Dacă naufragiezi poţi să te salvezi plutind pe bagajele pe care le-ai cărat toată viaţă după tine, dar de cele mai multe ori ele te vor trage spre ultima călătorie. Spre abis.

Trecutul ne aparţine. Bun sau rău este al nostru. Nu avem cum să-l mai schimbăm, dar putem decide să nu îl mai lasăm să ne schimbe, să ne influenţeze.

Cel care îşi reneaga trecutul îşi taie radăcinile. Iar un copac fără radăcini nu va supravieţui prea mult timp şi cu atât mai puţin nu va fi verde pentru prea multă vreme.

Ceea ce suntem astăzi datorăm trecutului nostru pe care l-am epuizat pentru a ne construi prezentul. Ceea ce facem astazi ne construieşte viitorul. Aşa că, dacă vrem ca viitorul nostru să nu semene cu trecutul nu trebuie decât sa evităm ceea ce ne-ar stagna schimbarea.

Speranţa se naşte din sămânţă dar nu zace în pământ.

Trecutul ne reprezintă dar putem fi ceea ce ne dorim să fim. Putem deveni un alt om. Un alt chip. O altă imagine. Putem modifica, într-o oarecare măsură percepţia asupra noastră a celor care ne cunosc, dar putem să ne prezentăm altfel pentru cei care ne vor cunoaşte.

Decizia, ca de obicei, ne aparţine.

Dacă poţi fi sincer cu tine, acum, pentru doar două minute, cum crezi că vei proceda în cazul naufragiului care s-a produs deja? Nu te amăgi singur că nu eşti un naufragiat, pentru că eşti.

Ce vei face ? Aceleaşi lucruri ?

Te vei avânta smulgându-te din ape, sau te vei cufunda în abisul lor ?

DEZVOLTARE PERSONALĂ

Toată lumea vorbeşte astăzi de dezvoltare personală. Fiecare are propriile concepte. Toţi se îngrămădesc să scoată în evidenţă aspecte mai mult sau mai puţin pompoase dar foarte puţin relevante. Ce înseamnă până la urmă dezvoltarea personală, ce este ea şi ce legatură are cu fiinţa umană? Înterbări atât de simple dar cu răspunsuri atât de complicate.

Citeşti în diferite publicaţii sau chiar în pagini personale despre acest subiect şi constaţi că tendinţa generală este să se vorbească despre tehnici, despre programarea neuro lingvistică, despre factori motivaţionali şi multe alte aspecte de acelaşi gen. Într-o oarecare măsură toate aceste informaţii sunt importante şi ţin de evoluţia intelectuală a unei persoane într-o direcţie sau alta. Dar nu oricine poate să devină un profesor pe o anumită disciplină şi cu atât mai mult nu avem cu toţii ceea ce ne trebuie pentru ca să putem să ne însuşim anumite concepte. Sau poate că avem aceste abilităţi şi în acest caz tebuie să distingem între informaţia puternică şi cea de amăgire chiar dacă ambele tratează acelaşi subiect. Observ de exemplu că acum în mare vogă este NPL ca instrument evolutiv. Poate să fie. Din punctul meu de vedere deocamdată în acest caz putem vorbi doar de 2 sau 3 autori consacraţi, restul fiind nişte imitatori pur comerciali.

Creierul uman are o mare capacitate de absorbţie şi de acumulare chiar dacă rulează la parametrii minimi. Explozia pentru fiecare se poate produce dacă învaţă să îţi folosească şi celelalte procente ruginite ale materiei cenuşii. Fie că vorbim de persuasiune, fie că vorbim de programare neuro lingvistică, fie că vorbim de hipnoză, fie că vorbim de marketing, lidership, management sau alte discipline, cine îşi doreşte poate să verifice şi să constate că foarte multe din aspectele în jurul cărora se ţese o mantie publicitară sunt defapt lucruri native. Firescul este ridicat la rang de artă dar pentru a i se evita blamarea şi banalizarea este încorsetat în bustiere pompoase şi comerciale. Femeia este extrem de frumoasă când este fardată şi machiată dar atât de naturală şi de inocentă în frumuseţe, dimineaţa când se trezeste.

Dezvoltarea personală este un proces continuu şi neîntrerup de acumulare de informaţii de clasificări, de interpretări. Dar este în primul şi în primul rând un proces de conştientizare şi de acceptare a condiţiei personale dublat de o decizie subjugată perseverenţei. Este simplu:

Ø      trebuie să ştii unde eşti şi ce eşti ca om,

Ø      trebuie să conştientizezi dacă ceea ce ai este corespunzător cu ceea ce esti îndreptăţit să ai,

Ø      trebuie să te interoghezi şi să observi dacă eşti mulţumit de tine,

Ø      trebuie să vezi dacă te accepţi sau nu,

Ø      trebuie să descoperi dacă te iubeşti aşa cum eşti în acest moment,

Ø      trebuie să vezi dacă ai forţa necesară să te împingi către o altă culme,

Ø      trebuie să îţi doreşti să faci şi alţi paşi către imaginea ta.

