1.    cei care nu citesc.

2.    cei care citesc paginile.

3.    cei care citesc informaţiile din pagini.

Unii s-au născut creatori. Şi au avut nevoie de un instrument astfel încât creaţiile lor să fie utile şi nemuritoare. A apărut astfel o nouă formă de comunicare, cea care a generat prezentul! Vorbim de scris, ca instrument de codificare şi transmitere a unui mesaj, şi de citit, ca instrument de decodificare şi recepţionare a mesajului în cauză. Feedback-ul îl constituie dezvoltarea personală şi socială.

Nu toţi cei care citesc şi înţeleg ceea ce citesc sau fac eforturile pentru a înţelege. Unii „citesc” de dragul de a fi văzuţi ţinând o carte în mână. Altora le place foşnăitul paginilor. Sunt acei cititori ai diagonalei.

Cititul este o artă. Necesită atenţie, concentrare, implicare, perseverenţă, preocupare, transpunere.

Dar indiferent de ceea ce se citeşte, tot este mult mai bine decât a nu se citi.

Călătoriile spre infinităţile de lumi ale cunoaşterii se realizează prin citit. Altfel rămâi în prag şi faci cu mâna şi te bucuri la o gumă de mestecat.

Cititul asigură evoluţia, opusul asigură involuţia. Garanţia vieţii tale este dată de o acţiune simplă şi banală: citeşti sau nu citesti!

Orice raport avem cu societatea: politic, financiar, religios, social, sentimental sau moral, este stimulat sau inhibat în funcţie doar de acelaşi fapt: citim sau nu citim!

Însăşi denumirea corect atribuită, aceea de OM, depinde în mare măsură de ceea ce se vede pe chipul tău: citeşti sau nu citeşti!

Ce crezi TU că reprezintă cititul pentru noi cei care ne zicem OAMENI?