Alergam in monotonia vietii de la un capat la celalalt al drumului fără a mai acorda timpului meritele sale. Nu mai avem energie pentru a ne relaxa.

În vuietul disperat al tropăitului de paşi căutăm să sintetizăm totul şi dacă se poate să ne oprim doar pentru a degusta lucrurile uşoare. Este motivul pentru care preferăm ştirile şi telenovelele dublate în orice limbă de inegalabila bârfă.

Viaţa noastră nu are valoare prin prisma lucrurilor care sparg bariera timpului şi care ne înconjoară cu prisosinţă, ci doar datorită unei morbide ştiri. Cu cât mai mocirloasă este ştirea cu atât mai mare deliciul.

Peste tot crime, violuri, incesturi, sex, beţii, accidente, viteză fie sau nu coordonată de alcool, necaz, durere, furturi, înşelăciuni, fraude, prostituţie, politică, deprecierea leului, etc. Astea sunt ştirile şi aceasta este viaţa noastră. Până şi alcoolul este amar!

Casă, serviciu, casă şi peste toate cireaşa: STIREA!

Iar dorinţa supremă de evoluţie este doar să devenim subiect de ştire, să ne pierdem în ştire, să devenim ştirea în sine.

Vorbele celor care pretind că ar contrazice o astfel de tendinţă sunt îngropate de propriile lor fapte.

Dacă tot este să ne trăim viaţa după legile doamnei „Ştire” măcar să fie cea mai bună. Suprema.

Care crezi că ar fi Ştirea Absoluta?

Poţi face un top al ştirilor inegalabile?

Lumea nu mai e de mult ceea ce ar fi trebuit să fie. Adică corectă. Asta nu ar fi o problemă dacă ne gândim că stă în natura noastră să eludăm orice lege, inclusiv cele ale bunului simţ.

Ce nu înţeleg eu este motivul pentru care noi înşine am creat discrepanţele sociale care ne oferă o identitate sau alta.

Lui Gigi Becali i-au furat maşina.

Nu ar fi o noutate ţinând cont de statisticile din ţara noastră. Dar i-au furat-o în Pipera, chiar lângă casă. Deja în judecata noastră apar primele două discrepanţe: celebrul Gigi Becali a trebuit să pătimească aşa ceva şi  s-a întâmplat tocmai în Pipera. Cu alte cuvinte dacă i se întâmpla unui necunoscut dintr-un cartier oarecare, acest lucru nu constituia o ştire de senzaţie. Aşa toată media vuieşte, pe toate canalele dezbătând pe larg acest aspect. Culmea ironiei şi rezultatul direct al faptului că avem ţara pe care o merităm este ilustrată de discrepanţa supremă: în câteva minute de la producerea furtului hoţii au fost informaţi a cui era maşina şi au predat-o proprietarului de drept. Exemplu clar că numele construit cu „trudă” şi „obedienţă” are puteri miraculoase. Decizia bietului cetăţean. Pe cine faci celebru te dă la o parte…

Credeţi că situaţia în sine putea avea o altă evoluţie?

Credeţi că numele de Gigi Becali a contat în soluţionarea acestui caz?

Parcurgem în ritmul propriilor paşi un drum al vieţii pe care îl putem influenţa sau construi, mai mult sau mai puţin în funcţie de cât de mult ne dorim să ne implicăm şi să facem parte din propria viaţă.

Suntem un chip cu personalitate sau doar o imagine în peisajul cotidian al unui spaţiu temporal.

Avem o identitate anume? Ce este de fapt identitatea?

Oare este posibil:

-        să fii convins că eşti altcineva decât eşti în realitate?

-        să fii altfel decât te văd ceilalţi?

-        să ţi se atribuie o altă identitate?

-        să simţi că nu ai nicio identitate.

Care este de fapt identitatea ta? De unde ştii? Cum se stabileşte o identitate? În funcţie de ce criterii?

Dacă suntem o coastă a unei identităţi înseamnă că identitatea noastră este parte a acelei identităţi?

Dacă suntem creaţi după chipul şi asemănarea unei Identităţi, cât la sută din acea identitate este identitatea noastră?

Identitatea poate fi furată? Dar regăsită? Şi mai ales poate fi REDOBÂNDITĂ?