Orice prost va gasi un prost mai mare sa-l admire. (Nicholas Boileau)

Prostii admira, dar oamenii de spirit aproba.

Poti sta neclintit in mijlocul unui suvoi de apa, dar nu si in lumea oamenilor.

Proverb Japonez

Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpanire pareri care sa nu fie influentate de prejudecatile mediului lor social. Cei mai multi oameni nici macar nu sunt in stare sa formuleze asemenea pareri.

Albert Einstein

Cand privim pe fereastra vietii noastre sa nu avem regrete. Ar putea fi o definitie a unei vieti implinite. Mai ales daca ni se intampla acest lucru indiferent de starea de moment pe care o avem.

Viata iti ofera atat de multe din fiecare domeniu in parte incat nu apuci sa le intelegi. Instinctual poate ca simti ceva ce ar putea semana a intelegere. Dar ca sa poti cuprinde totul, timpul alocat de soarta vietii noastre este mult prea scurt. Nu am auzit pe nimeni sa zica am avut atat de multa viata la dispozitie incat nu am avut ce sa fac cu ea.

Cu ce ramanem totusi spre final, sau mai exact in momentul in care restul nu mai conteaza? Ramanem cu ce am ales: regrete sau amintiri fericite. Nimic nu este usor. Dar pana nu incerci nu poti sti daca esti in stare sau nu. Viata profesionala te loveste, sunt oameni care sunt loviti si de planul personal, dar cel mai dureros este cand ne lovim noi insine. Cand ne automutilam sufletul si constiinta. Omul este definit de ceea ce simte, ceea ce gandeste si de modul in care se exprima lumii despre sine.

Atunci cand nu stii insa sa iti gestionezi viata, asa cum imi spunea un neurolog mai deunazi, schimbarile devin si mai bruste. Ramai singur fara putinta de a te mai exprima. Si e cumplit. Trece. Dar ramane intrebarea: a meritat, merita?

Cand vine clipa in care restul nu mai conteaza, sa nu ai regrete ci sa te bucuri de amintiri frumoase.

O zi minunata va doresc

Oamenii se împart în cinci categorii în funcţie de reacţia lor la schimbare:

1. INOVATORII: 2 % – sunt visători.

Ei sunt cei care crează ideile noi şi în general nu sunt recunoscuţi ca lideri sau realizatori de strategii.

1. PRIMII ADEPŢI: 10% – sunt ceic are recunosc o idee bună atunci când o văd.

Opiniile lor sunt respectate în cadrul organizaţiei. Deşi ideea nu este creaţia lor, ei vor încerca să-i convingă pe ceilalţi să o accepte.

1. ADEPŢII DE MIJLOC: 60% – formează majoritatea

Ei vor reacţiona la opiniile celorlalţi. În general ei dovedesc bun simţ atunci când analizează o idee nouă, dar sunt înclinaţi să menţină status-quo-ul. Pot fi influenţaţi de personalităţile puternice din organizaţie.

4. ULTIMII ADEPŢI: 20% – sunt ultimul grup care îmbrăţişează o idee.

Adesea ei îşi manifestă prin vorbe dezaprobarea faţă de schimbările propuse şi s-ar putea să nu recunoască niciodată că le-au acceptat. În general ei vor accepta schimbarea dacă majoritatea o sprijină.

1. ÎNTÂRZIAŢII: 8% – sunt întotdeauna împotriva schimbării.

Aceştia sunt devotaţi imobilismului şi trecutului.adeseori ei sunt cei care formează fracţiuni în cadrul organizaţiei.

Păşeşti acolo unde crezi că ar trebui să pui pasul. Acolo unde simţi că ar fi drumul tău conform hărţii interioare ale cărei axe sunt gândurile şi sentimentele tale. Indiferent dacă pasul tău a fost bine făcut sau nu, pentru a putea vedea unde te afli şi ce poţi să faci cu ceea ce vrei, vei fi supus la două judecăţi: cea proprie şi cea a celorlalţi. Nu vei şti de la început care dintre ele te trage în jos şi care se gândeşte la tine. Nici în privinţa ta şi nici a celorlalţi nu poţi fi sigur. Poţi doar, eventual, previziona. Contextul trăirilor, sentimentelor, gândurilor tuturor acestor oameni uniţi de pasiunea judecării, aşa cum se va înfăţişa el la acel moment crucial al marelui pas – al fiecărui pas – va determina direcţia în care vei păşi. Tu ai doar un vot dar poţi decide să fie cel decisiv la fel cum poţi decide să fie doar încă un vot. Un simplu plus la număr.

