Bărbaţii sunt bărbaţi şi în zi de post. Asta e. Genetic sunt anumite simptome dar mai ales sindromuri care agita stomacul masculin trimiţând şocuri electrice către ceea ce ar trebui să se numească creier.

Care e obsesia masculină? Să dezbrace femeia şi să facă sex cu ea. Poate nu neapărat în această ordine. Şi poate nu neapărat cu aceeaşi femeie. Doar dacă se poate. Altfel bărbaţii se mulţumesc cu tot ce li se pune în farfurie. Sau le pică în tavă, că poală sună deja prea obscen. Dar oare de ce insistă organul masculin atât de mult să vadă o femeie dezbrăcată, goală? Ce rol are goliciunea feminină? Este oare mai frumoasă sau mai inteligentă o femeie dezbrăcată sau care îşi poată goliciunea în mod lasciv? De fapt pentru bărbat nici nu contează frumuseţea sau inteligenţa sexului opus atâta timp cât i se oferă aşa cum îşi doreşte. Ce nu realizează bărbaţii este faptul că în multe cazuri goliciunea feminină îi umileşte într-atât de mult încât mult lăudata lor potenţă devine un basm la gura sobei. La propriu. Deci care este motivul principal pentru această obsesie? Să fie bărbatul un masochist prin fire, că misogin ştim că este? Are vreo legătură dragostea sau sentimentul de îndrăgostire cu această obsesie? Deja cred că exagerăm dacă ne gândim că văzând o femeie dezbracată bărbatul în cauză se îndrăgosteşte brusc sau mai aprig. O fi aprig şi nerăbdător în a vedea rezultatul final al dezgolirii că în rest… Unde pui că de cele mai multe ori bărbatul nici nu mai aşteaptă până femeia se dezbracă şi o ia cu imaginaţia înainte, atât de mult încât uneori vede sau se aşteaptă să vadă două femei, nu una performând actul lasciv al pierzaniei. Corect spus pierzanie, că tere se mai pierde bărbatul în special atunci când trebuie să fie bărbat. Dar de,…, au şi bărbaţii rolul lor. Sunt un subiect etern de discuţie.

Şi totuşi de ce a devenit această obsesie masculină ocupanta locului întâi în preocupările şi gândurile bărbatului? Doar pentru că a fi obsedat de maşini, de exemplu, ar putea fi considerat misogin?

TU ce crezi despre acestă obsesie? Care ar fi o posibilă explicaţie în opinia ta?

Cu mintea mea umilă mă gândeam că o „vedetă” este o persoană, nu neapărat actor sau artist, deşi aşa ar fi corect, care se impune într-un domeniu oarecare.

Şi totuşi nu mă pot abţine să nu constat oferirea acestui statut unor persoane, marii majorităţi – la noi, la români, care nu au nimic de spus dar care s-au impus prin scandaluri. Marea lor majoritate fabricate chiar de însăşi Ea „Vedeta”, în dorinţa sinceră de a fi descoperită dar mai ales catalogată ca atare. La noi scandalurile sunt mai puţin legate de droguri sau alcool, deşi am avut şi astfel de cazuri, marea majoritate a titlurilor de scandal sunt legate de sex. Fie şi-au înşelat partenerul, (partenera) şi au fost surprinşi, pentru că România dispune de cei mai faimoşi paparazzi, fie au făcut sex între ei (cuplul) şi au fost surprinşi de paparazzi. Doar cea mai înaltă Universitate de Studii Academice de Paparazzi-ship este pe malul gârlei Bucureştene!

La noi eşti vedetă dacă apari implicat într-un scandal în fiecare lună. Dacă trec mai mult de şase luni de la ultima apariţie deja „ai apus!” şi trebuie să plăteşti „un multiplu de mult” unui paparazzi pentru a te surprinde măcar într-o îmbrăţişare voluptuoasă,…, că tandreţea nu mai dă bine.

Fiind deja vedetă, poate şi prin numărul de căsnicii eşuate din punct de vedere sexual, te surprinde, în faţa camerelor de luat vederi, faptul că ţi se propun tot felul de lucruri sau posturi interesante, extrem de bine plătite, care vin cu paparazzi la pachet? Nu cred. Doar asta presupune statutul de vedetă…

Şi când mă gândesc că vedetă era…..

