Filme porno. Este poate cea mai înfloritoare, dacă ne putem exprima astfel, industrie dintre toate industriile create de om. Încă o dovadă că viciile indiferent de forma sub care aleg să se manifeste conduc mai ales la nivel decizional această lume. Nu suntem, cu tot respectul, o planetă cu o multitudine de naţiuni şi culturi guvernată de credinţă, ci suntem un univers în care umanoizii au decis să fie guvernaţi de vicii. Problema constantă ca şi preocupare a fost şi este cum putem ca omenire să demonstrăm că forma de exprimare a unui viciu, artistică sau nu, este de fapt un mare act de cultură. Din contradicţii şi dezbateri se nasc idei. E adevărat. Dar umanitatea în istoria ei a ajuns la concluzia că ideile inocente şi nevinovate te îmbie la somnolenţă şi nu la evoluţie, oricare ar fi ea. Mai bine mergi într-o direcţie chiar dacă ca şi presentiment te poţi speria de linia de sosire, decât să stai şi să admiri un câmp cu maci, sau ghiocei sau orice altceva. Speranţa conştientă a aceleiaşi omeniri este să reuşească să împingă linia de sosire cât mai departe. Şi cum se poate asta? Cel mai uşor. Declari cauza, în speţă viciul, act de cultură, evoluţie. Cam în genul în care americanii constatând că sunt o naţiune de oameni supra supra ponderali au modificat prin lege grilele de încadrare astfel încât din condei, au devenit o natiune cu câţiva membrii grăsuţi. Dar e o practică atât de întâlnită.

Pornografia îşi are rolul ei binedefinit de către noi creatorii săi. Aceasta este de fapt un viciu creat de umanitate sub pretextul utopic că pornirile animalice ne-au fost dăruite de Divinitate şi prin urmare nu putem fi consideraţi vinovaţi. Dar totuşi dacă tot am stabilit odată ce este, de ce tot încercăm atât de acerb să îi dăruim şi alte conotaţii. Tot reinventăm roata că doar doar apa caldă o arăta altfel…..

Paginile literar culturale ale vieţii internautice exprimate în blogurile şi site-urile româneşti din ultimile zile, sunt dominate de ştirea supremă: o mamă şi o fată ambele „actriţe” porno joacă împreună în filme erotice. Căştigătoarele „premiului Nobel” pentru pornografie, respectabilele, şi una chiar venerabilă, doamne Daisy si Elli Foxx, au decis să joace împreună în filme porno şi nu individual cum o facuseră cu atâta patimă în tumultuoasa carieră. Probabil au simţit nevoia să se sprijine şi să se susţină reciproc împotriva tuturor vicisitudinilor pentru bunăstarea şi fericirea celebrei familii. Ar fi fost un fapt banal, poate trecut neobservat, dacă creierele din spatele acestei industrii nu ar fi gândit că pot face averi. Şi cum bloggosfera românească nu este mi prejos, împreună, au transformat un fapt într-un fenomen de masă.

Unde mai putem ajunge…ca să fim cu adevărat feciţi şi împliniţi?

…lungă este boala omului….unii se răscolesc deja în mormânt….

Cuvintele sunt aţa pe care ne înşirăm experienţele. (Aldous Huxley)

Prin forţa propriilor cuvinte anumiti oameni au puterea de a influenţa nu doar muritorii ci naţiuni întregi. Chiar şi după trecerea în nefiinţă sau mai ales după acest pas cuvintele lor devin mai vii, mai reale, mai actuale, mai puternice.

Cuvintele au puterea absolută. Ele pot însufleti, mobiliza, distruge. Ceea ce simţim este conturat, creat de înţelesul pe care în mod conştient îl atribuim. Pur şi simplu acelaşi eveniment poate fi descris în moduri diferite doar utilizând cuvinte diferite iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta în ceea ce vom trăi ca stare în interiorul nostru. Dacă alegem un alt tip de limbaj ne putem transforma aşa numitele tipare emoţionale. Schimbând doar un cuvânt negativ pe care îl folosim în mod uzual vom observa imediat că şi trăirile sau sentimentele noastre negative încep să se schimbe. Atunci când foloseşti un alt cuvânt pentru o situaţie uzuală, practic, îi dai altă valoare. Nu e vorba de o schimbare intelectuală ci mai ales de una emoţională. Rolul cuvintelor este acela de a declanşa mecanisme. Pur şi simplu încearcă să îţi imaginezi ce simţi şi cum reacţionezi atunci când cineva te agresează verbal. Dacă învăţăm să stăpânim această artă a transformării cuvintelor ne vom transforma pe noi înşine. Putem să o considerăm drept arta vocabularului transformării.

Cei mai mulţi dintre noi ne alegem în mod inconştient cuvintele pe cae le folosim din masa vocabularului uzual. Este paradoxal să ne lăsăm astfel trăirile şi experienţele de viaţă la mâna inconştientului.