Miturile Coaching-ului

Să vorbim deschis: a face coaching de calitate nu înseamnă să fii „un om de treabă”. Înseamnă să aduci în interacţiunile tale cu colegii aceeaşi organizare şi creativitate pe care le foloseşti în rezolvarea problemelor de serviciu.

Dar înainte de a vorbi despre aptitudinile necesare pentru a fi un bun antrenor, haideţi să vorbim întâi de unele mituri şi realităţi ale coaching-ului.

Mit: Când ajutăm o persoană să se dezvolte prin coaching, o facem în primul rând pentru binele ei.

Realitate: Există multe motive tangibile, egoiste şi acceptabile pentru care o persoană are nevoie să devină un antrenor cât mai bun.

În realitate, antrenorii buni consideră că beneficiile personale sunt atât de mari, încât rareori renunţă la acest obicei. Iată o listă de avantaje posibile – enumerate în ordinea importanţei lor pentru interesul personal:

• Mai mult timp pentru sine. Puteţi fie să plecaţi acasă mai devreme, fie să vă investiţi timpul în obţinerea unor performanţe mai înalte. Deşi, teoretic, este imposibil de demonstrat, cei mai mulţi antrenori buni cred că, investind zilnic numai zece minute în coaching-ul unui partener de echipă, vor economisi, de obicei, cel puţin 20 de minute pe zi.
• Aptitudini mai bune de relaţionare cu clienţii. Făcând coaching cu colegii, vă puteţi dezvolta aptitudinile interpersonale, necesare în stabilirea unor relaţii eficiente cu clienţii şi cu cumpărătorii.
• O organizare mai bună. Dacă intenţionaţi să faceţi o carieră de lungă durată în companie, investiţia în dezvoltarea personală a colegilor este, evident un efort inteligent.
• Este mai distractiv. Când lucraţi în echipe în care se pune accentul pe coaching atmosfera este mai bună.
• Adeziune mai ridicată. Dacă îi ajutaţi pe ceilalţi, aceştia tind să vă ajute, la rândul lor. Şi dacă aspiraţi să deveniţi lider, merită să ţineţi minte că fiecare lider are nevoie de sprijinul celor din jur.

Mit: Concentraţi-vă asupra persoanei pe care o îndrumaţi.

Realitate: Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Un antrenor se concentrează exclusiv asupra persoanei pe care o antrenează. În realitate, un formator bun are un grad înalt de autocunoaştere. Toată lumea are aptitudinile fundamentale pentru coaching; din nefericire, cei mai mulţi dintre noi au câteva blocaje psihologice când trebuie să aplice eficient şi constant aceste aptitudini. Marii antrenori ştiu cum să depăşească blocajele.

Mit: Coaching egal feedback.

Realitate: Există multe alte deprinderi şi instrumente în coaching.

Deşi majoritatea oamenilor consideră că a face coaching însemnă pur şi simplu a-i oferi feedback şi sugestii celuilalt, adevărul este că feedback-ul bazat pe observaţie şi intuiţie este numai unul dintre instrumentele din trusa antrenorului. De exemplu, un antrenor bun stăpâneşte, de obicei, perfect arta formulării întrebărilor potrivite. Persoanele care beneficiază de coaching pot afla deseori mult mai multe lucruri dacă sunt întrebate: „Cât de bine crezi că te-ai descurcat? Ce ai face altfel data viitoare?” decât dacă li se spune: „Iată ce ai greşit şi iată ce trebuie să faci data viitoare.” Există şi alte instrumente precum şi tehnicile motivaţionale.

Mit: Coaching-ul necesită foarte mult timp.

Realitate: Cel mai bun antrenament este cel oferit în doze mici.

Mulţi oameni cred că atunci când ajuţi pe cineva să se formeze prin coaching trebuie să îi acorzi mult timp. Dar, cu puţin exerciţiu, nu veţi avea nevoie să vă îmbrăcaţi într-un costum de jogging de fiecare dată când veţi dori să ajutaţi pe cineva în acest sens. Investiţiile mici de timp – chiar şi numai cinci minute – pot suce la creşteri sensibile ale performanţelor.

Mit: Coaching-ul urmăreşte numai sarcinile de serviciu

Realitate: Un coaching eficient se aplică şi în alte domenii ale vieţii.

