Înecaţi de focul unor patimi şi prăbuşiţi de euforia unor pasiuni ne lăsăm subjugaţi sentimentelor ca factor logic şi raţional de răspuns dorinţelor ce ne mistuiesc.
Poate este mult spus dar cred că omul poate fi caracterizat astfel. Misterul fiinţei umane este singurul care nu va putea fi desluşit niciodată nici chiar de fiinţa însăşi. Şi poate că este mai bine aşa. Cine ştie cui ne-am lăsa subjugaţi dacă existenţa ar fi explicată raţional. Trebuie să avem anumite lucruri în viaţă de care să ne agăţăm în eterna prăbuşire dar care să ne şi ghideze atunci când vrem să atingem steaua ce ne-a fost destinată. Cred că fiecare om odată ce îşi desăvârşeste arta şi misiunea pământească se retrage pe propria stea pentru a privi nemărginirea prin propriul său infinit.
Navigam pe un cerc ce nu mai atinge raza matusalemica dar având şansa să trăim perpetuu.
Oare misterul fiinţei umane poate fi desluşit apelând la rational?
Criza cea nemiloasă accentuează starea de isterie. Oamenii visau la câştiguri fabuloase şi înainte dar acum parcă au devenit şi mai aprigi.
A câştiga la loto a devenit dorinţa principală a foarte multor semeni de-ai noştri. De fapt cred că orice om şi-ar dori să câştige, dar doar unii şi joacă. Mai sunt deci, şi cei care îşi doresc premiul cel mare al loteriei, dar fără să îşi cumpere un bilet. Loto. Cuvântul magic.
Mulţi îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar juca la loto.
În toată acestă isterie se răstoarnă valori şi principii. Dacă înainte erau priviţi uşor ciudat cei care jucau la loto, astăzi aşa numiţii jucători profesionişti de loto sunt priviţi ca eroi ai lumii moderne. Să îţi joci viaţa ar spune unii în timp ce alţi susţin că de fapt îţi joci şansa. Şansa de a câştiga la loto. Astazi omul are viata pe care si-o formează la loto.
Forţa suprema a destinului a devenit o loterie. Sau aşa a fost întotdeauna şi doar acum realizăm acest lucru.
Viaţa e o loterie. Refuzăm să ne luăm destinul în mâini şi atunci altcineva va învârti hazardul.
Loteria ne schimbă. Ne face să fim tot ceea ce nu merităm. Devenim răi, hapsâni, mârşavi, egoişti, bolnavi, ochii ni se măresc şi ne lucesc, devenim toţi un fel de Golum. „My precious”. Golum surprinde cel mai bine starea de nebunie care ne acaparează datorită magiei loteriei. Mulţi au aujuns să credă că schimbarea de care au nevoie poartă numele de Loto 6 din 49, sau cine ştie cum altcumva.
Schimbarea atunci când devine necesară trebuie să poarte pentru fiecare în parte propriul său nume. Schimbarea mea nu poate purta numele tău, decât dacă consimt să îmi construieşti destinul.
Ne naştem inocenţi dar devenim Golum. Loteria îşi spune cuvântul.
Decembrie. Luna magică în care redevenim oameni. Luna cadourilor. Luna viselor. Luna speranţelor. Luna albului curat al sufletelor inocente de adulti redeveniţi copii. Luna în care devenim cu toţii mai frumoşi. Luna în care gândurile strălucesc prin dăruire.
Decembrie: luna inimilor încălzite de puritate.
Luna Crăciunului şi a Miracolului.
A mai trecut un an. Mai bun sau mai rău dar a trecut. Poate că am reuşit să facem astfel încât să fie anul nostru sau poate vom face ca anul viitor să ne aparţină. Am fost mai buni? Poate. Important este ca în luna aceasta să ne oprim şi să vedem dacă ne cunoaştem sau recunoaştem. Suntem prevestiţi de faptele noastre dar suntem definiţi de sentimentele noastre. Fiecare an prin luna sa decembrie ne dă o şansa. O şansă să fim buni. Fiecare om are atâtea şanse pe câţi ani de viaţă are. Nu irosim şansa ci ne irosim pe noi. Miracolul Crăciunului constă în posibilitatea de a ne vedea aşa cum ar trebui să fim. Sufletele noastre sunt bune încărcate de tandreţe şi bunătate. Noi ni le înnegrim. Decembrie. Avem şansa să redevenim inocenţi.
Aţi remarcat că în această lună sunteţi altfel? Aţi observat că paşii voştri ca şi vocile voastre sună altfel? Aţi remarcat că ştiţi să zâmbiţi şi sunteţi atât de frumoşi? Aţi observat că sunteţi descătuşaţi de răutăţi, invidii şi toate astfel de elemente negative care ne transformă? Aţi observat că nu vă mai recunoaşteţi?
Aţi remarcat cât sunteţi de frumoşi?
Deşi mai sunt atâtea zile până când lemnele vor trosni în şemineul sufletelor voastre în Sfânta zi de Crăciun împărţind căldura voastră de oameni, deja suntem alţii: mai buni, mai calzi, mai umani, mai sufletişti, mai copilăroşi, mai drăgălaşi. Viaţa este mai frumoasă atunci când o iubeşti şi o respecţi. În decembrie trăim o altă viaţă decât în restul anului.
„I’ll be home for Christmas…”
Haideţi să ne bucurăm de aceste zile în care sufletele noastre trăiesc cu adevărat.
