Adrian Paunescu este internat la spitalul Floreasca de aproximativ 8 zile. Astazi dimineata inima poetului a incetat sa mai bata. Medicii au reusit sa il resurciteze dar organismul maestrului este mult prea slabit pentru a rezista fara aparate.

Doctorii sunt rezervati in a comenta starea sanatatii lui Adrian Paunescu. Spun doar ca poetul este in viata.

Dumnezeu sa il ajute.

none

Dacă faci afaceri cu inima te vei îmbolnăvi de inimă.

Astăzi chiar şi viaţa personală, pentru mulţi, este tot o afacere. Au dispărut principiile şi s-au răsturnat valorile.

Nu mai ştii cum să trăieşti în pas cu viaţa actuală. Moda a depăşit graniţele desemnate în mod firesc şi natural şi a intrat într-o „transhumanţă” care zdruncină multe temelii.

Credinţa este credinţă dar elementele de referinţă, definitorii sunt altele.

Este în regulă. Oamenii, în special tinerii, au o nevoie mai accentuată de agusta din „afirmarea personală” înainte de a se putea defini ca oameni. Vorbim de o societate care fuge de cutume, de rigori, de stereotipuri. De fapt fuge de unele doar pentru a le putea îmbrăţişa pe altele.

Orizontul este definit altfel chiar dacă este cercetat tot cu pieptul înainte.

Pe de cealaltă parte, alte generaţii ajunse doar la o anumită vârsta, blazaţi, se văd extrem de competitivi dar fără să se mişte, văzând în inerţia lor un motiv pentru a se implica în limitarea evoluţiei celor tineri şi mai ales în criticarea unui stil de viaţă nesănătos.

Canoane sunt peste tot. Uneori iau chiar forma unor legi fundamentale.

Contradicţiile paradoxale, nu mai definesc apele calme ci exact invers.

Privitul în oglindă a devenit o artă şi o tehnică de dezvoltare personală.

Generaţia nouă se vinde pentru cât poate mai bine, generaţia „mai experimentată” se vinde pentru recunoaşterea firelor albe de păr.

A nu te gândi la un elefant roz devine din ce în ce mai mult o fabulă, pe măsură ce lumea caută mai întâi răspunsurile pentru a descoperi întrebările.

Nu faptul că foaia albă de hârtie a fost înlocuită de ecranele monitoarelor este evoluţia normală ci faptul că anumite aspecte sustituite pentru progres nu mai au aceeaşi semnificaţie, nicimăcar ca şi rădăcini generatoare.

Poate unii sunt tentaţi să spună că superficialul a fost ridicat la rang de rege, în realitate însă noile priorităţi definesc alte valori, ce pentru aceia care nu şi le însuşesc devin sicrie de sticlă.

Introvertit sau extrovertit sunt domenii de interes pentru profesii care sunt aruncate în josul clasamentului. Pentru „Top” astfel de noţiuni sunt doar pietre de moară.

„Ce pot să…” este înlocuit în mod atât de firesc şi uman de „Ce îmi iese…”, încât busola nu va mai arăta pentru mult timp nordul.

Contemplarea aparţine generaţiei excluse de societatea care spune: „ACUM… sau stai la coadă încă o dată deşi uşile de ieşire din cinematograf îţi sunt deschise…”

„Lumea este o scenă şi fiecare îşi joacă rolul lui” se spunea cândva. Astăzi toţi cei care îşi joacă propriile roluri îşi construiesc propriile scene şi îşi aduc doar proprii spectatori.

Generaţia este doar o stare. Ea nu este influenţată de vârstă. Doar de spirit.

 

Tu cărei generaţii îi aparţii………………….?

2 com

Cuvintele sunt aţa pe care ne înşirăm experienţele. (Aldous Huxley)

Prin forţa propriilor cuvinte anumiti oameni au puterea de a influenţa nu doar muritorii ci naţiuni întregi. Chiar şi după trecerea în nefiinţă sau mai ales după acest pas cuvintele lor devin mai vii, mai reale, mai actuale, mai puternice.

Cuvintele au puterea absolută. Ele pot însufleti, mobiliza, distruge. Ceea ce simţim este conturat, creat de înţelesul pe care în mod conştient îl atribuim. Pur şi simplu acelaşi eveniment poate fi descris în moduri diferite doar utilizând cuvinte diferite iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta în ceea ce vom trăi ca stare în interiorul nostru. Dacă alegem un alt tip de limbaj ne putem transforma aşa numitele tipare emoţionale. Schimbând doar un cuvânt negativ pe care îl folosim în mod uzual vom observa imediat că şi trăirile sau sentimentele noastre negative încep să se schimbe. Atunci când foloseşti un alt cuvânt pentru o situaţie uzuală, practic, îi dai altă valoare. Nu e vorba de o schimbare intelectuală ci mai ales de una emoţională. Rolul cuvintelor este acela de a declanşa mecanisme. Pur şi simplu încearcă să îţi imaginezi ce simţi şi cum reacţionezi atunci când cineva te agresează verbal. Dacă învăţăm să stăpânim această artă a transformării cuvintelor ne vom transforma pe noi înşine. Putem să o considerăm drept arta vocabularului transformării.

