Vindecatori sau şarlatani. Miracol sau excrocherie. Lumea noastră are nevoie de credinţă. Are nevoie să creadă cu tărie în ceva. Mai ales dacă ajungem în cazuri disperate. Cu cât şansele de a vindeca o boală sau o anomalie sunt mai mici, cu cât mai multe încercări au fost făcute, cu cât disperarea sau epuizarea psihică sunt mai mari, cu atât mai uşor suntem dispuşi să acceptăm orice. Chiar şi să nu mai vedem că suntem speculaţi. Este cel mai cumplit lucru şi poate cel mai mare păcat să profiţi de suferinţa unei persoane şi să o amăgeşti. Sunt de acord că efectul Placebo este vizibil mai ales în astfel de situaţii, dar păcatul rămâne păcat.

Asta este ceea ce se vede: oameni disperaţi, fără speranţe, caută ultima soluţie şi sunt dispuşi la orice. Vor să creadă. Vor să creadă că va fi posibil. Că este posibil. Şi devin cu atât mai vulnerabili.

Realitatea este dificil de explicat chiar şi pentru un sceptic sau un ateu. Totul atârnă de un singur fir de păr.

Cât de departe pot merge realizările dincolo de limitele ştiinţei? Oare miracolele există? Oare o forţă divină apelează la mesageri pentru a îndrepta nişte greşeli sau erori sau circumstanţe pe care cei creaţi, oamenii, nu le pot rezolva prin suma inteligenţelor multiplicată de existenţa exprimată în numărul de ani?

Scindarea este evidentă în astfel de cazuri. Unii oameni pot accepta şi pot crede alţii nu pot face niciuna nici alta. Dar în orice situaţie trebuie să împleteşti în interiorul tău ambele concepte: acceptarea şi credinţa.

Am vrea atât de mult să credem, dar oare putem crede în orice?

Categoric suferinţa şi durerea fiinţei umane pot modifica orice sistem de valori sau de principii, dar oare cazul unor persoane care se pretind a fi vindecători, deşi nu au niciun fel de studii sau pregătire, sau se pretind mesageri ai Divinităţii, pot fi acceptate şi crezute? Oare negarea realităţii se transformă în acceptarea şi încrederea totală într-o astfel de vindecare altenativă?

Suntem înconjuraţi de astfel de cazuri, de fapte şi vindecări care se întâmplă de atât de mulţi ani încât fac parte din cutumele gândirii.

Miracol sau înşelătorie. Excroc sau Trimis al Domnului. Dacă vindecarea ar fi la îndemâna tuturor fără a fi nevoie de studiu şi pregătire în domeniul medicinei, atunci de ce oare mai avem nevoie de doctori şi specialişti?

Se spune să credem ceea ce vedem cu ochii, dar şi şarlataniile şi înşelătoriile şi crimele tot cu ochii le vedem. Şi atunci?

Adevărul este…vindecător sau excroc?

Până unde putem să credem şi ce putem să credem?

Criza cea nemiloasă accentuează starea de isterie. Oamenii visau la câştiguri fabuloase şi înainte dar acum parcă au devenit şi mai aprigi.

A câştiga la loto a devenit dorinţa principală a foarte multor semeni de-ai noştri. De fapt cred că orice om şi-ar dori să câştige, dar doar unii şi joacă. Mai sunt deci, şi cei care îşi doresc premiul cel mare al loteriei, dar fără să îşi cumpere un bilet. Loto. Cuvântul magic.

Mulţi îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar juca la loto.

În toată acestă isterie se răstoarnă valori şi principii. Dacă înainte erau priviţi uşor ciudat cei care jucau la loto, astăzi aşa numiţii jucători profesionişti de loto sunt priviţi ca eroi ai lumii moderne. Să îţi joci viaţa ar spune unii în timp ce alţi susţin că de fapt îţi joci şansa. Şansa de a câştiga la loto. Astazi omul are viata pe care si-o formează la loto.

Forţa suprema a destinului a devenit o loterie. Sau aşa a fost întotdeauna şi doar acum realizăm acest lucru. 

Viaţa e o loterie. Refuzăm să ne luăm destinul în mâini şi atunci altcineva va învârti hazardul.

