A fost Cutremur în Vrancea şi vor mai fi cutremure în România în anii si secolele următoare. Mare noutate. Subiect de stres. Subiect de presă. Motiv de panică sau de amuzament. Orice astfel de subiect de discuţie are aspecte pro şi contra. Normal şi firesc orice cutremur reprezintă un motiv de îngrijorare dar oricum se va întâmpla dacă este să se întâmple. Însă, în niciun caz nu este un motiv pentru care o astfel de informaţie lansată pe diferite canale să se bucure de credibilitate suficientă pentru a declanşa o isterie.

Schimb canalele de informaţie, canalele media, atât de des încât cred că am să le închid la un moment dat. Un clic din telecomandă şi senzaţional: Elodia. Mister, intrigă, audienţă. Păreri şi presupuneri. 7 milioane de telespectatori. Extraordinar. Un alt clic şi DNA-ul conduce în liga lui Mitică. Arbitri corupţi. Conducători de cluburi de fotbal arestaţi, şpăgi, blaturi, licenţe acordate sau retrase. Avem un campionat intern format din 19 echipe, 18 de fotbal şi una de investigaţii şi cercetări. Ultima se pare că a înscris de cele mai multe ori judecând după atenţia care i se acordă. Din nou clic şi şoc: invazie pornografică. Bărbaţi, femei se dezbracă, se masturbează, practică sexul oral şi cel pe domeniile publice, intimitatea devine proiecţie cinematografică, prostituţia depăşeşte orice bariere ofensând şi oripilând prin manifestările juvenile. Şcoala românească, de elită altă dată, a devenit doar o instituţie de manifestare a sexului, violenţei şi a drogurilor. Un alt clic şi gripa loveşte din nou. Fie ca e porcină, fie că e aviară, fie că vacă a fost nebună, fie N şi H se combină în o mulţime de rădăcini, dar lumea este sub asediul unui inamic extrem de vicios şi de creator. Instantaneu apar noi rădăcini de gripă încât omenirea nici nu mai ştie de ce suferă sau de ce se poate îmbolnăvi.

Spălaţi-vă mâinile şi lăsaţi-vă spălaţi pe creieri. Ar putea fi un slogan foarte bun. Un nou brand de ţară.

Şi prin această extraordinară explozie culturală mai găseşti câte un canal media care oferă câte o carte, mai găseşti o expoziţie sau o manifestare a teatrului sau cinematografiei. Dar firave comparativ cu tot ceea ce voit aducem în viaţa noastră. Şi salcia oricât ar fi de salcie se frânge sau se rupe în cele din urmă.

Şi totuşi suntem o ţară minunată cu oameni extraordinari. Trebuie doar să ne regâştigăm sinele. Şi respectul de sine şi încrederea de sine şi miracolul de sine.

Alergăm 8, 12, 16 sau 20 de ani peste, pe culoarele şcolilor dorite în căutarea succesului şi a realizării. Ne pregătim cu entuziasm pentru a deveni angajaţii perfecţi. Cei mai buni care putem fi. Ne prezentăm la diferite examene, trepte le considerăm, le luăm pe ştiinţă sau le copiem, dar în final ne pomenim cu diploma mult visată în mână. O luăm mândri, o punem în vitrină până la Paşte, facem curat şi o aruncăm în sertar alături de toate celelalte.

Ne prezentăm la interviuri, luăm sau nu, în cele din urmă iată-ne şi la locul de muncă. Ce frumos! O minunăţie! A meritat pe deplin atâţia ani de studii. Suntem realizaţi.

Realitatea? Este dură. Mai rupem o filă din calendar, mai pierdem un fir de păr, dar mai adăugăm un rid.

Oare firmele din ziua de astăzi mai caută un angajat cu studii valoroase sau scormonesc după un angajat profitabil? Un rainmaker?

Învâţământul nostru românesc, mai are vreo valoare? Mai este ce a fost odată? Chiar dacă profesoarele noastre făceau sex cu soţii lor, dar nu pe internet, mai putem avea vreo încredere în profesorii din ziua de astăzi?

Aţi observat la locul de muncă, exceptând nepotismele, cum este promovată non-valoarea? Aţi observat cum, dacă fluturi un masterat sau un doctorat eşti angajat, deşi practic nu eşti în stare să faci nimic? De fapt faci ceva! Poţi conduce firma la faliment sau pe tine însuţi pe uşă afară după trei luni! Sau poate aţi observat că sunt o serie de persoane în funcţiile cele mai importante recunoştinţă a eternei incompetenţe, care nu sunt concediaţi doar pentru că mai au câţiva ani până la pensie?

Şi atunci te uiţi în stânga şi în dreapta şi observi că o firmă creşte şi se dezvoltă şi alta face implozie. De ce? Simplu. Promovează valoarea, talentul. Şi diploma e bună dar nu garantează. Sau nu ar trebui să garanteze o anumită valoare a titularului.

Dileme şi paradoxuri. De fapt reţeta economiei naţionale.

TU ce crezi?

Oare cât este diplomă şi cât este merit?

Cum ar trebui privite lucrurile?

Preferi să fii apreciat pe baza diplomelor, sau pe baza a ceea ce poţi face?