Persoanele care îşi dezvoltă aptitudinile de coaching la locul de muncă descoperă, de obicei, că au devenit capabile să îşi ajute mai bine prietenii, partenerii şi copiii. Din acest punct de vedere, coaching-ul este în mod clar o aptitudine de relaţionare în viaţă, în general.

                                                        Sarah Jennings

Oamenii sunt supuşi erorii. De cele mai multe ori frustrarea sau orice alt element subjugat laturii existenţiale negative, este factorul deteminant pentru care oamenii tind să emită păreri ce ulterior se dovedesc a fi extrem de eronate. Uneori şansa constă în perseverenţă – asemeni Speranţei din cutia Pandorei – perseverenţa celor care cred atât de mult în visele proprii încât nu se lasă influenţaţi fie şi de ceea ce ar părea opinia generală şi general valabilă.

Am putea spune că instinctiv omul alege calea cea mai uşoară: decât să se gândească cum ar putea deveni un lucru realizabil mai bine se pronunţă cu fermitate asupra imposibilităţii practice de a realiza acel lucru. Noroc că sunt destul de mulţi visători care privesc dincolo de orizontul umanităţii.

O frază a copilăriei spunea că: Şi zeii mai greşesc… Deci a greşi este omeneşte. Poate. Dar uneori greşeala nu mai poate fi îndreptată şi răul făcut devine ireparabil.

Şi totuşi…

• În 1899, Charles Duell, Directorul Biroului American de Invenţii, a sugerat guvernului să închidă biroul, deoarece considera că se inventase deja tot ce putea fi inventat.
• În 1923, Robert Milikan, fizician de renume şi deţinător al Premiului Nobel, afirma că este absolut imposibil ca omul să ajungă vreodată să deţină şi să controleze puterea atomului.
• În 1861, neamţul Philip Reiss a inventat o maşinărie care transmitea sunetul. Era atât de aproape de invenţia telefonului, însă toţi experţii în comunicare din Germania acelor ani l-au convins că invenţia respectivă nu ar servi la nimic deoarece exista telegraful. Peste doar 15 ani, Alexander Graham Bell a inventat telefonul şi a ajuns multimilionar, air Germania a fost primul mare utilizator al noii invenţii.
• În 1938, Chester Carlson a inventat xerografia (procesul de copiere a unei imagini). Toate marile companii, începând cu IBM şi Kodak, i-au ironizat propunerea şi nici nu au luat în seamă utilizarea acestei invenţii. Motivau că nimeni nu ar vrea să cumpere un copiator scump când hârtia este atât de ieftină.
• Pe când era student la Universitatea Yale, Fred Smith a răspândit conceptul de Federal Express, un serviciu de curierat foarte rapid. UPS (poşta americană), propriul său profesor şi practic orice specialist american în servicii de curierat rapid l-au descurajat şi au prezis că sistemul lui Fred Smith nu va avea mare utilizare, deoarece experienţa le spunea că nimeni nu ar plăti sume mari pentru poşta rapidă şi sigură.

Oare ce ne-am face fără visători?

Oamenii sunt cel mai frumos detaliu al peisajului universal. Frumuseţea lor răsare nu din trup ci din suflet. Din inimă. Oamenii ştiu să se bucure de fiecare moment al vieţii şi să facă din el o sărbătoare. Astăzi toţi îndrăgostiţii se sărbătoresc şi îşi celebrează iubirea dar şi toţi cei care poartă numele Sf. Valentin au prilej de bucurie. Sunt deci oameni care astăzi sărbătoresc din două motive.

Din punctul meu de vedere,

doresc

IUBIRII

un sincer

LA MULŢI ANI!

Dacă vei încerca să discuţi raţional cu oamenii, vei înrăutăţi problema care a declanşat discuţia.

Nimeni nu vrea sfaturi – ci susţinere. (John Steinbeck)

Este un lux să fii înţeles. (Ralph Waldo Emerson)

Nu poţi să determini pe cineva să-şi schimbe părerea în privinţa unui lucru despre care oricum nu are nicio părere. (Jonathan Swift)

Ne dorim mai mult ca oamenii să ne împărtăşească sentimentele, nu acţiunile. (George Eliot)

Sam Horn

Se afirmă în general că omul este supus greşelii. Eu aş merge mult mai departe şi aş afirma că omul este supus vieţii. Poţi greşi şi poţi să nu înveţi niciodată din greşelile făcute şi vei fi condamnat de societate, dar dacă vei repeta aceleaşi greşeli faţă de viaţa proprie, mai devreme sau mai târziu vei fi penalizat atât de usturător încât nu vei mai avea cale de întoarcere. Viaţa nu îşi permite să fie mai mult decât un profesor care îţi explică o dată. Când corectează o face permanent. Viaţa nu îşi permite să facă recomandări. Nu are timpul necesar pentru a se întoarce.

