Un om mediocru face ce poate,

un om de succes face ce este imposibil.

Natura umană, felul nostru de a fi ca oameni ne defineşte şi ne împarte în trei mari categorii:

• Omul de succes
• Omul  mediocru
• Omul ratat.

Poate nu sunteţi de accord cu această clasificare. Fiecare are dreptul să vadă lucrurile în felul său.

Una dintre marile diferenţe între omul de succes şi cel mediocru constă în modul de abordare a oricărei situaţii. Confruntat cu un fapt în sine care ar trebui rezolvat sau căruia ar trebui să i se găsească un răspuns, omul mediocru va ridica din umeri şi va încerca să facă ceea ce poate. „Voi face tot ceea ce pot să rezolv această problemă”. Când îţi pui problema de a rezolva ceea ce crezi că poţi, nu faci altceva decât să îţi trasezi limitele. Prin gândurile tale îţi elimini succesul şi îţi îngrădeşti rezultatele.

Omul de succes observă atent situaţia şi îşi încurajează potenţialul. „Pot să fac asta şi asta, dar voi face tot. Chiar dacă nu ştiu cum, sau este imposibil, eu voi demonstra că se poate. O voi face”

Poate că diferenţele de mentalitate par minore, nesemnificative, dar generează puteri diamentral opuse. Ca urmare şi rezultatele vor fi net diferenţiate.

Dacă te limitezi spunându-ţi eu doar atâta pot, în loc să încerci să spargi barielele din subconştient care îţi limitează orizontul, voinţa ta va fi subjugată şi într-adevăr nu vei putea face nici măcar ceea ce ai crezut că vei putea face. Pe de cealaltă parte, dacă ai încredere absolută în tine şi în forţele tale, vei constata că dobândeşti puteri neobişnuite. Creierul tău este alături de tine şi atunci fiinţa ta poate realiza imposibilul. Nu uita că de cele mai multe ori, ceea ce ţie ţi se pare imposibil, pentru existenţă este ceva banal. Orizontul pe care tu singur ţi-l îngustezi, îţi va crea rezultatele posibile sau imposibile.

Tu eşti singura ta frână, tu iţi pui piedici singur, tu te orbeşti.

Încearcă să te vezi dincolo de orizontul camerei şi vei descoperi că poţi păşi în afara ei, acolo unde te aşteaptă viaţa ta.

Fiecare om îşi are sau îşi croieşte propirul destin în viaţă. Unii cred că ei sunt proprii păpuşari, alţii preferă să se autoamăgească încontinuare învinuindu-i pe alţii. Este modul lor de a crede că aşa suferă mai puţin.

Ne putem construi destinul pe baza lucrurilor pe care ni le dorim şi pe baza celor ce le săvârşim. Învăţăm din eşec şi din succes. Rezultatele experienţelor nostre, negative sau pozitive, ne furnizează elementele asupra cărora şi cu care putem acţiona atunci când ne scriem destinul.

Viaţa este plină de posibilităţi sau de întortocheri. Deşi, şi întortocherea tot o posibilitate este, mulţi oameni nu o văd aşa. De fapt ei nu văd ci doar îşi închipuie că o fac.

Suntem înconjuraţi de oportunităţi, care apar în viaţa noastră în ritmul pe care noi îl stabilim. Atragem şi culegem ceea ce gândim. Dacă privim un aspect poate nesemnificativ şi vedem doar lipsa de importanţă şi nu vedem oportunitatea atunci cu siguranţă că vom fi înconjuraţi numai de lucruri neimportante. Dacă ne formăm obiceiul de a vedea în fiecare lucru o posibilă şansă, o posibilă oportunitate, atunci ne vom trezi înotând într-o mare de oportunităţi. Cu toţii fie că vrem fie că nu vrem, fie că realizăm sau nu acest lucru înotăm în această mare de oportunităţi. Doar că unii se mai şi îneacă.

TU deschizi uşa vieţii tale oportunităţilor?

Toate afacerile sunt asemeni vieţii.