Ştiu că toată lumea se fereşte de a face afirmaţii categorice şi cu atât mai puţin de impunere: trebuie!

Ceilalţi pot să creadă şi să facă aşa cum vor. Dar tu? Tu ce faci cu tine şi pentru tine? Crezi că un fumător se poate lăsa de fumat fără ambiţie, fără să-şi propună acest lucru, fără să lupte dar mai ales fără să-ţi impună o schimbare? Dacă da, atunci pentru tine nu există cuvântul: trebuie. Pentru tine este doar o rugă continuuă. Poate că într-o zi vei primi răspunsul. Ai grijă doar să nu te lovească prea tare şi iremediabil.

Aşa cum viaţa ta este ireversibilă şi evoluţia ta, dezvoltarea ta personală este un proces responsabil, voit ireversibil şi controlabil.

Te conduci aşa cum îţi doreşti, aşa cum vrei, aşa cum poţi şi aşa cum ştii.

În tot acest amalgam de sentimente, reacţii şi răspunsuri, poţi încerca să vezi ce ai avea de pierdut în cazul în care ai deveni un om mai evoluat mâine decât eşti astăzi.

Presupunând că nu ţi se pare nimic anormal în a te dezvolta personal şi presupunând că în mod conştient eşti dispus să te dedici acestei evoluţii ceea ce ai de făcut o să te surprindă prin naturaleţea şi neobişnuitul conjuncturii. Fă ceea ce îţi place, citeşte ceea ce vrei, ascultă ceea ce simţi, uită-te numai unde îţi propui dar fă toate aceste lucruri şi bifează-le zilnic. Propune-ţi propriul program şi votează-ţi propirul sistem dar urmăreşte constanţa, perseverenţa, atitudinea şi gratitudinea ca elemente definitorii ale procesului tău de dezvoltare personală. Răspunde-ţi la propriile întrebări, află încotro şi unde ţi-ar plăcea să ajungi şi porneşte-te! Vei găsi pe parcurs factorii şi know-how-ul care vor fi determinanţi pentru tine.

Conştientizează că nu eşti angrenat într-o cursă, nu eşti într-o competiţie cu restul lumii, ai ritmul tău şi direcţia ta, nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic şi în nici un caz evoluţia şi dezvoltarea ta personală nu poate coincide cu a altcuiva. Aşa cum tu ca om eşti unic, este normal ca şi procesele care te formează şi te transformă, indiferent de planul personal sau profesional, să te conducă spre rezultate unice. Toţi utilizăm aceleaşi doctrine dar fiecare îşi scrie cartea proprie.

Sunt doar şase paşi. Schematic şi dezgoliţi ei pot fi tranpuşi astfel:

1. conştientizează.
2. doreşte-ţi.
3. propune-ţi.
4. porneşte.
5. perseverează.
6. continuă.

Sunt o mulţime de formule de succes, dar tu trebuie să o găseşti pe cea care ţi se potriveşte, te aşteaptă şi te conduce la reuşita pe care îţi doreşti să o obţii. Formula este şi ea personalizată. Ce a funcţionat pentru altcineva are şanse foarte mari să nu funcţioneze şi pentru tine.

Dar toate lucrurile au şi o latură frumoasă, până la rezultat.

Toamna ta va veni la vârsta la care tu decizi.

Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru.

Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.

În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi fără a rămâne depăşit.

Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.

Adevărata criză este criza incompetenţei.

Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.

Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere.

Dacă vorbim de criză o promovăm iar tăcerea este o exaltare a conformismului.

În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.

Albert Einstein

Criza cea nemiloasă accentuează starea de isterie. Oamenii visau la câştiguri fabuloase şi înainte dar acum parcă au devenit şi mai aprigi.

A câştiga la loto a devenit dorinţa principală a foarte multor semeni de-ai noştri. De fapt cred că orice om şi-ar dori să câştige, dar doar unii şi joacă. Mai sunt deci, şi cei care îşi doresc premiul cel mare al loteriei, dar fără să îşi cumpere un bilet. Loto. Cuvântul magic.

Mulţi îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar juca la loto.

