Vine sau nu apocalipsa mâine 21 octombrie 2008 peste omenirea din care şi noi cu respect şi prin proximitate facem parte?

Geniile savante de la Geneva, anunţau apocalipsa pentru data de 10 septembrie dar tot ei, într-un efort încununat de succes, au reuşit să amâne acest eveniment apocaliptic pentru mâine. Asta dacă nu se răsgândesc că acum au un precedent şi deci e mai uşor.

Indiferent de opiniile mai mult decât umane, vis-a-vis de experimentul ştiinţific de mâine, rezultatele fie vor reflecta descoperirea bosonului higgs, fie orice altceva, dar şi într-un caz şi în celălalt vor reprezenta un pas înainte.

 LHC funcţionează!

Ce reprezintă pentru tine acest eveniment?

Suntem ghidaţi de cutume şi lucruri împământenite. Trebuie să faci asta aşa pentru că aşa se face, sună o vorbă din popor. Dar de ce se face aşa,(?) devine o vorbă care nu îşi mai are sensul.

În aceeaşi categorie de vorbe inoculate fără sens se înscriu şi cele de genul: Tu nu te compari cu Tudorică…, el a luat 10, sau a făcut nu ştiu ce mai bine, are mai mult talent s.a.m.d. Vă sună cunoscut?

Asta este societatea. Pentru a evidenţia un lucru trebuie să ai grad şi termen de comparaţie.

Ce se întâmplă în fapt. Se distruge personalitatea. Oamenii tind să devină o masă amorfă, lipsiţi de voinţă sau de întelegerea necesităţii de a ieşi din tipare. Dacă faci ce fac şi ceilalţi vei obţine aceleaşi rezultate, dar dacă vrei să obţii ceva diferit atunci fă ceva diferit! Aceasta este legea pe care omul o pierde odată cu personalitatea. Uneori este benefic pentru că o masă amorfă de oameni poate fi mult mai uşor condusă şi determinată sa facă anumite lucruri decât o masă de individualităţi.

Care este primul semn că inoculările dau roade şi eşti pe drumul pierzaniei? Simplu. Începi TU să te compari cu ceilalţi: eu nu pot să fac asta pentru că eu nu sunt Tudorică, eu nu am banii lui Tudorică, eu nu am scoală ca Tudorică, eu nu sunt inteligent ca Tudorică, etc,….ajungând chiar la: eu nu merit, eu sunt un nimeni.

Depreciere. Lipsă de respect de sine. Decădere. Depravare morală şi spirituală. Crimă. Moarte.

Dacă tu ca om nu lupţi să înţelegi că nu trebuie să te compari cu nimeni, şi să îţi demonstrezi că societatea, anturajul şi familia te-au inoculat cu concepţii greşite atunci nu ai nicio şansa. Uiţi singurul lucru esenţial: fiecare om este unic prin personalitatea sa.

Este şi o anecdotă, un experiment real care ilustrează aceste lucruri. Într-un laborator erau închise într-o cameră mai multe maimuţe. În mijlocul camerei era un stâlp în vârful căruia erau aşezate banane. Când o maimuţă încerca să urce pe stâlp să ia un fruct, savanţii eliberau un jet de apă care o dărâma. Şi tot aşa până când nicio maimuţă nu mai încerca. Apoi rând pe rând savanţii au înlocuit maimuţele iniţiale cu altele noi şi au constatat că niciuna din cele noi, care nu au fost supuse tratamentului cu jetul de apa nu urca pe stâlp. Explicaţia?! Cele vechi le avertizau pe cele noi de ce se va întâmpla dacă vor încerca să urce iar acest lucru a devenit o lege de bază a manifestării comportamentale încât chiar şi după ce nu mai erau în acea cameră maimuţe care să fii văzut experimentul, nicio altă maimuţă nu era dispusă să încerce să verifice pe pielea ei.

Exact la fel şi cu noi oamenii.

Este o frână în calea evoluţiei personale să te compari cu alţii chiar dacă vezi cu ochii tai anumite lucruri.

