Cel putin o data la cinci ani existenta oricarei forme ar trebui analizata.

Peter Drucker

Aş face totul pentru dragoste. In numele iubirii viata devine pasiune pura. Existenţa noastră se transformă într-o melodie. Fiecare are propria sa melodie care îl defineşte. Putem trăi la intensitate maximă o mulţime de melodii care ne creează o mulţime de stări dar doar una ne defineşte. Doar una ne exprimă prin trăirea absolută.

Aş face orice pentru dragoste. O viaţă întreagă dedicată iubirii.

Să simţi cum curgi prin propiile vene fiind propriul sânge în ritmul melodiei tale. Să fii definit de un singur cuvânt. Dacă ajungi să trăieşti această stare poţi afirma că ai atins cunoaşterea de sine.

Care este melodia ta? Ce te defineşte?

Viaţa te pune intotdeauna în situaţia de a alege. În cele mai multe cazuri de a alege între două extreme şi tu trebuie să alegi calea de mijloc. Cale de mijloc care în cele mai multe cazuri este de fapt o linie extrem de subţire de demarcaţie.

Este o vorbă care spune că în viaţă nu totul este alb şi negru. Sarcasticii ar sări cu gura spunând că mai există şi culori. Dar viaţa chiar este numai alb şi negru. Cazurile în care în mod real ai şi o a treia variantă în afară de cele două extreme sunt atât de rare încât devin nesemnificative. Ce poate s[ existe intre interior si exterior?

Când vine vorba de iubire poţi spune clar şi concret dacă iubeşti sau nu? Nu există nicio cale de mijloc. Intensităţile aparţin extremelor. Ori eşti viu ori eşti mort. Este o utopie să ne gândim la starea de zombie.

Asta e viaţa: ori ori. Nu poţi spune că am de ales între trei variante: ori aşa, ori aşa, ori aşa.

Şi totuşi întreaga noastră existenţă şi cultură se bazează pe acea cale de mijloc. Suntem judecaţi în funcţie de calea de mijloc inclusiv de religie. Dar care este calea de mijloc. O femeie poate fi fie însărcinată, fie nu. Dar însărcinată doar pe jumatate, sau pe cale de a deveni…., eu unul nu am auzit.

Şi totuşi care este calea de mijloc? Care este acea linie de demarcaţie?

Există trei stări dar, doar voluntar le putem asocia: răzbunare, iertare, uitare. Dar care dintre acestea ar fi calea de mijloc şi care ar fi extremele? Nimic nu e simplu. Şi dacă nu e simplu atunci e complicat. Iar nu avem cale de mijloc. Mă repet: intensităţile aparţin extremelor.

Vreau să vă încăpăţănaţi şi să demonstraţi că există cale de mijloc. Credeţi că o puteţi face?

Vă provoc.