Cei mai mulţi dintre noi ne alegem în mod inconştient cuvintele pe cae le folosim din masa vocabularului uzual. Este paradoxal să ne lăsăm astfel trăirile şi experienţele de viaţă la mâna inconştientului.

Anthony Robbins spunea la un moment dat: „Cuvintele prin care ne definim experienţa devin propria noastră experienţă.” Mark Twain spiritual ca de obicei obişnuia să spună:” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”

Cei mai mulţi oameni au un vocabular ce constă doar în câteva mii de cuvinte, în timp ce orice dicţionar al oricărei limbi conţine sute de mii de cuvinte.

Odată ce punem o etichetă automat creem o stare emoţională. Să nu uităm de efectul Placebo. Stistemul imunitar, organismul beneficiază de reviriment atunci când aude cuvintele potrivite. Norman Cousins spunea: „Cuvintele pot îmbolnăvi, cuvintele pot ucide, de aceea doctorii înţelepţi sunt foarte atenţi cum discută cu bolnavul.”

Viaţa pe care o trăim este determinată de vocabularul pe care îl folosim. Oamenii care au un vocabular sărac trăiesc o viaţă afectivă săracă. Cunoşti pe cineva care duce o viaţă plină de pasiune, fericită, încununată de succes? Ce cuvinte foloseşte în mod uzual?

Atenţie la copii. De fapt atenţie la ce limbaj sau ce cuvinte folosim în discutiile cu copii noştri. Le putem distruge toată viaţa. Îi putem transforma în nişte rataţi. Unele cuvinte produc explozii emoţionale. Contează însă ce fel de explozie producem.

 

Cuvintele sunt emoţii.

Fără emoţii, întunericul nu poate fi transformat în lumină şi nici apatia în mişcare. (Carl Jung)

15 com

Aş face totul pentru dragoste. In numele iubirii viata devine pasiune pura. Existenţa noastră se transformă într-o melodie. Fiecare are propria sa melodie care îl defineşte. Putem trăi la intensitate maximă o mulţime de melodii care ne creează o mulţime de stări dar doar una ne defineşte. Doar una ne exprimă prin trăirea absolută.

Aş face orice pentru dragoste. O viaţă întreagă dedicată iubirii.

Să simţi cum curgi prin propiile vene fiind propriul sânge în ritmul melodiei tale. Să fii definit de un singur cuvânt. Dacă ajungi să trăieşti această stare poţi afirma că ai atins cunoaşterea de sine.

Care este melodia ta? Ce te defineşte?

9 com

 

Cristi Minculescu

 

Un artist remarcabil si un om extraordinar, Cristi Minculescu, solistul trupei Iris, se va opera mâine 24 martie în Germania.

 

In varsta de 50 de ani, el sufera de o boala ereditara, polichistica hepato-renală, necesitând o intervenţie de specialitate departe de cei care îl iubesc şi îl aşteaptă.

 

Cristi Minculescu reprezintă un model de artist reuşind să se impună alături de formaţia sa în faţa timpului, dar mai ales în faţa publicului care de la an la an îi îndrăgeşte mai tare. Este imposibil să asculţi o melodie a trupei Iris fără să fii subjugat de trăirea exprimată de vocea inconfundabila a lui Cristi Minculescu dar mai ales fără să începi să trăieşti stările pe care acesţi artişti le crează.

 

Cristi Minculescu trece acum printr-un moment extrem de dificil. Haideţi să îi fim alături şi să ne rugăm pentru însănătoşirea sa.

18 com

Te iubesc.

Te iubesc ca un nebun.

Imi plac ochii tăi, imi plac buzele tale.

Îmi place fiinţa ta.

Te iubesc.

Cu fiecare clipă trăiesc iubirea unui suflet nemuritor. Timpul devine inexistenţial strivit de trăirea unei inimi subjugate etern de aerul tău. De tine.

Eşti sufletul ce mă încălzeşte şi mă răcoreşte şoptindu-mi şoapte de iubire. Sunt cuprins de tine şi de inima ta.

Te iubesc.

Enorm.

