscarea propulsata de vid sau de suflu interior o urma ia nastere pentru a fi fluidizata sau stearsa. Nimic din ce nu este dorit nu ramane. Fiecare urma trebuie sa fie ceruta cu nesat de fluidul altora. Finalul nu este un sfarsit ci doar o dorinta manifestata de miscare. Unda este perceptibila de simturile carora se adreseaza dar devine infinita si vizibila prin urma pe care o lasa in miscarea ei in sferele miscatoare ale altor miscari.
Ce am vrut sa spun prin acest text?
Am spus.
Sper ca tu existi ca sa il deslusesti pentru tine.
Iubiţi viaţa? Atunci nu irosiţi timpul, pentru că din asta e făcută viaţa. (Benjmin Franklin)
Ne stăpânim minuntele sau devenim sclavii lor. Folosim timpul sau ne foloseşte el pe noi. (William A. Ward)
Un om trăieşte în medie 72 de ani, astfel:
24 de ani de somn.
14 ani de muncă.
7 ani de igienă personală.
6 ani mâncat.
6 ani călătorii.
5 ani stat la coadă.
4 ani învăţat.
3 ani şedinţe.
2 ani vizite
1 an căutarea lucrurilor rătăcite.
3 ani alte activităţi.
Una dintre cele mai bune modalităţi de a economisi timp este să îţi faci planuri de viitor. Cinci minute de planificare pot uneori să îţi economisească o oră de muncă. (Charles C. Gibbons).
Sufletul si timpul iau decizii diferite. Doar spaţial se întâlnesc. Sufletul este statornic clipei. El rămane pe loc. Timpul este copilul rătăcitor, pierdut, regăsit, regretat sau poate chiar bucuria vieţii. Spaţiul ne oferă existenţa pentru a ne trăi timpul şi sufletul.
Click. Unii asteaptă o viaţă întreagă ocazia perfectă în timp ce alţii se lasă purtaţi de fler. Fiecăruia îi este bine aşa cum stă. Sau cum îşi aşterne. Alţii sunt însă vânători de click-uri. De idei. Preocuparea lor constantă este cum să le pice fisa. Cum să declanşeze un click neuronal. Aceştia trăiesc o altă viaţă.
În funcţie de atitudinea ta faţă de „click” poţi trăi vieţi diferite. Uneori e deajuns doar un singur click in viaţă. Dar să îl prinzi. Să îl apuci cu toată forţa şi să te laşi tras de el acolo unde vrea să meargă.
Spuneam odată că şi să aştepţi să îţi pice para-n gură tot trebuie să ştii unde să te aşezi!
Punct şi de la capăt. De multe ori simţim nevoia să ne oprim şi să pornim din nou. Pe alt drum sau cu puteri sporite. Atunci când trăieşti viaţa cu pasiune îţi consumi energia şi nu ai timp să realizezi dacă drumul pe care mergi este cel pe care vrei să rămâi până la capăt. Poate de aceea pastila de tinereţe stă în puterea de a zice: punct şi de la capăt.
Nu, nu înseamnă renunţare. Omul puternic este cel care se cunoaşte pe sine suficient încât să se ridice la nivelul la care merită să îşi trăiască clipele.
Punct şi de la capăt însemnă în acelaşi timp un nou început dar şi o continuare. Punct şi de la capăt înseamnă să ai puterea să spui stop rutinei dar mai ales ruginei cerebrale şi sentimentale. Patina timpului se aşterne doar acolo unde i se permite.
Punct şi de la capăt şi redevii cel ce meriţi să fii.
Viaţa poate fi trăită în paşi de dans iar suflul poate fi muzica sentimentelor împlinite. Iubire şi fericire strâns legate de puterea de a zice: punct şi de la capăt.
Se afirmă în general că omul este supus greşelii. Eu aş merge mult mai departe şi aş afirma că omul este supus vieţii. Poţi greşi şi poţi să nu înveţi niciodată din greşelile făcute şi vei fi condamnat de societate, dar dacă vei repeta aceleaşi greşeli faţă de viaţa proprie, mai devreme sau mai târziu vei fi penalizat atât de usturător încât nu vei mai avea cale de întoarcere. Viaţa nu îşi permite să fie mai mult decât un profesor care îţi explică o dată. Când corectează o face permanent. Viaţa nu îşi permite să facă recomandări. Nu are timpul necesar pentru a se întoarce.
Greşelile pot fi îndreptate. Viaţa nu poate fi retrăită sau reîntoarsă. Greşeala îşi obţine iertarea, viaţa nu îşi mai obţine clipa. Anii sunt doar un barometru a ceea ce ar fi putut să fie.
Şi totuşi este mai corect aşa. În primul rând faţă de noi înşine cei care greşim. Se pune mult mai mare preţ pe ceva ce poţi pierde definitiv decât pe ceva ce poţi recupera. Indiferent că privim şansa din punct de vedere teoretic sau avem abilitatea de a o transpune în practică, ea există pentru a fi folosită. Dar pentru a fi folosită corect şi în direcţia bună. De multe ori ne epuizăm numărul limitat de şanse în a încerca să ocolim lucrurile sau situaţiile prin care în mod conştient nu dorim să trecem. Un copil poate fi o şansa pentru părinţii săi?
O greşeală repetată este definiţia prostiei. Un lucru repetat dar pe umerii căruia se aşează dorinţa obţinerii unui rezultat diferit, este conform lui Einstein definiţia nebuniei. Omul este astfel la poziţionat prin acţiunile sale la graniţele prostiei şi ale nebuniei. A nu se confunda totul cu bunele intentii, care au partea lor de inocenţă şi de nevinovăţie. De multe ori încerci sa faci ceva bun şi constaţi că ai greşit. Cât de mult ar fi corect să fie confundată buna intenţie cu rezultatul nescontat cu o greşeală de neiertat?
Viata ne oferă lecţiile ei prin greşelile pe care le facem?
Timpul ne omoară cu zile. Nici nu ne întreabă, nici nu ne bagă în seamă, ne dă pur şi simplu în moalele capului.
Ce priorităţi sau prioritizare…?
Pur şi simplu ne aruncă atât de multe în cârcă încât nici nu mai ştim cum să le planificăm pe toate ca să le facem faţă. Viaţă aglomerată. Rezultatul: fie nebunia, fie depresia, fie ratarea. Omul ocupat nu este mai bogat ci doar este învârtit între alte nivele financiare.
Omul lucid şi raţional care va pune corect în balanţă timpul dedicat familiei şi vieţii personale comparativ cu timpul dedicat angajatorului, va fi forţat mai devreme sau mai târziu, dar în timp util, să spună stop. Şi să negocieze. Dacă se doreşte şi se poate bine, dacă nu …. pentru mine prioritar este….
Ne lamentăm degeaba.
Poate cele mai dure decizii ale umilei noastre vieţi constau în lupta cu invizibilul dar atât de copleşitor perceptibilul timp. Cine supune pe cine? Timpul pe noi, sau noi, fiecare în parte ne supunem propriul timp? Paradoxal arogantul şi zănaticul Timp este cel care ne acordă spre gratitudine în măreţia sa zilele vieţii noastre dar tot el este cel care ne şi omoară darul preţios.
Ne învârtim într-un cerc al viicilor temporale, ţinând în mână o balanţă în care pe un taler se află starile negative – paranoia şi schizofrenia, în timp ce pe celălat taler se află starea de echilibru improbabil al vieţii personale şi utopica viaţă profesională.
