Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru.

Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.

În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi fără a rămâne depăşit.

Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.

Adevărata criză este criza incompetenţei.

Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.

Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere.

Dacă vorbim de criză o promovăm iar tăcerea este o exaltare a conformismului.

În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.

Albert Einstein

Viaţa te pune intotdeauna în situaţia de a alege. În cele mai multe cazuri de a alege între două extreme şi tu trebuie să alegi calea de mijloc. Cale de mijloc care în cele mai multe cazuri este de fapt o linie extrem de subţire de demarcaţie.

Este o vorbă care spune că în viaţă nu totul este alb şi negru. Sarcasticii ar sări cu gura spunând că mai există şi culori. Dar viaţa chiar este numai alb şi negru. Cazurile în care în mod real ai şi o a treia variantă în afară de cele două extreme sunt atât de rare încât devin nesemnificative. Ce poate s[ existe intre interior si exterior?

Când vine vorba de iubire poţi spune clar şi concret dacă iubeşti sau nu? Nu există nicio cale de mijloc. Intensităţile aparţin extremelor. Ori eşti viu ori eşti mort. Este o utopie să ne gândim la starea de zombie.

Asta e viaţa: ori ori. Nu poţi spune că am de ales între trei variante: ori aşa, ori aşa, ori aşa.

Şi totuşi întreaga noastră existenţă şi cultură se bazează pe acea cale de mijloc. Suntem judecaţi în funcţie de calea de mijloc inclusiv de religie. Dar care este calea de mijloc. O femeie poate fi fie însărcinată, fie nu. Dar însărcinată doar pe jumatate, sau pe cale de a deveni…., eu unul nu am auzit.

Şi totuşi care este calea de mijloc? Care este acea linie de demarcaţie?

Există trei stări dar, doar voluntar le putem asocia: răzbunare, iertare, uitare. Dar care dintre acestea ar fi calea de mijloc şi care ar fi extremele? Nimic nu e simplu. Şi dacă nu e simplu atunci e complicat. Iar nu avem cale de mijloc. Mă repet: intensităţile aparţin extremelor.

Vreau să vă încăpăţănaţi şi să demonstraţi că există cale de mijloc. Credeţi că o puteţi face?

Vă provoc.

Generaţia noastră şi generaţia copiilor noştri.

Situaţie conflictuală sau factor de evoluţie.

Ce diferenţe reale şi concrete de mentalitate aţi descoperit sau aţi experimentat în ceea ce priveşte cele două generaţii?

Pentru a câştiga cât mai multe din călătoria vieţii,

trataţi

orice persoană pe care o întâlniţi ca fiind un profesor

şi

orice situaţie pe care o experimentaţi ca pe o oportunitate de a învăţa.

(Eric Allenbaugh)