Daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui.

Transforma problema intr-un paradox.

Coincidenta este felul in care Dumnezeu alege sa ramana anonim. (Einstein)

Unii sunt mai sus decât alţii. Fie că se autoconsideră, fie că sunt aşezaţi acolo. Paradoxal este faptul că realitatea nu are astfel de podiumuri.

Şi totuşi are şi ea, banala realitate, un top al ei. De exemplu topul trădării. Fiecare şi-l are, fiecare şi-l păstrează cu sfinţenie şi cu durere.

Trădarea. Sub toate formele ei de „înjunghiere pe la spate”.

Ziua este senină, lucrurile merg în direcţia cea bună şi deodată o durere acută între omoplaţi te face să te prăbuşeşti în genunchi. Îţi întinzi mâinile cu disperare, simţi cuţitul înfipt până în prăsele, dar nu poţi să îl apuci. A fost îmfit prea profesionist, prea dibaci şi prea cu sete. Simţi sângele cum ţi se scurge pe spate în timp ce capul îţi este învăluit într-o căldură umedă. Brusc începi să vezi mai limpede ce ai în spate decât pe unde mergi. Paşii nu îţi mai sunt atât de siguri, mâinile şi se agaţă cu disperare de aerul sufocant din juru-ţi.

De ce? De ce mie? De ce el/ea? De ce acum? De ce aşa? De ce?

Doar: „De ce”.

Sunt singurele sunete pe care le mai auzi. Le repeţi şi le tot repeţi cuprins fiind parcă de sado-masochism. Ajungi să te auto-înjunghii folosind cu obstinenţă: „De ce”.

De ce nu ar fi putut fi Trădarea dulce?

De ce nu ar fi putut fi Trădarea plăcută?

De ce Trădarea este Trădare?

De ce mă doare atât şi nu pot să râd de ea şi reuşitele ei nefaste?

De fiecare dată când încercăm să facem ceva şi nu reuşim, facem, defapt, altceva!

Oamenii sunt un amalgam paradoxal de sentimente, controversate sau nu, dar care reprezintă materialul din care constituiţi.

Ne place să complicăm lucrurile în special atunci când nu suntem foarte siguri pe ceea ce simţim.

De foarte multe ori nu ne putem oferi nouă un răspuns satisfăcător în ceea ce privesc trăirile noastre, dar dacă tot s-a inventat exteriorizarea, putem să experimentăm.

Indiferent cum decidem să ne manifestăm, trebuie să fim capabili să ne oferim răspunsurile după care tânjim.

Vom rămâne un amalgam paradoxal de sentimente, dar care urmează aceeaşi direcţie.

Unul dintre cele mai puternice sentimente îl reprezintă regretul!

Este o formă de balast, dar poate fi şi o formă de auto-motivare dacă ştim să îl acceptăm şi ne împăcăm cu el.

Ce reprezintă regretul pentru tine?

-         lucrurile pe care nu le-ai făcut,

sau

- lucrurile pe care le-ai făcut prost

încercând să le duci la îndeplinire?