Ca un nebun…

Paşii tăi străpung tăcerea inimii mele răspândind trăirea în camerele unui trup depus la picioarele tale.

Te iubesc.

Trăiesc şi sunt.

Sunt…

Te iubesc. În o mie de feluri toate unice şi toate ale mele. Eşti tot ce mi-a fost dat să vreau a avea.

Te iubesc aşa cum eşti şi aşa cum sunt.

Te iubesc.

Aşa…

Eşti inima mea.

Îmi imaginez de fiecare dată ceea ce simt. Trăiesc la intensitate maximă depăşind şoaptele universale o iubire fără sfârşit, creată de universul celor două suflete ce ne unesc.

 

Te iubesc aşa cum nu şi-a imaginat Iubirea însăşi că se poate iubi.

Te iubesc.

Te iubesc ca un nebun cuprins de tine.

 

Sunt plin de împlinire şi înecat în fericire. În fericirea aceea fără secrete în care valurile sufletului te îmbrăţişează în valsul vieţii.

Te iubesc.

Iubesc muzica pe care o naşti în mine. Iubesc viaţa pe care mi-ai adus-o.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Iubesc fiinţa din tine şi lumea pe care mi-a deschis-o.

Sufletul mi-a devenit nemuritor pentru a putea fi alături de tine în eternitatea iubirii.

Sunt…

Sunt pentru că te iubesc.

 

Mi-ai deschis calea către mine. M-ai împlinit şi m-ai făcut să respir.

Buzele mele nu pot însufleţi iubirea pe care lacrimile mele încearcă să o aşeze în palmele tale. Mi-e dor de obrajii tăi. Mi-e dor de tine.

Te iubesc.

Te iubesc.

Sufletul îmi strigă. Strigă: TE IUBESC!

TE IUBESC.

TE IUBESC.

Fără legile scrise sau nescrise ale universului. În felul meu şi în universul pe care l-ai creat din sufletele noastre. Te iubesc aşa cum nu m-am văzut niciodată iubind.

Te iubesc enorm.

Te iubesc ca un nebun.

 

Sufletul îmi tresare disperat după atingerile tale. Inima mea s-a rupt în petale pentru a se aşterne peste părul şi chipul tău. Sunt eternul îndragăstit mistic şi ireal. Dar sunt. Sunt şi te iubesc. Cu toată forţa şi flacăra vieţii mele.

Te iubesc.

Aud paşii tăi în camerele sufletului meu. Ai transformat inima mea în mistuirea sentimentelor, în contopirea trăirilor. Privesc dar văd. Te văd şi doar te văd. Atât. Tu eşti imaginea ochilor mei oriunde s-ar uita. Mă dor până la lacrimi, străpunşi de dorinţa de a te căuta şi a te privi etern pentru nemurire.

Mă faci să fiu. Un altul sau poate acelaşi, dar mă regăsesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Enorm.

Ca un nebun…

Te iubesc.

 

Trăiesc anii dar parcă rămânem nemişcaţi. Inima păşeste şi trupul o urmează prin iarba udă a firului tău de vânt ce mă adie.

Nebunie şi luciditate. Cui îi pasă? Cui i-a păsat?

Eu…

Eu te iubesc.

 

Doar atât şi … sunt fericit. Puterea şi şansa de a te iubi îmi sunt atât de suficiente pentru a trăi şi a simţi că trăiesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Doamne cât te iubesc.

Te iubesc

 

 

Je t’aime…

21 com

  

Oamenii sunt cel mai frumos detaliu al peisajului universal. Frumuseţea lor răsare nu din trup ci din suflet. Din inimă. Oamenii ştiu să se bucure de fiecare moment al vieţii şi să facă din el o sărbătoare. Astăzi toţi îndrăgostiţii se sărbătoresc şi îşi celebrează iubirea dar şi toţi cei care poartă numele Sf. Valentin au prilej de bucurie. Sunt deci oameni care astăzi sărbătoresc din două motive.

 

Din punctul meu de vedere,

doresc

IUBIRII

un sincer

LA MULŢI ANI!

10 com

Inimi nebune alergând prin timp. Dragoste pură trăită necontrolat. Fără premeditare. Poate singurul lucru asupra căruia planurile concepute special nu sunt luate în calcul. Cine poate defini iubirea? Vine, pleacă, face din noi tot ce vrea. Iubirea este manipularea ridicată la rang de artă. Poate fi si motivarea pentru viaţă. Paradoxal, dar ambele definitii pot fi şi sunt corecte. Depinde cine le susţine.