Loteria ne schimbă. Ne face să fim tot ceea ce nu merităm. Devenim răi, hapsâni, mârşavi, egoişti, bolnavi, ochii ni se măresc şi ne lucesc, devenim toţi un fel de Golum. „My precious”. Golum surprinde cel mai bine starea de nebunie care ne acaparează datorită magiei loteriei. Mulţi au aujuns să credă că schimbarea de care au nevoie poartă numele de Loto 6 din 49, sau cine ştie cum altcumva.

Schimbarea atunci când devine necesară trebuie să poarte pentru fiecare în parte propriul său nume. Schimbarea mea nu poate purta numele tău, decât dacă consimt să îmi construieşti destinul.

Ne naştem inocenţi dar devenim Golum. Loteria îşi spune cuvântul.

Vinde-te pe tine însuţi înainte să o facă alţii!

Viaţa în sine este o vânzare. Orice facem vindem ceva. Definiţia reală a vânzării include: un transfer de emoţii, sentimente şi trăiri sufleteşti.

Atunci când vrem să fim plăcuţi, acceptaţi, fie că ne referim la planul personal fie la cel profesional, trebuie să ne vindem. Trebuie să oferim prin noi ceea ce interlocutorul îşi doreşte.

Trebuie să devenim o sumă, un cumul de caracteristici, avantaje şi beneficii frumos ambalate. Atrăgătoare. Suntem o marfă doar în anumite situaţii şi circumstanţe. În general suntem o imagine care în funcţie de cum este vândută ne asigură prosperitatea sau decăderea.

Cel mai important aspect al oricărei vânzări, este poate şi cel mai mare secret: Oamenii cumpără logic şi emoţional. Dar emoţionalul reprezintă 90% din decizia de cumpărare.

Vinde-te prin toate cele cinci simţuri. Cu cât vei stimula cumpărătorului mai multe simţuri simultan cu atât ai mai multe şanse de reuşită.

E dur?

E real. Ne ascundem doar faţă de noi înşine dacă credem că lucrurile stau altfel. Vânzarea şi mai ales vânzarea personală nu exclude principiile de viaţă ci dimpotrivă se bazează şi se construieşte pe ele. Moralitatea vinde mai bine decât sexul, doar că o face mai curat.

Toată viaţa noastră este o vânzare. Ne vindem şefului sau angajaţilor, ne vindem partenerului de viaţă, de vindem copiilor, ne vindem rudelor şi prietenilor, ne vindem tuturor.

Ne vindem.

Dar nu ne prostituăm.

Doar ne vindem.

Transfer de emoţii şi sentimente.

Orice vânzare începe şi se termină cu tine.

Tu consideri că te vinzi?

Hal Urban, doctor în istorie, educaţie şi psihologie identifică douăzeci de principii de viaţă care ne ajută să ne construim o viaţă mai bună. Dacă vrem, dacă ne dorim.

1.    Succesul nu înseamnă doar a face bani.

2.    Viaţa este grea… şi nu este întotdeauna dreaptă.

3.    Viaţa este plăcută … şi incredibil de amuzantă.

4.    A trăi nu este o întâmplare, ci o opţiune.

5.    Atitudinea este rezultatul unei alegeri, cea mai importantă pe care o vom face vreodată.

6.    Deprinderile sunt cheia oricărui succes.

7.    A fi recunoscător este o deprindere – cea mai folositoare pe care ne-o putem însuşi.

8.    Oamenii de calitate îşi construiesc vieţile pe fundamentul respectului.

9.    Cinstea este cea mai bună politică.

10.                      Cuvintele amabile nu costă mult, dar înfăptuiesc multe.

11.                      Motivaţia adevărată vine din interior.

12.                      Scopurile sunt vise cu termen limită.

13.                      Nu există substitut pentru muncă multă.

14.                      Trebuie să renunţi la ceva pentru a obţine ceva.

15.                      Oamenii de succes nu-şi găsesc timp – ei fac timp.

16.                      Nimeni altcineva nu îţi poate creşte respectul de sine.

17.                      Corpul are nevoie de hrană şi de exerciţiu –  la fel ca şi mintea şi spiritul.

18.                      Este în ordine să greşeşti –  toată lumea o face.

19.                      Viaţa pare mai simplă când ştim ce este important.

20.                      Cel mai important lucru este să fii o persoană bună.