Anthony Robbins spunea la un moment dat: „Cuvintele prin care ne definim experienţa devin propria noastră experienţă.” Mark Twain spiritual ca de obicei obişnuia să spună:” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”

Cei mai mulţi oameni au un vocabular ce constă doar în câteva mii de cuvinte, în timp ce orice dicţionar al oricărei limbi conţine sute de mii de cuvinte.

Odată ce punem o etichetă automat creem o stare emoţională. Să nu uităm de efectul Placebo. Stistemul imunitar, organismul beneficiază de reviriment atunci când aude cuvintele potrivite. Norman Cousins spunea: „Cuvintele pot îmbolnăvi, cuvintele pot ucide, de aceea doctorii înţelepţi sunt foarte atenţi cum discută cu bolnavul.”

Viaţa pe care o trăim este determinată de vocabularul pe care îl folosim. Oamenii care au un vocabular sărac trăiesc o viaţă afectivă săracă. Cunoşti pe cineva care duce o viaţă plină de pasiune, fericită, încununată de succes? Ce cuvinte foloseşte în mod uzual?

Atenţie la copii. De fapt atenţie la ce limbaj sau ce cuvinte folosim în discutiile cu copii noştri. Le putem distruge toată viaţa. Îi putem transforma în nişte rataţi. Unele cuvinte produc explozii emoţionale. Contează însă ce fel de explozie producem.

Cuvintele sunt emoţii.

Fără emoţii, întunericul nu poate fi transformat în lumină şi nici apatia în mişcare. (Carl Jung)

A fost Cutremur în Vrancea şi vor mai fi cutremure în România în anii si secolele următoare. Mare noutate. Subiect de stres. Subiect de presă. Motiv de panică sau de amuzament. Orice astfel de subiect de discuţie are aspecte pro şi contra. Normal şi firesc orice cutremur reprezintă un motiv de îngrijorare dar oricum se va întâmpla dacă este să se întâmple. Însă, în niciun caz nu este un motiv pentru care o astfel de informaţie lansată pe diferite canale să se bucure de credibilitate suficientă pentru a declanşa o isterie.

Schimb canalele de informaţie, canalele media, atât de des încât cred că am să le închid la un moment dat. Un clic din telecomandă şi senzaţional: Elodia. Mister, intrigă, audienţă. Păreri şi presupuneri. 7 milioane de telespectatori. Extraordinar. Un alt clic şi DNA-ul conduce în liga lui Mitică. Arbitri corupţi. Conducători de cluburi de fotbal arestaţi, şpăgi, blaturi, licenţe acordate sau retrase. Avem un campionat intern format din 19 echipe, 18 de fotbal şi una de investigaţii şi cercetări. Ultima se pare că a înscris de cele mai multe ori judecând după atenţia care i se acordă. Din nou clic şi şoc: invazie pornografică. Bărbaţi, femei se dezbracă, se masturbează, practică sexul oral şi cel pe domeniile publice, intimitatea devine proiecţie cinematografică, prostituţia depăşeşte orice bariere ofensând şi oripilând prin manifestările juvenile. Şcoala românească, de elită altă dată, a devenit doar o instituţie de manifestare a sexului, violenţei şi a drogurilor. Un alt clic şi gripa loveşte din nou. Fie ca e porcină, fie că e aviară, fie că vacă a fost nebună, fie N şi H se combină în o mulţime de rădăcini, dar lumea este sub asediul unui inamic extrem de vicios şi de creator. Instantaneu apar noi rădăcini de gripă încât omenirea nici nu mai ştie de ce suferă sau de ce se poate îmbolnăvi.

Spălaţi-vă mâinile şi lăsaţi-vă spălaţi pe creieri. Ar putea fi un slogan foarte bun. Un nou brand de ţară.

Şi prin această extraordinară explozie culturală mai găseşti câte un canal media care oferă câte o carte, mai găseşti o expoziţie sau o manifestare a teatrului sau cinematografiei. Dar firave comparativ cu tot ceea ce voit aducem în viaţa noastră. Şi salcia oricât ar fi de salcie se frânge sau se rupe în cele din urmă.

Şi totuşi suntem o ţară minunată cu oameni extraordinari. Trebuie doar să ne regâştigăm sinele. Şi respectul de sine şi încrederea de sine şi miracolul de sine.

Paul Păcuraru, fost ministru al Muncii, este subiectul cel mai controversat si discutat al zilei.

Circula deja pe internet un asa zis filmulet porno in care domnul Paul Păcuraru ar fi surprins în plină acţiune de masturbare. (Cancan dezvăluie acest filmuleţ celor curioşi.)

Din punctul meu de vedere toate acestea sunt doar eternele porcării cu care ne obişnuim din ce în ce mai tare. Acestea sunt preocupările noastre de bază chiar şi pe timp de criză.

