Filme porno. Este poate cea mai înfloritoare, dacă ne putem exprima astfel, industrie dintre toate industriile create de om. Încă o dovadă că viciile indiferent de forma sub care aleg să se manifeste conduc mai ales la nivel decizional această lume. Nu suntem, cu tot respectul, o planetă cu o multitudine de naţiuni şi culturi guvernată de credinţă, ci suntem un univers în care umanoizii au decis să fie guvernaţi de vicii. Problema constantă ca şi preocupare a fost şi este cum putem ca omenire să demonstrăm că forma de exprimare a unui viciu, artistică sau nu, este de fapt un mare act de cultură. Din contradicţii şi dezbateri se nasc idei. E adevărat. Dar umanitatea în istoria ei a ajuns la concluzia că ideile inocente şi nevinovate te îmbie la somnolenţă şi nu la evoluţie, oricare ar fi ea. Mai bine mergi într-o direcţie chiar dacă ca şi presentiment te poţi speria de linia de sosire, decât să stai şi să admiri un câmp cu maci, sau ghiocei sau orice altceva. Speranţa conştientă a aceleiaşi omeniri este să reuşească să împingă linia de sosire cât mai departe. Şi cum se poate asta? Cel mai uşor. Declari cauza, în speţă viciul, act de cultură, evoluţie. Cam în genul în care americanii constatând că sunt o naţiune de oameni supra supra ponderali au modificat prin lege grilele de încadrare astfel încât din condei, au devenit o natiune cu câţiva membrii grăsuţi. Dar e o practică atât de întâlnită.

Pornografia îşi are rolul ei binedefinit de către noi creatorii săi. Aceasta este de fapt un viciu creat de umanitate sub pretextul utopic că pornirile animalice ne-au fost dăruite de Divinitate şi prin urmare nu putem fi consideraţi vinovaţi. Dar totuşi dacă tot am stabilit odată ce este, de ce tot încercăm atât de acerb să îi dăruim şi alte conotaţii. Tot reinventăm roata că doar doar apa caldă o arăta altfel…..

Paginile literar culturale ale vieţii internautice exprimate în blogurile şi site-urile româneşti din ultimile zile, sunt dominate de ştirea supremă: o mamă şi o fată ambele „actriţe” porno joacă împreună în filme erotice. Căştigătoarele „premiului Nobel” pentru pornografie, respectabilele, şi una chiar venerabilă, doamne Daisy si Elli Foxx, au decis să joace împreună în filme porno şi nu individual cum o facuseră cu atâta patimă în tumultuoasa carieră. Probabil au simţit nevoia să se sprijine şi să se susţină reciproc împotriva tuturor vicisitudinilor pentru bunăstarea şi fericirea celebrei familii. Ar fi fost un fapt banal, poate trecut neobservat, dacă creierele din spatele acestei industrii nu ar fi gândit că pot face averi. Şi cum bloggosfera românească nu este mi prejos, împreună, au transformat un fapt într-un fenomen de masă.

Unde mai putem ajunge…ca să fim cu adevărat feciţi şi împliniţi?

…lungă este boala omului….unii se răscolesc deja în mormânt….

Porno. Filme porno. Reviste porno. Site-uri porno. Materiale pornografice. Interzis minorilor. Dar oare minor în zilele noastre mai însemnă până în 18 ani? Şi cum se poate controla acest acces al minorilor la o astfel de informaţie?

Regina porno, piticul porno şi alte denumiri de acest gen. O invazie de pornografie ce incepe pe zi ce trece să fie tot mai prezentă în timpul limitat al vieţilor noastre.

Nu mai vorbim de sexy, de erotic. Vorbim direct de BDSM, de sado masochim, de orgii sexuale, sex cu animale, etc, o mulţime de lucruri care se petreceau cu siguranţă şi în timpurile străvechi, dar care nu erau atât de afişate, pentru a ocupa tot ceea ce este vizibil. Şi celebrul film Caligula prezenta anumite lucruri din acest segment al vieţii dar puteai să îl numeşti un act artistic. Acum…. . Chiar nu ştiu. Oare cum ar putea fi denumită pornografia în zilele noastre?

Stau şi mă întreb care este direcţia în care vom evolua ca societate atâta timp cât cel mai bun marketer îl reprezintă sexul în varianta sa devenită obscenă: pornografia. Vorbim de o întreagă lume porno. Cu reguli, cu politici, cu vedete. Să fii o vedetă porno a ajuns asemnei unui titlu academic? Poate exagerez, dar mi se pare că aceste lucruri capătă dimensiuni mult prea semnificative. Devin anormal de importante.

Ce fel de lume vor trăi copii noştri? Cum vor fi în fapt copii şi nepoţii noştri ca oameni? Ce preocupări vor avea? Ce rol mai putem avea noi părinţii lor? Oare nu suntem depăşiţi de proprii copii în această latură de evoluţie sau involuţie socială?

Ce mai poate fi considerat natural?

Oare o relaţie sexuală cu o singură persoană vreme de 30, 40 de ani nu va fi considerată o utopie? Va mai exista această frumuseţe a dedicării trup şi suflet jumătăţii tale sau agenda neagră cu numele cuceririlor va deveni cartea de vizită?

TU ce părere ai?