Greşelile pot fi îndreptate. Viaţa nu poate fi retrăită sau reîntoarsă. Greşeala îşi obţine iertarea, viaţa nu îşi mai obţine clipa. Anii sunt doar un barometru a ceea ce ar fi putut să fie.

Şi totuşi este mai corect aşa. În primul rând faţă de noi înşine cei care greşim. Se pune mult mai mare preţ pe ceva ce poţi pierde definitiv decât pe ceva ce poţi recupera. Indiferent că privim şansa din punct de vedere teoretic sau avem abilitatea de a o transpune în practică, ea există pentru a fi folosită. Dar pentru a fi folosită corect şi în direcţia bună. De multe ori ne epuizăm numărul limitat de şanse în a încerca să ocolim lucrurile sau situaţiile prin care în mod conştient nu dorim să trecem. Un copil poate fi o şansa pentru părinţii săi?

O greşeală repetată este definiţia prostiei. Un lucru repetat dar pe umerii căruia se aşează dorinţa obţinerii unui rezultat diferit, este conform lui Einstein definiţia nebuniei. Omul este astfel la poziţionat prin acţiunile sale la graniţele prostiei şi ale nebuniei. A nu se confunda totul cu bunele intentii, care au partea lor de inocenţă şi de nevinovăţie. De multe ori încerci sa faci ceva bun şi constaţi că ai greşit. Cât de mult ar fi corect să fie confundată buna intenţie cu rezultatul nescontat cu o greşeală de neiertat?

Viata ne oferă lecţiile ei prin greşelile pe care le facem?

A greşi este oare omeneşte şi dacă da, cât?

Necunoscutele sunt cele care în final condimentează viaţa. Cursa şoarecelui, casă-serviciu-casă, conduce firul vieţii pe acelaşi drum până când evenimentul nedorit întrerupe această plimbare în cerc. E adevărat că drumul poate fi plin de bolovani sau de noroi sau poate fi doar cea mai catifelată plajă, dar tot un cerc este. E nevoie de ceva ce să poată rupe acest lanţ vicios în care irosirea se regăseşte doar în sufletul celui ce umblă în propriul cerc. Ce poate fi acest ceva? Probabil forţa interioară a răzvrătirii, când rutina începe să doară şi când conştientul spune revoltat că el nu este mai prejos sau mai lipsit de intelect. Şi atunci business planul va trebui să se bazeze şi pe necunoscute. Adică suficient cât să întărâte şi să stimuleze dorinţa evadării.

Utopia constă în faptul că toţi cei prinşi în cursa şoarecelui sunt blazaţi şi condamnaţi de societate, ea însăşi prinsă în aceeaşi cursă, dar îi condamnă pe cei pe care îi respectă, aceia care au rupt lanţul. Utopic şi paradoxal. Dar totuşi defineşte viaţa multora.

Care om este mai de apreciat: cel care acceptă să rămână prins în cursa şoarecelui sau cel care se luptă să evadeze?

Orice evadare presupune renunţare.

Tu ce faci?

Feeria sărbătorilor de iarnă.

Fiecare suflet devine un şemineu în care trosnesc si ard în flăcări ce încântă privirea cele mai frumoase sentimente. Suntem altfel, suntem oameni, suntem actorii scenei minunate a magiei lunii decembrie. Moş Nicolae, Moş Crăciun, renii, ieslea, bucuria şi căldura, toate sunt sărbătorile de iarnă.

Astăzi 6 decembrie este ziua Moşului Nicolae. Este ziua în care prim în ghetuţe o mulţime de dulciuri, prăjiturele, şi ziua în care în casă simţim mirosul cozonacilor. Dar este şi ziua în care îi aniversăm pe toti cei care poartă numele Sfântului Nicolae. Aşa că, din inimă, tuturor celor care purtaţi numele de Nicoleta, Nicolae, Nicu, Niculina, Nina, şi toţi ceilalţi care vă sărbătoriţi astăzi, vă doresc şi vă urez un sincer LA MULŢI ANI!