Oare Eminescu sau Enescu vor fi vreodată vedete? Ei nu mai pot fi surprinşi, întâmplător, făcând sex! Sau cine ştie? La ce paparazzi avem noi…

Ce crezi TU că este o „vedetă”

şi

ce ar trebui să fie?

Vinde-te pe tine însuţi înainte să o facă alţii!

Viaţa în sine este o vânzare. Orice facem vindem ceva. Definiţia reală a vânzării include: un transfer de emoţii, sentimente şi trăiri sufleteşti.

Atunci când vrem să fim plăcuţi, acceptaţi, fie că ne referim la planul personal fie la cel profesional, trebuie să ne vindem. Trebuie să oferim prin noi ceea ce interlocutorul îşi doreşte.

Trebuie să devenim o sumă, un cumul de caracteristici, avantaje şi beneficii frumos ambalate. Atrăgătoare. Suntem o marfă doar în anumite situaţii şi circumstanţe. În general suntem o imagine care în funcţie de cum este vândută ne asigură prosperitatea sau decăderea.

Cel mai important aspect al oricărei vânzări, este poate şi cel mai mare secret: Oamenii cumpără logic şi emoţional. Dar emoţionalul reprezintă 90% din decizia de cumpărare.

Vinde-te prin toate cele cinci simţuri. Cu cât vei stimula cumpărătorului mai multe simţuri simultan cu atât ai mai multe şanse de reuşită.

E dur?

E real. Ne ascundem doar faţă de noi înşine dacă credem că lucrurile stau altfel. Vânzarea şi mai ales vânzarea personală nu exclude principiile de viaţă ci dimpotrivă se bazează şi se construieşte pe ele. Moralitatea vinde mai bine decât sexul, doar că o face mai curat.

Toată viaţa noastră este o vânzare. Ne vindem şefului sau angajaţilor, ne vindem partenerului de viaţă, de vindem copiilor, ne vindem rudelor şi prietenilor, ne vindem tuturor.

Ne vindem.

Dar nu ne prostituăm.

Doar ne vindem.

Transfer de emoţii şi sentimente.

Orice vânzare începe şi se termină cu tine.

Tu consideri că te vinzi?

Suntem definiţi ca oameni

de instinctele sexuale?

Care sunt diferenţele între

sex, sexualitate, pornografie şi prostituţie?

Ce este normal

şi

ce este deviere de la normalitate?

Ai plăti pentru sex?

O familie presupune în cele mai multe cazuri ideea de căsnicie. Implicit, fie că există sau nu dragoste sau prietenie sau orice altceva între cei doi piloni principali EL şi EA, există o relaţie sexuală. Este ceva firesc şi normal între doi oameni care cel puţin o vreme merg alături pe acelaşi drum.

Interesant mi se pare faptul că oamenii se pronunţă diferit atunci când sunt întrebaţi ce contează cel mai mult în cadrul relaţiei lor: sexul sau iubirea? Sunt dicrepanţe chiar şi între cei doi parteneri în răspunsurile pe care le dau. Dar şi acest aspect este unul normal, având în vedere că oamenii deşi trăiesc împreună, sunt diferiţi. Sunt persoane care afirmă ca sexul şi iubirea sunt unul şi acelaşi lucru.

Căsniciile sunt ceva unic şi diferit. Nu există o reţetă oricât am încerca să o găsim. Ce merge într-o parte nu merge în cealaltă. Şi totuşi sunt căsnicii care rezistă de dragul de a rezista până la final, sau din obişnuinţă sau din dragoste. Alte căsnicii durează atât de puţin că nu se usucă nici cerneala.

Pe ce ar trebui să se bazeze, să aibă ca fundaţie, o căsnicie? Şi în ce procente? Pe sex, pe dragoste, pe respect, pe prietenie, pe înţelegere, pe diplomaţie, pe bun simţ, pe compasiune, pe empatie. Pe ce anume?

TU ce crezi că este important într-o căsnicie?

Pe ce ar trebui să se bazeze aceasta?

Este noţiunea de căsnicie ceva uzat şi depăşit?