Comparaţia te ucide. Puţin câte puţin, din interior, te transfomă şi devii un zombie care nu ştie de ce trăieşte….

LHC din nou probleme

Large Hadron Collider

Circulă deja un zvon conform căruia experimentul din 10 septembrie care a avut în prim plan accelaratorul de particule de la Geneva, nu a fost nici pe departe un success, el înregistrând mai degrabă defecţiuni de funcţionare decât descoperiri stiintifice. Si astfel momentul imortalizabil din 21 octombrie se pare ca are cele mai mari şanse sa fie amânat. Vorbim astfel de miraculoasa politica a suspansului. Găuri negre, recrearea universului, sfârşit, început. Suspans. Vorba ceea, suspans suspans dar să ştim şi noi rezultatul… De dinainte!

Am urmărit până în prezent, în direct, un spectacol tipic american. Fie că ne uitam la o lansare a unei nave spatiale stil NASA, fie că ne uităm la CERN, acelasi lucru, aceleasi scenarii, aceleasi aranjamente scenice.
Ce mă doare cel mai tare este că noi oamenii umbrim orice realizare din dorinţa de a depăşi cine ştie ce bariere ale comercialului. Vrem cu orice preţ să transpunem totul în bani. Chiar şi acest eveniment care cu siguranţă este o realizare şi o performanţă istorică are toate elementele unui clip publicitar. Sunt de acord că aproape 6 miliarde de dolari, aproape 1000 de specialişti plătiti timp de 15 ani de zile sunt elemente care strigă: „Arătaţi-ne pe ce am dat banii atâta timp….”, dar totuşi chiar şi latura aceea negativă a evenimentului a părut axată numai pe comercial. Este un eveniment de premiu Nobel în fizică nu de Top Forbes 500.
Adevaratele concluzii vor putea fi extrase la sfârşitul aceste zile, experimentul fiind prognozat a dura incă zece ore.
Să privim spre zorii unui noi univers!

Unele voci afirmă că va veni sfârşitul lumii, altele că este începutul unei lumi. Unele voci spun că 21 octombrie va fi data concluzionării, altele că vara lui 2009 va fi momentul culminat.

Au apărut aşa cum era firesc şi dezvăluitorii de interese. Astfel circulă deja o variantă conform căreia trebuie demarat acest experiment pentru că nu mai poate fi suportat din punct de vedere financiar, doar în stadiul de proiect. Se afirmă că în ultimii 15 ani peste 9500 de cercetători au lucrat la acest proiect şi zeci de instituţii şi universităţi au fost sponsorizate pentru diferite elemente ale acestui puzzle.

Cert este un lucru. Numărătoarea inversă a început. În această dimineaţă la ora 9, ora Genevei, şi implicit ora 10, ora Bucureştiului, experimentul va fi demarat.

Haideţi să vedem ce se va întâmpla.

Presimt că de multe lucruri ne vom amuza după aceea….

Subiectul cel mai discutat şi cel mai controversat al ultimilor săptămâni îl reprezintă fără doar şi poate punerea în funcţiune a celui mai mare accelerator de particule, situat sub Alpi, la graniţa dintre Elveţia şi Franţa.

Certitudini:

-         În data de 10 Septembrie 2008, adică mâine, Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare sau CERN, va porni sau va pune în funcţiune cel mai mare accelerator de particule construit vreodată.

-         Protagoniştii  acestui experiment sunt doi cercetători ruşi.

-         Large Hadron Collider (LHC), denumirea ştiinţifică a acestui accelerator, este îngropat la 91 de metri sub Alpi şi are de 27 de kilometri şi înălţimea egală cu cea a unei clădiri de 12 etaje

-         Cercetătorii speră să găsească astfel una dintre cele mai controversate particule, denumite şi bosonul Higgs, a carei legendă spune că ar fi o particulă instabilă numită şi “a lui Dumnezeu”. În realitate toţi cei care au studiat această particulă au facut-o fără să o fi văzut vreodata.

-         Prin acest experiment se intenţionează studirea materiei şi anti-materiei.

