Utopia constă în faptul că toţi cei prinşi în cursa şoarecelui sunt blazaţi şi condamnaţi de societate, ea însăşi prinsă în aceeaşi cursă, dar îi condamnă pe cei pe care îi respectă, aceia care au rupt lanţul. Utopic şi paradoxal. Dar totuşi defineşte viaţa multora.

Care om este mai de apreciat: cel care acceptă să rămână prins în cursa şoarecelui sau cel care se luptă să evadeze?

Orice evadare presupune renunţare.

Tu ce faci?

Asta dacă vrei să eviţi blazarea.

În focul acestor confruntări dintre cele două elemente diamentral opuse se naşte lumea.

Paradoxal, însă, un singur cuvânt poate reprezenta ambele extreme:

NORI!

Norii înseamnă deopotrivă şi înălţarea şi decăderea, înseamnă şi pozitivul şi negativul, înseamnă şi frumosul şi urâtul, înseamnă şi calmul şi furtuna, înseamnă şi bucurie şi îngrijorare, înseamnă bunul şi răul, înseamnă inteligenţa sau prostia, înseamnă dragostea sau ura, înseamnă lumina sau întunericul, înseamnă căldura sau frigul, înseamnă tinereţe sau bătrâneţe, maturitate sau inocenţă!

Norii te formează şi te definesc ca om în funcţie de ce vezi şi simţi atunci când îi priveşti!

Existenţa este generată de lucruri atât de simple încât nimeni nu se mai gândeşte la ele. Toţi sunt înclinaţi să creadă că un miracol este ceva ce nu poate fi explicat şi atunci i se atribuie automat anumite valenţe care nu  pot fi explicate. Un miracol nu poate fi ceva simplu.

Norii reprezintă o definiţie a miracolului vieţii.

Când priveşti norii, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Mai ştii şi alte cuvinte cu aceleaşi valenţe?