Am înfrânt. Totul. Atâta timp cât m-am înfrânt pe mine însumi, restul pe scara propriei evoluţii nu mai contează. Viaţa o trăieşti în paşii pe care ţi-i alegi. Doar că din când în când mai dăm câteva examene. Unele sunt neprevăzute, altele neanunţate, cele ştiute sunt fără semnificaţie. Este frumos să primeşti un cuţit în spate mascat sub un buchet de flori. Măcar dacă ar fi fost proaspete, dar sunt ofilite. De, e criză. Nu ne mai permitem ce ne permiteam.
Am înfrânt propriul spirit.
Îmi rămâne speranţa sub forma ei existenţială de idee că poate în mine zace un pui de pasăre Phoenix. Sper.
Altfel pe lângă mine se vor autoproclama şi alţii învingători ai spiritului meu.
Este o zi atât de frumoasă şi de călduroasă pe cât este sufletul unora … nimeriţi unde trebuie … rece.
Dacă naufragiezi poţi să te salvezi plutind pe bagajele pe care le-ai cărat toată viaţă după tine, dar de cele mai multe ori ele te vor trage spre ultima călătorie. Spre abis.
Trecutul ne aparţine. Bun sau rău este al nostru. Nu avem cum să-l mai schimbăm, dar putem decide să nu îl mai lasăm să ne schimbe, să ne influenţeze.
Cel care îşi reneaga trecutul îşi taie radăcinile. Iar un copac fără radăcini nu va supravieţui prea mult timp şi cu atât mai puţin nu va fi verde pentru prea multă vreme.
Ceea ce suntem astăzi datorăm trecutului nostru pe care l-am epuizat pentru a ne construi prezentul. Ceea ce facem astazi ne construieşte viitorul. Aşa că, dacă vrem ca viitorul nostru să nu semene cu trecutul nu trebuie decât sa evităm ceea ce ne-ar stagna schimbarea.
Speranţa se naşte din sămânţă dar nu zace în pământ.
Trecutul ne reprezintă dar putem fi ceea ce ne dorim să fim. Putem deveni un alt om. Un alt chip. O altă imagine. Putem modifica, într-o oarecare măsură percepţia asupra noastră a celor care ne cunosc, dar putem să ne prezentăm altfel pentru cei care ne vor cunoaşte.
Decizia, ca de obicei, ne aparţine.
Dacă poţi fi sincer cu tine, acum, pentru doar două minute, cum crezi că vei proceda în cazul naufragiului care s-a produs deja? Nu te amăgi singur că nu eşti un naufragiat, pentru că eşti.
Ce vei face ? Aceleaşi lucruri ?
Te vei avânta smulgându-te din ape, sau te vei cufunda în abisul lor ?
Oamenii sunt supuşi erorii. De cele mai multe ori frustrarea sau orice alt element subjugat laturii existenţiale negative, este factorul deteminant pentru care oamenii tind să emită păreri ce ulterior se dovedesc a fi extrem de eronate. Uneori şansa constă în perseverenţă – asemeni Speranţei din cutia Pandorei – perseverenţa celor care cred atât de mult în visele proprii încât nu se lasă influenţaţi fie şi de ceea ce ar părea opinia generală şi general valabilă.
Am putea spune că instinctiv omul alege calea cea mai uşoară: decât să se gândească cum ar putea deveni un lucru realizabil mai bine se pronunţă cu fermitate asupra imposibilităţii practice de a realiza acel lucru. Noroc că sunt destul de mulţi visători care privesc dincolo de orizontul umanităţii.
O frază a copilăriei spunea că: Şi zeii mai greşesc… Deci a greşi este omeneşte. Poate. Dar uneori greşeala nu mai poate fi îndreptată şi răul făcut devine ireparabil.
Şi totuşi…
În 1899, Charles Duell, Directorul Biroului American de Invenţii, a sugerat guvernului să închidă biroul, deoarece considera că se inventase deja tot ce putea fi inventat.
În 1923, Robert Milikan, fizician de renume şi deţinător al Premiului Nobel, afirma că este absolut imposibil ca omul să ajungă vreodată să deţină şi să controleze puterea atomului.
În 1861, neamţul Philip Reiss a inventat o maşinărie care transmitea sunetul. Era atât de aproape de invenţia telefonului, însă toţi experţii în comunicare din Germania acelor ani l-au convins că invenţia respectivă nu ar servi la nimic deoarece exista telegraful. Peste doar 15 ani, Alexander Graham Bell a inventat telefonul şi a ajuns multimilionar, air Germania a fost primul mare utilizator al noii invenţii.
În 1938, Chester Carlson a inventat xerografia (procesul de copiere a unei imagini). Toate marile companii, începând cu IBM şi Kodak, i-au ironizat propunerea şi nici nu au luat în seamă utilizarea acestei invenţii. Motivau că nimeni nu ar vrea să cumpere un copiator scump când hârtia este atât de ieftină.
Pe când era student la Universitatea Yale, Fred Smith a răspândit conceptul de Federal Express, un serviciu de curierat foarte rapid. UPS (poşta americană), propriul său profesor şi practic orice specialist american în servicii de curierat rapid l-au descurajat şi au prezis că sistemul lui Fred Smith nu va avea mare utilizare, deoarece experienţa le spunea că nimeni nu ar plăti sume mari pentru poşta rapidă şi sigură.
Ritmul vieţii. Ne aruncăm înainte în tumultul unei vieţi pe care sperăm să o cucerim şi să o facem unică şi de neuitat.
Suntem plini de speranţe şi de trăire cuprinşi de puritatea dorinţelor şi gândurilor dezlănţuite de iubire şi pasiune.
Viaţa este într-adevăr minunată indiferent de hainele pe care le îmbracă.
Que sera sera!
What ever will be will be!
Ce va fi va fi!
The future is not ours to see!
Pasiune si iubire!
Trăire!
Sentimente!
Suntem definiţi prin aceste lucruri!
Suntem oameni!
Dacă am ştii totul dinainte viaţa nu ar mai avea niciun farmec.
Uneori este mai bine să îmbrăţişezi necunoscutul chiar dacă rişti!
Poţi pierde dar şi minunile pe care le descoperi în interiorul tău şi mai ales omul pe care te descoperi a fi, merită orice scufundare în oceanul învolburat!
Ce va fi va fi, dar va fi al meu şi viaţa mea va fi mai bogată cu fiecare pas în necunoscut pe care îl voi face!
Que sera sera
şi dacă tot e să fie
măcar să fie pentru ca aşa am decis!
Merit să îmbrăţişez viitorul şi să fiu plin de încredere în ceea ce pot face!
Este frumos să primeşti un cuţit în spate mascat sub un buchet de flori. Măcar dacă ar fi fost proaspete, dar sunt ofilite. De, e criză. Nu ne mai permitem ce ne permiteam.
google penalizeaza pt atatea Tag-uri
e regula SEo
poti