Oamenii se comportă predictibil din motive predictibile.

Greşeli – Transa Rea

-         Te focalizezi asupra ta şi nu asupra prospectului.

-         Te gândeşti că prospectul este la fel de interesat de ceea ce vinzi precum eşti tu însuţi.

-         Încerci să pari inteligent.

-         Încerci să îţi educi prospectul.

-         Nu ai un mesaj puternic orientat către client şi trebuie să îl prelucrezi, ajustezi de fiecare dată.

-         Încerci să fii profesionist.

-         Nu ţi-ai înfricoşat clientul.

-         Ai scos în evidenţă totul despre produs şi caracteristicile acestuia, când tot ceea ce voia clientul să afle era de fapt care sunt beneficiile pe care le obţine folosind produsul sau serviciul tău.

-         Comunici în jargou sau în alt limbaj decât cel al prospectului, ceea ce face dificil să fii înţeles de către acesta.

-         Mesajul tău este teribil de plictisitor.

-         Nu îi oferi prospectului tău un motiv să acţioneze acum.

-         Nu ştii ce vrei să facă prospectul şi nu eşti pregătit pentru prospect atunci când acesta acţionează.

-         Nu îi oferi prospectului relativ interesat un motiv şi o invitaţie de a rămâne în legătură cu tine – astfel încât să poţi face ceea ce trebuie pentru a-i vinde.

-         Nu îi oferi prospectului un motiv să cumpere mai mult acum.

-         Nu îi înţelegi şi nu te-ai adresat anxietăţilor prospectului, asigurându-l şi reasigurându-l că relaţia cu tine este cel mai potrivit lucru pe care poate să îl facă.

-         Nu îi spui prospectului ce i se poate întâmpla dacă nu acţionează.

-         Nu îi spui prospectului care sunt beneficiile specifice dacă foloseşte produsul sau serviciul tău.

-         Foloseşti prea multe adverbe şi adjective generale, non-specifice.

-         Nu ai persoane care au fost satisfăcute de serviciile sau produsele pe care le-ai oferit şi care în mod voluntar să confirme altora că şi ele s-au confruntat cu aceleaşi probleme dar tu ai reuşit să le rezolvi.

-         Eşti prea nesigur, prea temător, prea slab în marketingul pe care îl întreprinzi dorindu-ţi ca oamenii să facă legătura intre tine şi nevoile lor şi prea speriat de ce se va întâmpla dacă va trebui să spui prospectlui tău adevărul.

Dacă aş fi ştiut unde merg aş fi luat-o pe o scurtătură.

Alergam in monotonia vietii de la un capat la celalalt al drumului fără a mai acorda timpului meritele sale. Nu mai avem energie pentru a ne relaxa.

În vuietul disperat al tropăitului de paşi căutăm să sintetizăm totul şi dacă se poate să ne oprim doar pentru a degusta lucrurile uşoare. Este motivul pentru care preferăm ştirile şi telenovelele dublate în orice limbă de inegalabila bârfă.

Viaţa noastră nu are valoare prin prisma lucrurilor care sparg bariera timpului şi care ne înconjoară cu prisosinţă, ci doar datorită unei morbide ştiri. Cu cât mai mocirloasă este ştirea cu atât mai mare deliciul.

Peste tot crime, violuri, incesturi, sex, beţii, accidente, viteză fie sau nu coordonată de alcool, necaz, durere, furturi, înşelăciuni, fraude, prostituţie, politică, deprecierea leului, etc. Astea sunt ştirile şi aceasta este viaţa noastră. Până şi alcoolul este amar!

Casă, serviciu, casă şi peste toate cireaşa: STIREA!

Iar dorinţa supremă de evoluţie este doar să devenim subiect de ştire, să ne pierdem în ştire, să devenim ştirea în sine.

Vorbele celor care pretind că ar contrazice o astfel de tendinţă sunt îngropate de propriile lor fapte.

Dacă tot este să ne trăim viaţa după legile doamnei „Ştire” măcar să fie cea mai bună. Suprema.