Presupuneri şi supoziţii:

-         Primul aspect este legat de faptul că se presupune că acest experiment reprezintă o maşină a timpului, dându-se astfel startul călătoriilor în timp.

-         Se vor forma găuri negre microscopice, sau găuri de vierme. Otto Rossler afirmă că în maximum 4 ani, o singură astfel de gaură neagră ar putea creşte în dimensiune astfel încât să poată absorbi, „înghiţi”, întreg pământul.

-         Acceleratorul va putea dezvălui şi câteva din misterele particulelor şi forţelor care au condus la naşterea Universului, şi chiar Big Bang-ul

Părerile sunt împărţite şi de o latură şi de alta, cercetători importanţi ajungând să se acuze reciproc de dragul apariţiilor în presă şi a dezvăluirilor extraordinare.

Einstein şi teoria relativităţii reprezintă un fenomen care în mod obsedant şi-a pus amprenta pe mintea omenirii fiind generatoarea unor fantezii de genul călătoriilor în timp. Din punctul meu de vedere Mihai Eminescu, poate cel mai mare geniu al naţiei române, a spus în lucrările sale toate aceste lucruri, inclusiv celebra teorie a relativităţii atribuită în totalitate lui Einstein. Eminescu descria aceste posibilităţi cu mult înaintea lui Einstein. Dar acesta este un alt subiect.

Privind strict obiectiv vedem şi în acest caz toate formele de intoxicare în masă. Sunt voci care afirmă ca este un experiment gândit şi demarat cu peste 50 de ani în urmă şi care în timp a costat peste 60 de miliarde de dolari, alte voci care spun că este un proiect demarat în 2003 şi care a costat aproape 6 miliarde de dolari.

Apoi este un experiment nuclear care are ca scop studierea particulelor şi a câtorva legi şi principii ale fizicii. De aici şi până la călătoriile în timp sau sfârşitul lumii este cale lungă. Sunt extrem de circumspect cu lucrurile care nu pot fi demonstrate. De exemplu, toata lumea afirmă că omul a călătorit în spaţiu şi a aselenizat. Tot ce am văzut la televizor a fost câte o navetă cu două mari propulsoare care o ajutau să se desprindă de sol şi să urce în spaţiu si apoi de desprindeau. Dar nimeni nu ne arată cum este posibil ca acelaşi proces să se poată repeta pe o altă planetă. De unde alte propulsoare, dacă singurele s-au desprins? La fel şi în cadrul acestui experiment se afirmă că se vor deschide găuri de vierme microscopice prin care se va putea călători în timp. Presupunând prin absurd că acest lucru ar fi realizabil urmare a acestui experiment, şi cineva ar călători în trecut, mă întreb cum se va putea întoarce acea persoană din nişte vremuri în care un astfel de accelerator nu există, de vreme ce abia acum a fost construit? Apoi dacă persoana respectivă rămâne în gaura de vierme cum controlează călătoria şi ce vede, mai ales că se afirmă că aceste găuri descompun particulele? Foarte multe întrebări de acelaşi gen, iar atenţia opiniei publice este deturnată de bombe jurnalistice precum sfârşitul lumii, maşina timpului, Big Bang, călătorii în timp.

Un alt aspect care mi se pare interesant dar nediscutat este legat de faptul că la Geneva primadonele sunt doi cercetători ruşi şi ei sunt contra-atacaţi de cercetători germani şi americani. Vi se pare un scenariu cunoscut? Repet, la câtă intoxicare există, un fenomen care apare în mod normal este paranoia. Deci?

Nu în ultimul rând mă întreb ce anume este atât de important de studiat şi de demonstrat prin acest experiment având în vedere că acceleratoare de particule, e drept mult mai mici , există şi funcţionează de foarte mult timp? Dimensiunile acestui accelerator gigant pot demonstra ce anume, în plus faţă de cercetările efectuate până acum cu alte acceleratoare?

Date fiind toate acestea, stau şi mă întreb:

Ce se urmăreşte de fapt cu acest experiment?

Vom afla măcar după ce el s-a produs?