Toate afacerile sunt asemeni vieţii.

Oamenii se comportă predictibil din motive predictibile.

Greşeli – Transa Rea

-         Te focalizezi asupra ta şi nu asupra prospectului.

-         Te gândeşti că prospectul este la fel de interesat de ceea ce vinzi precum eşti tu însuţi.

-         Încerci să pari inteligent.

-         Încerci să îţi educi prospectul.

-         Nu ai un mesaj puternic orientat către client şi trebuie să îl prelucrezi, ajustezi de fiecare dată.

-         Încerci să fii profesionist.

-         Nu ţi-ai înfricoşat clientul.

-         Ai scos în evidenţă totul despre produs şi caracteristicile acestuia, când tot ceea ce voia clientul să afle era de fapt care sunt beneficiile pe care le obţine folosind produsul sau serviciul tău.

-         Comunici în jargou sau în alt limbaj decât cel al prospectului, ceea ce face dificil să fii înţeles de către acesta.

-         Mesajul tău este teribil de plictisitor.

-         Nu îi oferi prospectului tău un motiv să acţioneze acum.

-         Nu ştii ce vrei să facă prospectul şi nu eşti pregătit pentru prospect atunci când acesta acţionează.

-         Nu îi oferi prospectului relativ interesat un motiv şi o invitaţie de a rămâne în legătură cu tine – astfel încât să poţi face ceea ce trebuie pentru a-i vinde.

-         Nu îi oferi prospectului un motiv să cumpere mai mult acum.

-         Nu îi înţelegi şi nu te-ai adresat anxietăţilor prospectului, asigurându-l şi reasigurându-l că relaţia cu tine este cel mai potrivit lucru pe care poate să îl facă.

-         Nu îi spui prospectului ce i se poate întâmpla dacă nu acţionează.

-         Nu îi spui prospectului care sunt beneficiile specifice dacă foloseşte produsul sau serviciul tău.

-         Foloseşti prea multe adverbe şi adjective generale, non-specifice.

-         Nu ai persoane care au fost satisfăcute de serviciile sau produsele pe care le-ai oferit şi care în mod voluntar să confirme altora că şi ele s-au confruntat cu aceleaşi probleme dar tu ai reuşit să le rezolvi.

-         Eşti prea nesigur, prea temător, prea slab în marketingul pe care îl întreprinzi dorindu-ţi ca oamenii să facă legătura intre tine şi nevoile lor şi prea speriat de ce se va întâmpla dacă va trebui să spui prospectlui tău adevărul.

Dacă aş fi ştiut unde merg aş fi luat-o pe o scurtătură.

Pentru un om mediocru, un milionar este acea persoană care are cel puţin un milion de dolari în cont. Pentru un om de succes, milionar este acea persoană care poate transforma oricând orice într-un milion de dolari.

Milionarul colecţionează idei de milioane de dolari şi le pune în practică doar pentru a le vedea realizate.

Nu analiza modul în care faci sau nu faci bani, ci modul în care îţi trăieşti viaţa. (Aşa vei afla toate răspunsurile pe care le cauţi)

James Crissilv

Alergăm 8, 12, 16 sau 20 de ani peste, pe culoarele şcolilor dorite în căutarea succesului şi a realizării. Ne pregătim cu entuziasm pentru a deveni angajaţii perfecţi. Cei mai buni care putem fi. Ne prezentăm la diferite examene, trepte le considerăm, le luăm pe ştiinţă sau le copiem, dar în final ne pomenim cu diploma mult visată în mână. O luăm mândri, o punem în vitrină până la Paşte, facem curat şi o aruncăm în sertar alături de toate celelalte.

Ne prezentăm la interviuri, luăm sau nu, în cele din urmă iată-ne şi la locul de muncă. Ce frumos! O minunăţie! A meritat pe deplin atâţia ani de studii. Suntem realizaţi.

Realitatea? Este dură. Mai rupem o filă din calendar, mai pierdem un fir de păr, dar mai adăugăm un rid.

Oare firmele din ziua de astăzi mai caută un angajat cu studii valoroase sau scormonesc după un angajat profitabil? Un rainmaker?

Învâţământul nostru românesc, mai are vreo valoare? Mai este ce a fost odată? Chiar dacă profesoarele noastre făceau sex cu soţii lor, dar nu pe internet, mai putem avea vreo încredere în profesorii din ziua de astăzi?

Aţi observat la locul de muncă, exceptând nepotismele, cum este promovată non-valoarea? Aţi observat cum, dacă fluturi un masterat sau un doctorat eşti angajat, deşi practic nu eşti în stare să faci nimic? De fapt faci ceva! Poţi conduce firma la faliment sau pe tine însuţi pe uşă afară după trei luni! Sau poate aţi observat că sunt o serie de persoane în funcţiile cele mai importante recunoştinţă a eternei incompetenţe, care nu sunt concediaţi doar pentru că mai au câţiva ani până la pensie?

Şi atunci te uiţi în stânga şi în dreapta şi observi că o firmă creşte şi se dezvoltă şi alta face implozie. De ce? Simplu. Promovează valoarea, talentul. Şi diploma e bună dar nu garantează. Sau nu ar trebui să garanteze o anumită valoare a titularului.

Dileme şi paradoxuri. De fapt reţeta economiei naţionale.

TU ce crezi?

Oare cât este diplomă şi cât este merit?

Cum ar trebui privite lucrurile?

Preferi să fii apreciat pe baza diplomelor, sau pe baza a ceea ce poţi face?