-
3
Feb
Abraham Lincon a îndurat în timpul vieţii mai multă suferinţă decât oamenii obişnuiţi. A crescut într-o sărăcie cruntă şi a început să lucreze câte 10 ore pe zi încă de la vârsta de 7 ani. Iar viaţa nu i-a devenit mai uşoară nici la maturitate.
La vârsta de 22 de ani, a dat faliment în afaceri.
La 24 de ani, a eşuat din nou în afaceri.
La 26 de ani, iubita sa logodnică, Ann Rutledge, a murit.
La 27 de ani a suferit o depresie.
La 29, 31, 34, 39, 46, 47 şi 49 de ani a pirdut diverse alegeri.
Pe vremea când era preşedinte, s-a luptat din răsputeri din cauza Războilui Civil, a îndurat o căsnicie nefericită cu o femeie isterică, din cauza căreia aproape că a ajuns la faliment, şi a suferit în continuu din cauza fiului său favorit, Willie, care a murit înainte de a împlini 10 ani.
Şi, totuşi, în ciuda numeroaselor obstacole întâlnite în plan personal şi profesional, Lincon era, în general, un om optimist şi cu un moral bun, cărui îi plăcea să spună şi să asculte anecdote în orice împrejurare. Când a fost întrebat cum anume a reuşit să-şi păstreze veselia în faţa adversităţilor constante ale vieţii, Lincon a răspuns: „Am constatat că oamenii sunt exact atât de fericiţi pe cât decid să fie”.
