-
12
Dec
Necunoscutele sunt cele care în final condimentează viaţa. Cursa şoarecelui, casă-serviciu-casă, conduce firul vieţii pe acelaşi drum până când evenimentul nedorit întrerupe această plimbare în cerc. E adevărat că drumul poate fi plin de bolovani sau de noroi sau poate fi doar cea mai catifelată plajă, dar tot un cerc este. E nevoie de ceva ce să poată rupe acest lanţ vicios în care irosirea se regăseşte doar în sufletul celui ce umblă în propriul cerc. Ce poate fi acest ceva? Probabil forţa interioară a răzvrătirii, când rutina începe să doară şi când conştientul spune revoltat că el nu este mai prejos sau mai lipsit de intelect. Şi atunci business planul va trebui să se bazeze şi pe necunoscute. Adică suficient cât să întărâte şi să stimuleze dorinţa evadării.
Utopia constă în faptul că toţi cei prinşi în cursa şoarecelui sunt blazaţi şi condamnaţi de societate, ea însăşi prinsă în aceeaşi cursă, dar îi condamnă pe cei pe care îi respectă, aceia care au rupt lanţul. Utopic şi paradoxal. Dar totuşi defineşte viaţa multora.
Care om este mai de apreciat: cel care acceptă să rămână prins în cursa şoarecelui sau cel care se luptă să evadeze?
Orice evadare presupune renunţare.
Tu ce faci?
20 com