Interesant sau intrigant rămâne însă modul în care un astfel de filmuleţ devine public.

Cine l-a facut şi mai ales cine a avut interesul ca el să apară?

Oare să fie chiar Paul Păcurarul cel care l-a mediatizat, pentru a reveni in centrul atenţiei? Îmi aduc aminte aceeaşi situaţie şi în ceea ce o priveşte pe Andreea Marin, dar şi pe Daniela Gorfi, Andreea
Antonescu, Bebelusa sau Laura Andreşan, etc. Involuntar şi fără voia lor au apărut în faţa opiniei publice în astfel de ipostaze mai mult mai mai puţin onorante dar extrem de profitabile din punct de vedere al publicităţii. Acum e cazul domnului fost ministru Paul Păcuraru.

Nu este niciun secret pentru nimeni că subiectele cu tentă sexuală, pornografică, paparazzi, vând cel mai bine. Lumea politică care are nevoie de orice formă de manifestare care poate să îi audă audienţă, să o aducă în centrul atenţiei este plină de astfel de exemple. E adevărat că un scandal sexual poate avea cele două feţe ale medaliei, adică poţi şi pierde (vezi cazul lui Bill Clinton) dar în cazul în care norocul surâde persoana respectivă se bucură de un succes neegalat. Am fi tentaţi să credem că lumea întreagă se învârte în jurul scandalurilor, sexului, drogurilor, prostituţiei, crimelor, etc, ca şi cum nimic altceva nu ar mai putea exista. Ne lăsăm manipulaţi de asfel de subiecte sau manifestări şi pierdem esenţialul creaţiei. Dar asta este deja alt subiect. Revenind însă la Paul Păcuraru, este o dovadă clară că şi lumea noastră politică începe să se „emancipeze”.

Nu pot însă să nu mă întreb dacă este treaba cuiva ce face o anumită persoană în propria casă sau în intimitate? Dar oare mai putem vorbi de intimitate în momentul în care aceasta devine publică într-o manieră atât de ostentativă? Dar cum poate deveni publică o astfel de filmare?

TU ce părere ai?

Cum pot deveni publice astfel de filmări sau fotografii? Cât reprezintă intimitate sau care sunt limitele intimităţii? Cât este pornografie? Cât este furt sau violare a intimităţii? Cât este perversiune? Cât este ponegrirea imaginii şi numelui? Cât este fals şi cât este real?

Câtă atenţie ar trebui să acordăm unor astfel de subiecte? Merită ele să devină cel mai important subiect al zilei în condiţiile în care noi oamenii avem atât de puţine zile într-o singură viaţă?

Tu ce părere ai?

Porno. Filme porno. Reviste porno. Site-uri porno. Materiale pornografice. Interzis minorilor. Dar oare minor în zilele noastre mai însemnă până în 18 ani? Şi cum se poate controla acest acces al minorilor la o astfel de informaţie?

Regina porno, piticul porno şi alte denumiri de acest gen. O invazie de pornografie ce incepe pe zi ce trece să fie tot mai prezentă în timpul limitat al vieţilor noastre.

Nu mai vorbim de sexy, de erotic. Vorbim direct de BDSM, de sado masochim, de orgii sexuale, sex cu animale, etc, o mulţime de lucruri care se petreceau cu siguranţă şi în timpurile străvechi, dar care nu erau atât de afişate, pentru a ocupa tot ceea ce este vizibil. Şi celebrul film Caligula prezenta anumite lucruri din acest segment al vieţii dar puteai să îl numeşti un act artistic. Acum…. . Chiar nu ştiu. Oare cum ar putea fi denumită pornografia în zilele noastre?

Stau şi mă întreb care este direcţia în care vom evolua ca societate atâta timp cât cel mai bun marketer îl reprezintă sexul în varianta sa devenită obscenă: pornografia. Vorbim de o întreagă lume porno. Cu reguli, cu politici, cu vedete. Să fii o vedetă porno a ajuns asemnei unui titlu academic? Poate exagerez, dar mi se pare că aceste lucruri capătă dimensiuni mult prea semnificative. Devin anormal de importante.

Ce fel de lume vor trăi copii noştri? Cum vor fi în fapt copii şi nepoţii noştri ca oameni? Ce preocupări vor avea? Ce rol mai putem avea noi părinţii lor? Oare nu suntem depăşiţi de proprii copii în această latură de evoluţie sau involuţie socială?

Ce mai poate fi considerat natural?

Oare o relaţie sexuală cu o singură persoană vreme de 30, 40 de ani nu va fi considerată o utopie? Va mai exista această frumuseţe a dedicării trup şi suflet jumătăţii tale sau agenda neagră cu numele cuceririlor va deveni cartea de vizită?

TU ce părere ai?

Care sunt diferenţele între

sex, sexualitate, pornografie şi prostituţie?

Ce este normal

şi

ce este deviere de la normalitate?

Ai plăti pentru sex?