Sentimente nedefinite, persoane de nerecunoscut. Atunci când iubeşti tu singur nu te mai recunoşti. Sistemul de valori se răstoarnă. Credinţele se întăresc sau se schimbă. Iubirea transformă fiinţa conferindu-i adevărata valoare. Un om care iubeşte este mult mai frumos şi pe exterior dar mai ales pe interior. Cu totii putem iubi, intens, real, dar mulţi suntem avizi de dorinţa de a controla iubirea, de a o îngrădi, de a-i stabili reguli. Ne înfrânăm inima şi ne eliberăm pornirile. Ne autoamăgim crezând că acea scenetă de teatru pe care o acceptăm şi o jucăm, se poate numi iubire.  Ne aruncăm clipele numărate ale vieţii în latrina falsităţii. Iubirea este reală şi dă naştere. A te preface doar îţi pune coarne.

Şi totuşi în unele cazuri iubirea este atât de intensă încât orbeşte dar se stinge la fel de repede, în altele dăinuie peste decenii. În sinceritatea absolută cu care ar trebui să ne tratăm sinele, simţim când iubirea ce o purtăm nu mai e iubire? Cât poate dura o iubire? Şi nu mă refer la plasticul număr de ani în care doi oameni pot convieţui ci la cât, în mod real, acea flacără, acea pasiune, acele sentimente există. Oare timpul are vreo influenţă asupra sentimentelor?

Putem face oare iubirea să dăinuie? Merităm oare acest privilegiu? Cine merită să iubească şi să fie iubit? Oare viaţa nu este iubirea?

 

Cum ai defini TU iubirea?

 

Eu aş încerca să spun aşa: Iubirea este căldura flăcării din priviri atunci când îmi privesc partenera.

 

TU?

20 com

Forţa unei vieţi stă în dorinţa cu care vrei să o trăieşti.

Forţa inimii tale stă în puterea tandră a sufletului înrădăcinat în dorinţă.

Forţa ta străpunge norii celor care vor să te tragă în jos.

 

Viaţa este un dans. Un dans al inimii şi al trăirilor. Un dans al emoţiilor necuprinse. Un dans al sufletului încărcat de iubire.

Un dans al frumuseţii.

Dansul tău.

Eşti rezultatul dansului vieţii tale.

Eşti imaginea muzicalităţii ce o porţi în suflet.

 

Eşti unduirea sentimentelor descătuşate.

Descătuşează-te şi vei străluci.

Eliberează-te şi vei cucerii lumea.

Fă-ţi cunoscut sufletul, inima şi energia.

Fii tu cel ce simţi că eşti în interiorul tău.

Scutură-ţi umerii şi aruncă-ţi privirea în orizontul nemărginit al dorinţelor tale.

 

Urlă.

Urlă

Urlă cât poţi!

Caută-ţi descătuşarea!

Caută-ţi trăirea!

FII!

FIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!

 

6 com

Se zice că purtăm seminţele măreţiei în noi.

De fapt, cred că purtăm o muzică în noi.

 Cea cu care ne naştem şi pe notele căreia ne compunem destinul.

E atât de multă lumină în muzica cu care ne naştem!

 

Şi trec zilele, şi apar primele confruntări, şi apar primii ghimpi şi primele semne de îndoială. Muzica începe să aibă întreruperi, să îşi schimbe tonalităţile, chiar să îşi piardă muzicalitatea. Începem să credem că nu ne-am născut pentru a fi compozitorii propriei arii. Nici măcar dirijori sau instrumentişti. De fapt simţim că nu facem parte din orchestră. Sau cel puţin, nu din aceasta. Începem să căutăm formaţii de duzină, din baruri şi taverne. Parcă aici putem fi noi înşine. Parcă ne-am reăpătat talentul. Primim aplauze la scenă deschisă.

 Ce contează cine ni le oferă.

 

Apoi prin fum începem să vedem decăderea. Ne e dor de cearceafurile curate şi parfumate de acasă. Ne e dor de un duş cu apă caldă. Ne e dor de zâmbetul necondiţionat al familiei. Al celor dragi. Singurii care ne apreciau muzica şi ne încurajau.

 

Par amintiri deja, deşi încă simţim scânteia. Licărirea. Dar unde o fi curajul? Unde o fi dorinţa să facem o schimbare? Înainte pocneam din degete şi schimbarea era gata. Luam viaţa în piept şi o dominam cu bătaile inimii. Acum…..

 

Viaţa e o partitură generală care aşteaptă să fie interpretată, dar mai ales aşteaptă oamenii care au curajul şi sunt dispuşi să improvizeze şi să îşi compună propria muzică.

 

Forţa reuşitei stă în muzica sufletului!

 

Nu lăsa muzica din interiorul tău să moară!

Păstreaz-o vie!

 

Cum este muzica TA?

16 com