Oamenii sunt supuşi erorii. De cele mai multe ori frustrarea sau orice alt element subjugat laturii existenţiale negative, este factorul deteminant pentru care oamenii tind să emită păreri ce ulterior se dovedesc a fi extrem de eronate. Uneori şansa constă în perseverenţă – asemeni Speranţei din cutia Pandorei – perseverenţa celor care cred atât de mult în visele proprii încât nu se lasă influenţaţi fie şi de ceea ce ar părea opinia generală şi general valabilă.

Am putea spune că instinctiv omul alege calea cea mai uşoară: decât să se gândească cum ar putea deveni un lucru realizabil mai bine se pronunţă cu fermitate asupra imposibilităţii practice de a realiza acel lucru. Noroc că sunt destul de mulţi visători care privesc dincolo de orizontul umanităţii.

O frază a copilăriei spunea că: Şi zeii mai greşesc… Deci a greşi este omeneşte. Poate. Dar uneori greşeala nu mai poate fi îndreptată şi răul făcut devine ireparabil.

Şi totuşi…

• În 1899, Charles Duell, Directorul Biroului American de Invenţii, a sugerat guvernului să închidă biroul, deoarece considera că se inventase deja tot ce putea fi inventat.
• În 1923, Robert Milikan, fizician de renume şi deţinător al Premiului Nobel, afirma că este absolut imposibil ca omul să ajungă vreodată să deţină şi să controleze puterea atomului.
• În 1861, neamţul Philip Reiss a inventat o maşinărie care transmitea sunetul. Era atât de aproape de invenţia telefonului, însă toţi experţii în comunicare din Germania acelor ani l-au convins că invenţia respectivă nu ar servi la nimic deoarece exista telegraful. Peste doar 15 ani, Alexander Graham Bell a inventat telefonul şi a ajuns multimilionar, air Germania a fost primul mare utilizator al noii invenţii.
• În 1938, Chester Carlson a inventat xerografia (procesul de copiere a unei imagini). Toate marile companii, începând cu IBM şi Kodak, i-au ironizat propunerea şi nici nu au luat în seamă utilizarea acestei invenţii. Motivau că nimeni nu ar vrea să cumpere un copiator scump când hârtia este atât de ieftină.
• Pe când era student la Universitatea Yale, Fred Smith a răspândit conceptul de Federal Express, un serviciu de curierat foarte rapid. UPS (poşta americană), propriul său profesor şi practic orice specialist american în servicii de curierat rapid l-au descurajat şi au prezis că sistemul lui Fred Smith nu va avea mare utilizare, deoarece experienţa le spunea că nimeni nu ar plăti sume mari pentru poşta rapidă şi sigură.

Oare ce ne-am face fără visători?

Afacerile au un limbaj aparte. El pare comun, doar dacă privim lururile prin prisma dicţionarului. Dar câte afaceri de succes cu dicţionare cunoşti? Le numeri pe degete.

Prima greşeală pe care o fac cei ce vor să facă afaceri dar se cred prea deştepţi, chiar şi pentru ei înşişi, este să creadă ridicole sau banale sau lipsite de importanţă terminologiile lumii afacerilor. Este chiar o regulă de aur: „Cel ce zice, nu face!” toată lumea emite păreri şi este expertă deşi nu a demonstrat.

Cei care zic: nu  funcţionează, nu se face aşa, ţi-aş arata eu dar nu îmi pierd timpul cu prosti, e mult prea nesemnificativ pentru mine, et caetera et caetera sunt, cel mai probabil, ca să fiu blând, acei oameni care s-ar lăsa operaţi pe creier de un mecanic auto care a citit o carte de medicină. Poţi avea noroc să reuşeşti cu o afacere până la un anumit punct, dar dacă pe parcurs nu îţi vei identifica elementele care te-au condus până acolo, vei avea acelaşi noroc în a o pierde. Dator. De fapt nu este o diferenţă prea mare între: Om de Afaceri şi Dator. În multe cazuri putem vorbi de o simbioză între termeni. Sinergie.

Perseverenţa este un termen comun, având reverberaţii extraordinare în lumea afacerilor. Este unul dintre cele mai importante semne vitale. În viaţa de zi cu zi dicţionarul ne defineşte clar acest termen.

În lumea afacerilor trebuie să ţi-l defineşti singur şi să ţi-l însuşeşti dacă vrei să ai vreo şansă.

Din punctul meu de vedere te amăgeşti dacă consideri că este o legătură, sau că perseverenţa poate fi definită în funcţie de talent. Câţi oameni cu adevărat talentaţi cunoşti, dar fără succes…. Te amăgeşti şi dacă consideri că geniul poate defini perseverenţa. Sunt atât de multe genii leftere încât a devenit o zicală. Educaţia ar putea defini perseverenţa? Păi câte persoane educate cunoşti dar care nu sfârşesc prin a fi neglijate…

În mod şocant eu aş găsi o asemănare vizibilă între perseverenţă şi deprimare. Sunt atotputernice.

Ca să te poţi vedea Tu pe Tine însuţi, dacă poţi fi sau nu un om de afaceri, încearcă să defineşti perseverenţa din punctul de vedere al limbajului de afaceri.

Ce ai obţinut?

Ce este perseverenţa?

Perseverenta

Nimic în această lume nu poate înlocui Perseverenta.

Nici măcar talentul; cel mai adesea poţi întâlni oameni talentaţi dar rataţi.

Nici geniul; geniul nerecunoscut a devenit un proverb.

Nici educaţia; lumea e plină de epave umane educate.

Numai perseverenţa şi determinarea sunt atotputernice.

Calvin Coolidge

Dezvoltare personala

Există trei tipuri de oameni în funcţie de relaţia pe care o au cu cititul:

1. cei care nu citesc.

2. cei care citesc paginile.

3. cei care citesc informaţiile din pagini.

Unii s-au născut creatori. Şi au avut nevoie de un instrument astfel încât creaţiile lor să fie utile şi nemuritoare. A apărut astfel o nouă formă de comunicare, cea care a generat prezentul! Vorbim de scris, ca instrument de codificare şi transmitere a unui mesaj, şi de citit, ca instrument de decodificare şi recepţionare a mesajului în cauză. Feedback-ul îl constituie dezvoltarea personală şi socială.

Nu toţi cei care citesc şi înţeleg ceea ce citesc sau fac eforturile pentru a înţelege. Unii „citesc” de dragul de a fi văzuţi ţinând o carte în mână. Altora le place foşnăitul paginilor. Sunt acei cititori ai diagonalei.

Cititul este o artă. Necesită atenţie, concentrare, implicare, perseverenţă, preocupare, transpunere.

Dar indiferent de ceea ce se citeşte, tot este mult mai bine decât a nu se citi.

Călătoriile spre infinităţile de lumi ale cunoaşterii se realizează prin citit. Altfel rămâi în prag şi faci cu mâna şi te bucuri la o gumă de mestecat.

Cititul asigură evoluţia, opusul asigură involuţia. Garanţia vieţii tale este dată de o acţiune simplă şi banală: citeşti sau nu citesti!

Orice raport avem cu societatea: politic, financiar, religios, social, sentimental sau moral, este stimulat sau inhibat în funcţie doar de acelaşi fapt: citim sau nu citim!

Însăşi denumirea corect atribuită, aceea de OM, depinde în mare măsură de ceea ce se vede pe chipul tău: citeşti sau nu citeşti!

Ce crezi TU că reprezintă cititul pentru noi cei care ne zicem OAMENI?