Care crezi că ar fi Ştirea Absoluta?

Poţi face un top al ştirilor inegalabile?

Necunoscutele sunt cele care în final condimentează viaţa. Cursa şoarecelui, casă-serviciu-casă, conduce firul vieţii pe acelaşi drum până când evenimentul nedorit întrerupe această plimbare în cerc. E adevărat că drumul poate fi plin de bolovani sau de noroi sau poate fi doar cea mai catifelată plajă, dar tot un cerc este. E nevoie de ceva ce să poată rupe acest lanţ vicios în care irosirea se regăseşte doar în sufletul celui ce umblă în propriul cerc. Ce poate fi acest ceva? Probabil forţa interioară a răzvrătirii, când rutina începe să doară şi când conştientul spune revoltat că el nu este mai prejos sau mai lipsit de intelect. Şi atunci business planul va trebui să se bazeze şi pe necunoscute. Adică suficient cât să întărâte şi să stimuleze dorinţa evadării.

Utopia constă în faptul că toţi cei prinşi în cursa şoarecelui sunt blazaţi şi condamnaţi de societate, ea însăşi prinsă în aceeaşi cursă, dar îi condamnă pe cei pe care îi respectă, aceia care au rupt lanţul. Utopic şi paradoxal. Dar totuşi defineşte viaţa multora.

Care om este mai de apreciat: cel care acceptă să rămână prins în cursa şoarecelui sau cel care se luptă să evadeze?

Orice evadare presupune renunţare.

Tu ce faci?

Alergăm 8, 12, 16 sau 20 de ani peste, pe culoarele şcolilor dorite în căutarea succesului şi a realizării. Ne pregătim cu entuziasm pentru a deveni angajaţii perfecţi. Cei mai buni care putem fi. Ne prezentăm la diferite examene, trepte le considerăm, le luăm pe ştiinţă sau le copiem, dar în final ne pomenim cu diploma mult visată în mână. O luăm mândri, o punem în vitrină până la Paşte, facem curat şi o aruncăm în sertar alături de toate celelalte.

Ne prezentăm la interviuri, luăm sau nu, în cele din urmă iată-ne şi la locul de muncă. Ce frumos! O minunăţie! A meritat pe deplin atâţia ani de studii. Suntem realizaţi.

Realitatea? Este dură. Mai rupem o filă din calendar, mai pierdem un fir de păr, dar mai adăugăm un rid.

Oare firmele din ziua de astăzi mai caută un angajat cu studii valoroase sau scormonesc după un angajat profitabil? Un rainmaker?

Învâţământul nostru românesc, mai are vreo valoare? Mai este ce a fost odată? Chiar dacă profesoarele noastre făceau sex cu soţii lor, dar nu pe internet, mai putem avea vreo încredere în profesorii din ziua de astăzi?

Aţi observat la locul de muncă, exceptând nepotismele, cum este promovată non-valoarea? Aţi observat cum, dacă fluturi un masterat sau un doctorat eşti angajat, deşi practic nu eşti în stare să faci nimic? De fapt faci ceva! Poţi conduce firma la faliment sau pe tine însuţi pe uşă afară după trei luni! Sau poate aţi observat că sunt o serie de persoane în funcţiile cele mai importante recunoştinţă a eternei incompetenţe, care nu sunt concediaţi doar pentru că mai au câţiva ani până la pensie?

Şi atunci te uiţi în stânga şi în dreapta şi observi că o firmă creşte şi se dezvoltă şi alta face implozie. De ce? Simplu. Promovează valoarea, talentul. Şi diploma e bună dar nu garantează. Sau nu ar trebui să garanteze o anumită valoare a titularului.

Dileme şi paradoxuri. De fapt reţeta economiei naţionale.

TU ce crezi?

Oare cât este diplomă şi cât este merit?

Cum ar trebui privite lucrurile?

Preferi să fii apreciat pe baza diplomelor, sau pe baza a ceea ce poţi face?