Maternitatea Giulesti. Neglijenta sau pur si simplu accident. Presa ultimilor zile si intreaga societate romaneasca vuiesc pline de indignare fata de evenimentele petrecute la Maternitatea Giulesti. Copii arsi. Pentru un grup de parinti insa ….doar durere. Durere imensa si neexplicabila. Ce poti sa ii spui unui astfel de parinte. Universurile lor sunt prabusite. Nu cred ca si-ar dori cineva sa fie in locul si in sufletul lor. Le suntem alaturi dar durerea nu putem sa o simtim asa cum o simt doar ei. Pacat. Cu ce erau de vina bietii copilasi? Sunt parinte si sincer nu cred ca poate fi durere mai mare si mai cumplita ca aceasta, sa iti pierzi copilul. Pentru fiecare dintre noi copilul este bucuria vietii. Este totul .
Drama continua. Povestea continua. Scenariile continua.
Mircea Petru sotul Madalinei Manole este acuzat de catre parintii acesteia de influentare, de contributie indirecta, in ceea ce priveste dicizia artistei de a se sinucide. Cu alte cuvinte Miercea Petru este autorul moral al gestului de sinucidere al Madalinei pentru ca prin comportamentul sau i-a indus acesteia acest lucru si a determinat-o sa faca acest pas…
Sotul Madalinei declara la un moment dat: “Madalina nu s-a sinucis. S-a eliberat”. Oare cum ar trebui sa interpretam aceasta afirmatie?
Ocultismul isi face loc incet incet in aceasta poveste.
Astazi la ProTV la orele 18.00 va putea fi urmarita o emisiune dedicata acestui subiect, emisiune ce va putea fi urmarita si ep www.stririle protv.ro
Curtea constituţională a respins luni cererea de amânare a turului II al alegerilor pentru preşedentia României depusă de PSD. Astfel Traian Băsescu este practic reconfirmat în funcţia de preşedinte obţinând un nou mandat. Validarea oficială a preşedintelui va avea loc miercuri 16 decembrie. Decizia CCR încearcă să clarifice o acuzaţie şi o situaţie de fapt susţinută şi adusă în faţa cetăţenilor de principalul candidat la preşedenţie, liderul Partidului Social Democrat - Mircea Geoană.
Mircea Geoană continuă să ceară anchetarea evenimentelor petrecute în timpul alegerilor şi caracterizat de dorinţa de a deveni un bun politician declară că: “Accept decizia CCR şi îi urez succes lui Traian Băsescu”. Aseară într-o emisiune la Antena 3 tot Mircea Geoană declara printre altele că a învăţat şi că acum ştie ce trebuie să facă data următoare când va candida la alegeri precum şi faptul că încă nu este timpul să se autosupună deciziei colegilor de partid privind rămânerea sa în funcţia de preşedinte al partidului. Vremurile sunt tulburi şi ţara are nevoie de un lider ca el.
Concluziile le trageţi singuri. Important este că ne pregătim de încă un mandat pe cinci ani de Preşedinte al lui Traian Băsescu.
Să fie aşa cum ne dorim!
Gasiti mai jos textul Hotararii Curtii Constitutionale:
14 decembrie 2009
COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din data de 14 decembrie 2009, Curtea Constituţională, în temeiul art.146 lit.f) din Constituţie, art.2 alin.(2) şi art. 24 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, precum şi al art.37 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu unanimitate de voturi, s-a pronunţat după cum urmează:
- prin Hotărârea nr. 39 din 14 decembrie 2009, a respins cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009 pentru funcţia de Preşedinte al României, formulată de Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator;
- prin Hotărârea nr.40 din 14 decembrie 2009, a respins ca inadmisibile sesizările formulate de Alianţa PSD+PC, Organizaţia judeţeană Caraş-Severin, înregistrate la Biroul Electoral Central şi transmise spre soluţionare Curţii Constituţionale;
- prin Hotărârea nr.41 din 14 decembrie 2009, a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de Alianţa PSD+PC – Arad.
Hotărârile sunt definitive şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De asemenea, hotărârile se afişează pe pagina de Internet a Curţii Constituţionale, la adresa www.ccr.ro, rubrica Alegeri prezidenţiale 2009.
