Societatea romaneasca este doar o subsidiara a societatii europene si mondiale. Dar cu cat exemplele sunt mai apropiate de noi ca persoane cu atat devin mai reale si mai credibile. Din acest motiv desi ma voi referi la mediul de afaceri romanesc in esenta aceleasi lucruri se intampla peste tot in lume. Discrepantele sociale sunt cauzate si de cutumele inca neeliminate care discrimineaza in fapt femeia de barbat.

Putem sa ne lovim cu pumnii in piept ca niste adevarati lideri sau manageri sau oameni de afaceri ce suntem dar atunci cand vine vorba de decizie de inconjuram de discriminare. Desigur oamenii de afaceri nu folosesc acest cuvant in acest context dar intentiile lor si gandurile lor exprimate sub forme mult mai erudite, mai culte si voalate exprima exact acelasi lucru. Zambetul sau inversunarea cu care apara drepturile femeilor sunt manifestari false atunci cand vorbim de oamenii de afaceri.

Categoric si in societatea civila si in viata de familie exista astfel de discriminari dar de o intensitate mult mai redusa, suplimentata de o putere de decizie asupra propriei persoane mult mai mare. Femeia are mai multe drepturi si este mai egala cu barbatul decat este Femeia de Afaceri cu Omul de Afaceri.

Business-ul este mult mai dur dar in acelasi timp mult mai transparent desi paradoxal ascunde mult mai multe vicii si vicisitudini. Exemple sunt peste tot, intr-un numar coplesitor de mare incat chiar si imaginatia incepe sa joace feste.

Argumente insa nu prea sunt. In fapt exista doar o multime de afirmatii care isi doresc sa fie gratulate cu statutul de argument dar nu au nicio baza de fundamentare. Placerea personala este doar o cheie care deschide o singura usa: cea a pivnitei sau usa din dos. Usile catre functiile inalte care conteaza cu adevarat intr-o organizatie de afaceri sunt incuiate si au nevoie de chei speciale. Foarte rar cate un Om de Afaceri pierde cate o astfel de cheie speciala si cate o Femeie de Afaceri extrem de norocoasa o vede si o apuca. Dar este un scenariu rarisim pe cat de plauzibil ar parea. Cheile nu se pierd in realitate pe aleia femeilor. Ele se transmit prin simpatii sau nepotisme sau interese mai putin clare catre persoane desemnate a se folosi de aceste unelte sociale.

In business-ul romanesc persoanele se desemneaza in pozitii de oameni de afaceri tinandu-se cont mult prea putin de meritul demonstrat anterior. Categoric exista si situatii inverse cand meritul primeaza. Din pacate acest lucru este vizibil in cadrul companiilor mai recente sau cu mai putina etalare in timp in mediul de afaceri dar care din nefericire nu constituie un aport procentual semnificativ in lumea de afaceri de pe plaiurile lui Bucur.

Femeia de Afaceri daca ar fi sa ne exprimam in mod brutal ar trebui sa zica merci si sa pupe mana Omului de Afaceri pentru sansa de a coexista. “Nu poti trai alaturi de colosi si sa mai ai si tupeul de a li te alatura, asa ca zi merci ca esti tolerata draga persoana de sex feminin ce te autoconsideri femeie de afaceri. Rolul tau este doar de a cauza placeri…” cam asa ar suna un eventual speach al geniului masculin din fruntea topului.

Solutii sunt. Mai trebuie doar …. alt mediu de afaceri, construit pe alte cutume.

Femeilor de Afaceri va doresc o zi minunata.

Divorţ Princiar

Citeam undeva că austriecii au cea mai mare rată înregistrată a divorţurilor, de 62%. Nici noi nu stăm pe roze la acest capitol.

Astăzi aflam că mult prea controversata şi excentrica prinţesă Briana Caragea a divorţat a nu ştiu câta oară de al nu ştiu câtelea bărbat din viaţa ei. Lumea este privită altfel când are sânge albastru.

Altceva ma intrigă şi mă nedumereşte. Ce se întâmplă oare cu noi, cu noile generaţii, cei care urmăm parinţilor noştri? Nu mai ştim să apreciem valoarea vieţii, valoarea omului de lângă noi?

Sunt perfect de acord ca o hârtie sau o avere sau chiar copii nu pot ţine şi nici nu reprezintă motive serioase pentru a ţine doi oameni împreună.

Dacă iubirea, înţelegerea, respectul, aprecierea, prietenia, atracţia, comunicarea dintre doi oameni au dispărut, este clar că nu are rost ca o căsnicie să mai existe în aceste condiţii.

Nu vorbesc nici de cazurile de abuz, de violenţă conjugală. Un bărbat care loveşte o femeie nu este bărbat ci un criminal, iar o femeie care stă cu un astfel de bărbat nu este o femeie ci ….

Dar totuşi, existăm de atâtea mii de ani, cu rele şi bune, că toate se făceau şi în alte vremuri, şi cu toate acestea în rândul bunicilor şi părinţilor noştri întâlnim o mulţime de căsnicii finalizate. Să fie doar o chestiune de mentalitate? Să fie o degenerare a omenirii în sensul că astăzi se pune accentul mult mai mult pe carieră, pe viaţa profesională în detrimentul celei personale?

Care pot fi elementele concrete, pentru care se ajunge aşa uşor la divorţ şi mai ales pentru care rata divorţurilor este în creştere?

De ce se mai căsătoresc oamenii dacă au de gând să nu încerce să ducă corabia până la capătul drumului? Nu este nimic jenant sau ruşinos să trăieşti cu cineva pentru că îţi place, fără acte, fără obligaţii. Şi atunci de ce se întâmplă aceste lucruri?

Mai luptăm noi oare pentru a ţine omul pe care îl iubim lângă noi?

Mai suntem noi oare preocupaţi să îl facem fericit?

Mai îl vedem? Mai suntem conştienţi de existenţa lui?

O pasiune nu se stinge aşa uşor!

De ce divorţează oamenii?

De ce nu mai luptă pentru căsnicia lor?

De ce?

TU ce crezi?