Criza trece, criza vine, vom vedea ce va ramane. Surprinzator sau poate nu, criza se focalizează, numai asupra oamenilor. Restul sunt doar capcane de captare, derutare şi manipulare a atenţiei celor afectaţi.

Sub pretextul crizei care reduce substanţial veniturile anumite companii, doar cele interesate, practică aşa numita prostituţie intelectuală. Schimbarea încadrarii, funcţiei, reducerea salariului şi punerea angajatului în faţa faptului împlinit. Nu accepţi această ofertă extraordinară şi de un înalt bun simţ eşti liber să faci paşii către ieşirea din ilustra instituţie în ritmul propriu: de „cel puţin atata… dar nu mai mult” (ca să parafrazez un mare clasic în viaţă ce l-ar face invidios chiar şi pe mititelul Caragiale….)

Machiaveli a anunţat la un moment dat un „pretext”: „scopul scuză mijloacele” preluat şi interpretat şi aplicat exact aşa cum trebuia – greşit. Este acelaşi lucru ca şi inefabilul pretext al zilelor noastre: „nu suntem noi …. de vină este criza”

Devine nesemnificativ faptul că acelaşi grup de oameni care poate fi susţinut de eterna incompetenţă au acum instrumentul legal justificativ prin care se pot debarasa de eventualele valori care le diminuează prin comparaţie strălucirea. Omul modern al companiilor româneşti şi nu numai, nu tinde să depăşească vârful, ci aplică metoda „genială” – „prin orice mijloc micşorăm vârful până când noi cei cu instrumentele devenim mai înalţi.”

Aşteptăm cu nerăbdare şi cu pasiune eventuale răsturnări de situaţie astfel încât să trăim în altă ţară şi cu alţi guvernaţi şi mai ales cu o altă clasă a oamenilor de afaceri.

Tu eşti afectat de criză?

Cum?

Legea lui Slous: Dacă îndeplineşti o sarcină prea bine, vei rămâne cu ea pe cap.

Legea lui Franko privind locul de muncă: Dacă-ţi place ceea ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie.

Prima capcană a geniului: Nici un şef nu va păstra un subaltern, care are dreptate tot timpul.

Legea lui Raphel referitoare la afaceri: Cu cât angajaţii au mai puţin de lucru, cu atât vor lucra mai încet.

Maxima biroului: Telefonul nu sună niciodată, când nu ai nimic de făcut.

Legea lui Otto: Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă când şeful trece pe la biroul tău..

Legea lui Chapman: Dacă nu poţi să-ţi termini treaba în primele 24 de ore, lucrează noaptea.

Regula lui Harry: Când nu ştii ce să faci, mergi grăbit şi ia-ţi o mină îngrijorată.

Concluzia coridorului: Poţi să te duci oriunde, dacă ai o mină serioasă şi duci cu tine un dosar.

“Cujetari”

A fost o dată un evreu înţelept. El zicea că totul se poate reduce la ce ai în cap.

Îl chema Solomon.

După el, a venit un alt evreu înţelept, care zicea că totul se poate reduce la ce ai în inimă.

Îl chema Iisus.

După el, a venit un al treilea evreu înţelept.

Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în stomac.

Îl chema Marx.

După el, a venit un al patrulea evreu înţelept, care zicea că totul

se poate reduce la ce ai între picioare.

Îl chema Freud.

La sfârşit, a venit un alt evreu, mai înţelept decât toţi pe nume Einstein,

care a zis: “Totul e relativ”.