* * *
În continuare, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale şi legale, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a adoptat Hotărârea nr. 42 din 14 decembrie 2009 privind stabilirea şi aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin desfăşurat la 6 decembrie 2009, hotărâre care este definitivă, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi al cărei dispozitiv este următorul:
1. Stabileşte şi aduce la cunoştinţă publică rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin din 6 decembrie 2009.
2. Constată că domnul Traian Băsescu este ales în funcţia de Preşedinte al României, întrunind cel mai mare număr de voturi din cele valabil exprimate.
3. Stabileşte validarea alegerii domnului Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al României pentru 16 decembrie 2009, ora 10:00, la sediul Curţii Constituţionale din Palatul Parlamentului.
4. Prezenta hotărâre este definitivă, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aduce la cunoştinţă prin presă.
A fost Cutremur în Vrancea şi vor mai fi cutremure în România în anii si secolele următoare. Mare noutate. Subiect de stres. Subiect de presă. Motiv de panică sau de amuzament. Orice astfel de subiect de discuţie are aspecte pro şi contra. Normal şi firesc orice cutremur reprezintă un motiv de îngrijorare dar oricum se va întâmpla dacă este să se întâmple. Însă, în niciun caz nu este un motiv pentru care o astfel de informaţie lansată pe diferite canale să se bucure de credibilitate suficientă pentru a declanşa o isterie.
Schimb canalele de informaţie, canalele media, atât de des încât cred că am să le închid la un moment dat. Un clic din telecomandă şi senzaţional: Elodia. Mister, intrigă, audienţă. Păreri şi presupuneri. 7 milioane de telespectatori. Extraordinar. Un alt clic şi DNA-ul conduce în liga lui Mitică. Arbitri corupţi. Conducători de cluburi de fotbal arestaţi, şpăgi, blaturi, licenţe acordate sau retrase. Avem un campionat intern format din 19 echipe, 18 de fotbal şi una de investigaţii şi cercetări. Ultima se pare că a înscris de cele mai multe ori judecând după atenţia care i se acordă. Din nou clic şi şoc: invazie pornografică. Bărbaţi, femei se dezbracă, se masturbează, practică sexul oral şi cel pe domeniile publice, intimitatea devine proiecţie cinematografică, prostituţia depăşeşte orice bariere ofensând şi oripilând prin manifestările juvenile. Şcoala românească, de elită altă dată, a devenit doar o instituţie de manifestare a sexului, violenţei şi a drogurilor. Un alt clic şi gripa loveşte din nou. Fie ca e porcină, fie că e aviară, fie că vacă a fost nebună, fie N şi H se combină în o mulţime de rădăcini, dar lumea este sub asediul unui inamic extrem de vicios şi de creator. Instantaneu apar noi rădăcini de gripă încât omenirea nici nu mai ştie de ce suferă sau de ce se poate îmbolnăvi.
Spălaţi-vă mâinile şi lăsaţi-vă spălaţi pe creieri. Ar putea fi un slogan foarte bun. Un nou brand de ţară.
Şi prin această extraordinară explozie culturală mai găseşti câte un canal media care oferă câte o carte, mai găseşti o expoziţie sau o manifestare a teatrului sau cinematografiei. Dar firave comparativ cu tot ceea ce voit aducem în viaţa noastră. Şi salcia oricât ar fi de salcie se frânge sau se rupe în cele din urmă.
Şi totuşi suntem o ţară minunată cu oameni extraordinari. Trebuie doar să ne regâştigăm sinele. Şi respectul de sine şi încrederea de sine şi miracolul de sine.
Capetele de afiş ale ultimilor zile au fost ţinute de 3 mari piloni. Gigi Becali şi arestarea sa, – Revolta din Moldova şi victimile actelor politice, – Cutremurul din Italia şi multiplele sale replici.
Şi aşa, încet încet, uităm că mai există şi altfel de viaţă în univers….
La una din însemnările mele anterioare am primit un comentariu care m-a intrigat. Recunosc l-am citit de câteva ori înainte de a lua decizia să îl public ca pe o însemnare de sine stătătoare.
Îi cer scuze autorului că nu am putut să îi cer permisiunea dar precizez că nu l-am modificat cu absolut nimic.
Am simţit doar nevoia să îl împărtăşesc cu cei care poate nu i-au dat atenţie.
Ce părere aveţi de acest text?
Creştinismul originar – cult demonic
Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.
Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.
Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.
Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?
Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.
O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.
În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!
Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!
Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.
Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.
Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.
Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.
Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.
Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?
Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.
Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.
Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.
Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.
Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.
Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.
Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?