Decembrie. Luna magică în care redevenim oameni. Luna cadourilor. Luna viselor. Luna speranţelor. Luna albului curat al sufletelor inocente de adulti redeveniţi copii. Luna în care devenim cu toţii mai frumoşi. Luna în care gândurile strălucesc prin dăruire.

Decembrie: luna inimilor încălzite de puritate.

Luna Crăciunului şi a Miracolului.

A mai trecut un an. Mai bun sau mai rău dar a trecut. Poate că am reuşit să facem astfel încât să fie anul nostru sau poate vom face ca anul viitor să ne aparţină. Am fost mai buni? Poate. Important este ca în luna aceasta să ne oprim şi să vedem dacă ne cunoaştem sau recunoaştem. Suntem prevestiţi de faptele noastre dar suntem definiţi de sentimentele noastre. Fiecare an prin luna sa decembrie ne dă o şansa. O şansă să fim buni. Fiecare om are atâtea şanse pe câţi ani de viaţă are. Nu irosim şansa ci ne irosim pe noi. Miracolul Crăciunului constă în posibilitatea de a ne vedea aşa cum ar trebui să fim. Sufletele noastre sunt bune încărcate de tandreţe şi bunătate. Noi ni le înnegrim. Decembrie. Avem şansa să redevenim inocenţi.

Aţi remarcat că în această lună sunteţi altfel? Aţi observat că paşii voştri ca şi vocile voastre sună altfel? Aţi remarcat că ştiţi să zâmbiţi şi sunteţi atât de frumoşi? Aţi observat că sunteţi descătuşaţi de răutăţi, invidii şi toate astfel de elemente negative care ne transformă? Aţi observat că nu vă mai recunoaşteţi?

Aţi remarcat cât sunteţi de frumoşi?

Deşi mai sunt atâtea zile până când lemnele vor trosni în şemineul sufletelor voastre în Sfânta zi de Crăciun împărţind căldura voastră de oameni, deja suntem alţii: mai buni, mai calzi, mai umani, mai sufletişti, mai copilăroşi, mai drăgălaşi. Viaţa este mai frumoasă atunci când o iubeşti şi o respecţi. În decembrie trăim o altă viaţă decât în restul anului.

„I’ll be home for Christmas…”

Haideţi să ne bucurăm de aceste zile în care sufletele noastre trăiesc cu adevărat.

Reprezintă ceva “Decembrie” pentru tine?

Când pasiunea se întâlneşte cu dorinţa, când viaţa întreagă este dedicată frumosului şi împlinirii, când sufletul se naşte pentru a se exprima, când tot ce suntem ca fiinţe se transpune în muzică, atunci putem spune că am învăţat ce înseamnă să trăim!

Dacă trupul nostru pictează dansul sufletului, miracolul se poate produce.

Lăsaţi muzica din voi să răsune!

Lasaţi-vă sufletul să cânte!

Bucuraţi-vă că trăiţi!

Lasaţi sufletul să vă fie bucurie vieţii!

Pierduţi într-un Univers în care sufletele ne rătăcesc în căutarea unei speranţe, ne regăsim prin credinţa că putem fi. Putem fi.

Trecem prin atâtea probleme în vieţile noastre efemere, iluzii deşarte care ne construiesc pentru a ajunge undeva unde nu suntem aşteptaţi. Avem nevoie să fim ridicaţi, avem nevoie de prieteni sau suflete care să ne înţeleagă, avem nevoie să ajutăm şi să fim ajutaţi. Avem nevoie să fim oameni pentru a putea trăi asemeni oamenilor.

Suntem pierduţi printre atâtea necunoscute şi atâtea incertitudini pe care ni le creăm de frica unei vieţi pustiite de frumuseţile şi valorile cu care ne-am născut. Ne-am ars toate minunăţiile pe care le-am primit prin darul vieţii alergând după iluzia unui lucru pe care nu l-am atins niciodată.

Încercaţi să întindeţi o mână atunci când sunteţi cazuţi şi să ajutaţi un suflet care are mai multă nevoie decât voi să se ridice. Priviţi-l cum se înalţă şi bucuraţi-vă pentru că măcar aşa veţi deveni nemuritori prin definiţia voastră de a fi oameni.

