Obsedatul  de muncă

• Puncte forte ale caracterului: logică, responsabilitate, organizare.
• Trăsături de caracter: capacitate de a gândi clar, de a integra faptele şi ideile pentru a face o sinteză.
• Mod de percepere a lumii: omul obsedat de muncă începe prin a gândi, a identifica şi a categorisi lucrurile şi oamenii.
• Nevoi psihologice (motivare şi revigorare): are nevoie să fie recunoscut pentru reflecţiile sale (claritate de gândire) şi pentru ceea ce îndeplineşte (munca); o a doua motivaţie pentru el este structurarea timpului: planifică şi fixează datele-limită.
• Secvenţă sub stres: întâi (mini-scenariu) cere din partea sa perfecţiunea absolută, nu deleagă şi nu „face în locul”; apoi se simte frustrat faţă de oamenii care nu gândesc destul de clar, îşi supracontrolează colaboratorii, îi critică. În al treilea rând, de ordin patologic, face să apară un comportament destul de conform, în trăsăturile sale, cu caracterul obsesional.
• Pozitie de viaţă (cf. AT): +/- (sunt ok/nu sunteţi ok)
• Management: de tip democratic, adică într-un schimb de informaţii cu colaboratorii săi, centrat pe muncă.
• Întrebare existenţială (aceasta revine în permanenţă): Sunt competent?
• Problematică: o mare dificultate în a exprima tristeţea, îndeosebi cea datorată pierderii, „furată” (cf AT) de mânie.
• Procentaj din populaţie: 25% dintre care 25% femei şi 75% bărbaţi. (aceste cifre au fost calculate pe un eşantion de populaţie multiculturală de peste 600.000 de persoane)

Taibi Kahler

AT = Analiză Tranzacţională

Orice afacere are în mod firesc secretele ei particulare.

Dar poţi face orice afacere dacă cunoşti secretele general valabile!

Unul dintre secretele universal valabile este legat de obiective.

Oricine ştie ce însemnă să îţi stabileşti un scop, un obiectiv şi să încerci să îl atingi. Şi cu toate acestea doar 3% dintre oameni, la nivel mondial, au obiectivele clar definite şi scrise, 12% declară că le au în minte, în timp ce 85% dintre oameni nu au niciun obiectiv. Ei trăiesc doar clipa pentru a fi trăită şi vor vedea a doua zi cum pot să o evite.

Dar, a îţi stabili un obiectiv nu este suficient pentru a avea succes în orice ai întreprinde. Obiectivul se tratează cu aceeaşi responsabilitate indiferent că vorbim de o creştere salarială sau de negocierea unei afaceri de mai multe zeci de milioane de dolari su euro.

Un obiectiv pentru a putea fi realizat trebuie privit ca pe un cumul.

Astfel vorbim de obiective privind realizările, rezultatele (vreau o casă de 5 milioane de dolari care arată în acest fel şi în acest fel, cât mai multe detalii) şi obiective privind eforturile (voi face acest lucru în timpul acesta pentru a obţine o casa de 5 milioane de dolari….)

Degeaba îţi propui să fii promovat la slujbă (obiectiv pentru rezultat) bazându-te că trebuie să munceşti mai mult sau să stai mai mult peste program, cu alte cuvinte să faci un şir specific de acţiuni, dacă nu îţi stabileşti un grafic temporal când să faci şi ce acţiuni să faci şi cât să le faci (obiectiv pentru efort).

Pentru cineva care lucrează în vânzări un obiectiv pentru rezultat este să devină vânzătorul lunii, iar un obiectiv de efort este să facă o vânzare pe zi. Vânzare pentru care trebuie să se vadă cu un număr de…. atâţia potenţiali clienţi, pentru care a trebuit să dea ….atâtea telefoane. Deci obiectivul de efort: să dea acel număr de telefoane zilnic.

Concluzie:

-         Stabileşte-ţi obiective!

-         Descrie-ţi obiectivele cât mai detaliat cu putinţă!

-         Transpune-ţi obiectivele în formă scrisă pentru a le putea vizualiza în permanenţă!

-         Priveşte-ţi obiectivul ca pe un cumul: obiectiv pentru rezultat plus obiectiv pentru efort!