În toată acestă isterie se răstoarnă valori şi principii. Dacă înainte erau priviţi uşor ciudat cei care jucau la loto, astăzi aşa numiţii jucători profesionişti de loto sunt priviţi ca eroi ai lumii moderne. Să îţi joci viaţa ar spune unii în timp ce alţi susţin că de fapt îţi joci şansa. Şansa de a câştiga la loto. Astazi omul are viata pe care si-o formează la loto.

Forţa suprema a destinului a devenit o loterie. Sau aşa a fost întotdeauna şi doar acum realizăm acest lucru. 

Viaţa e o loterie. Refuzăm să ne luăm destinul în mâini şi atunci altcineva va învârti hazardul.

Loteria ne schimbă. Ne face să fim tot ceea ce nu merităm. Devenim răi, hapsâni, mârşavi, egoişti, bolnavi, ochii ni se măresc şi ne lucesc, devenim toţi un fel de Golum. „My precious”. Golum surprinde cel mai bine starea de nebunie care ne acaparează datorită magiei loteriei. Mulţi au aujuns să credă că schimbarea de care au nevoie poartă numele de Loto 6 din 49, sau cine ştie cum altcumva.

Schimbarea atunci când devine necesară trebuie să poarte pentru fiecare în parte propriul său nume. Schimbarea mea nu poate purta numele tău, decât dacă consimt să îmi construieşti destinul.

Ne naştem inocenţi dar devenim Golum. Loteria îşi spune cuvântul.

Omul evoluează sau involuează indiferent dacă îşi exprimă sau nu voinţa. Dacă preferă să privească zilele sau să le lase pradă nocivităţii sociale se va îndrepta vertiginos spre o involuţie. În limbajul unui anumit domeniu se spune că: un negativ va influenţa o mie de oameni în jurul său inducându-le gânduri negative, în timp ce e nevoie de o sută de oameni pozitivi în gândire pentru a dezrădăcina convingerile negativului.

Una din legile fundamentale ale evoluţiei o reprezintă schimbarea. Pornind de la definiţia nebuniei atribuită lui Einstein: dacă faci în fiecare zi aceleaşi lucruri şi te aştepţi să obţii rezultate diferite,…. (atunci poate ar trebui să te mai gândeşti!), descoperim o forţă ascunsă în fiecare om. Dacă vrei să trăieşti diferit faţă de alţi oameni, atunci în mod evident trebuie să faci lucruri diferite.

Evoluţia personală se face în trepte şi cu paşi mici. Se zice că odată la fiecare doi ani este bine să faci o schimbare semnificativă în viaţa ta şi în fiecare lună să încerci să schimbi un lucru care nu te-a condus către un rezultat aşteptat.

Atunci când eşti singur şi/sau accentul vieţii tale cade pe carieră, decizia schimbării este mai logică şi mai uşor de înfăptuit. Dar ce te faci atunci când eşti căsătorit, ai copii, iar decizia ta va afecta câteva suflete în jurul tău? Schimbarea nu mai este atât de simplă, dar este cu atât mai necesară. Este totodată şi un test pentru a vedea dacă căsnicia ta este clădită pe principii corecte. Pentru că tu şi partenera ta şi copiii tăi veţi face schimbări radicale în comportament şi manifestare, schimbări ce se vor evidenţia mai ales în personalitate, iar schimbările nu vor fi întotdeauna simultane, este evident faptul că toate acestea vor testa natura relaţiilor stabilite.

O relaţie nu care nu este construită corect, nu va rezista schimbărilor.

Un alt punct de cotitură al schimbării este dat de ceea ce crezi tu că este normal şi corect şi ceea ce îţi impune societatea. Unii oameni consideră că a munci pentru copii, este corect şi moral, să le asiguri o viaţă mai bună, în timp ce alţii consideră că acest lucru însemnă răsfăţ, ar „handicapa social” copii şi că dimpotrivă aceştia ar trebui educaţi să se descurce singuri. În cazul unui accident aviatic, când măştile de oxigen coboară, tendinţa ta umană este ca prim lucru să pui masca peste nasul şi gura copilului de lângă tine. Societatea spune însă că trebuie să îţi pui masca ţie primul şi apoi copilului, pentru că responsabilitatea ta este ca tu să rămâi conştient pentru a putea acorda ajutor altora.

Categoric schimbarea personală ţine de fiecare dintre noi şi trebuie făcută. Este o decizie şi o muncă personală. Trebuie doar să vedem cât anume vom ţine cont, dacă vom ţine cont, de conjunctura socială în care trăim, în procesul personal de schimbare.

Tu eşti adeptul schimbării personale?

Cum vezi Tu aceste lucruri?

Este vreo diferenţă între schimbare şi adaptare?

Doamne, dă-mi…

                       Seninătatea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putere să schimb şi înţelepciunea de a face diferenţa înte ele.

Reinhold Nierbuhr