Din întunericul unei lumi guvernată de iluzia unui soare ne ridicăm doar împreună pe principiile cu care am fost înzestraţi. Nu renunţaţi la dragoste şi la iubire, nu renunţaţi la suflet şi la inimă, nu renunţaţi să întindeţi mâna către cel care ca şi voi are nevoie să fie ridicat. Fiţi oameni şi aplecaţi-vă către cei din jurul vostru. Ce poate fi mai frumos decât să ne putem privi în ochi în timp ce urcăm împreună scările care ne afundau în singurătăţile noastre solitare. Suntem oameni tocmai pentru a ne putea înălţa împreună spre lumea care ne aşteaptă să o construim.

Suntem oameni.

Haideţi să ne întindem mâna şi să urcăm spre frumuseţea vieţilor noastre.

Când sunt jos

Şi tot sufletul meu este atât de împovărat,

Când problemele vin

Şi inima mea arde de dorinţa de a fi,

Sunt încă

Şi te aştep în tăcere

Până când vei veni

Şi vei sta puţin cu mine.

M-ai ridicat

Ca să pot urca munţii,

M-ai ridicat

Să pot merge peste mările cuprinse de furtună.

Sunt puternic

Când sunt pe umerii tăi.

M-ai ridicat

Să fiu mai mult decât pot fi!

M-ai ridicat

Ca să pot urca munţii,

M-ai ridicat

Să pot merge peste mările cuprinse de furtună.

Sunt puternic

Când sunt pe umerii tăi.

M-ai ridicat

Să fiu mai mult decât pot fi!

M-ai ridicat

Ca să pot urca munţii,

M-ai ridicat

Să pot merge peste mările cuprinse de furtună.

Sunt puternic

Când sunt pe umerii tăi.

M-ai ridicat

Să fiu mai mult decât pot fi!

Avem atâta nevoie să fim oameni.

Avem nevoie să nu uităm că putem fi doar dacă suntem!

Avem nevoie să fim.

Avem nevoie să întindem mâna pentru a ajuta şi pentru a primi ajutorul.

Avem nevoie să devenim puternici.

Avem nevoie să mergem înainte.

Avem nevoie să ne iubim.

Avem nevoie să fim.

Avem nevoie să fim.

Avem nevoie să fim.

Haideţi să nu ne mai punem bariere.

Haideţi să înţelegem că suntem oameni prin sufletele cu care am fost înzestraţi.

Haideţi să fim!

Suntem definiţi ca oameni

de instinctele sexuale?

Oamenii!

Se zice că nu poţi trăi cu ei, dar nici fără ei!

Suntem atât de diferiţi. Încercăm să imităm, să ne comportăm sub efectul de turmă, sau încercăm să devenim puncte de referinţă. Încercăm orice pentru a prezenta ceva. Rar suntem la exterior aşa cum suntem în realitate. Poate fi prefăcătorie, falsitate, modestie, narcisim, teribilism, snobism, schizofrenie, paranoia, curvăsărism, sclipire. Poate fi orice ne gândim. Dar am putea fi şi noi înşine. Ne e frică însă de durere, de pierdere, de subaprecieri, de jigniri, de ratări, de eşecuri, de succes, de noi şi de toate.

Ne exprimăm diferit, deşi folosim aceeaşi limbă, acelaşi dialect, aceeaşi scriere.

Unii caută mijloace de exteriorizare (blogul personal de exemplu) alţii de interiorizare (tot blogul personal sau blogurile altora)

Suntem diferiţi. Plângem, râdem, generăm frumuseţi sau distrugeri, salvăm sau ucidem, creăm, dăm viaţă sau omorâm. Suntem abstracţi, obscuri, murdari sau inocenţi şi frumoşi. Suntem geloşi, invidioşi sau altruişti. Suntem un kitch sau un miracol. O minune.

Folosim extremele cu aceeaşi intensitate. Iubim cu pasiune sau urâm cu aceeaşi pasiune. Putem de dragul bosonului higgs să ucidem o lume, sau putem deveni, misionari, filantropi, mecena. Putem construi spitale, putem elimina bolile sau virusii. Putem iubi planeta şi ne putem iubi.

Şocantă şi paradoxală discrepanţa între cele trei stări definitorii: suntem – putem – vrem. Sunt diferenţe enorme înte aceste trei elemente şi foarte rar, extrem de rar ele conlucrează în aceeaşi fiinţă.

Oamenii.

Buni şi răi cu bune şi rele!

O carte deschisă care se scrie singură!

Ce suntem?

Ce putem?

Ce vrem?