Încercăm să desluşim mistere, enigme şi alte lucruri rămase fără răspuns. Gravităm în jurul celor create şi necreate, a celor descoperite şi nedescoperite. Încercăm să definim totul cât mai pompos pentru a conferi autenticitate. Nu te poţi considerea un om cult sau elevat dacă rosteşti un singur cuvânt. Trebuie să învolburezi apele şi să creezi nori cât mai strălucitori şi atunci vei fii etichetat ca un om de litere sau o personalitate culturală.

Din nefericire pentru acest univers cu legi artificiale, realitatea este diferită. Exact contrariul. Totul reprezintă doar esentă. Vorba ceea: „esenţele mari se ţin în sticluţe mici”. Lucrurile au farmec dar şi putere atunci când sunt lasate să existe în maniera lor cea mai simplă. Aşa cum au fost create. Chiar şi aşa, simplitatea este destul de complicată.

Ce reprezintă esenţa? Cuvântul. Totul poate fi definit printr-un singur cuvânt. Nu este nevoie de fraze întregi pentru a transmite un mesaj sau a descrie o stare, un sentiment. Doar un cuvânt. Cel potrivit. Atât de simplu încât poate părea ireal. Dar este foarte real. Un singur cuvânt poate spune totul. Om, viaţă, dragoste, naştere, moarte, razboi, sex, pace, linişte, nemurire, înţelepciune, prostie, etc.

Ce cuvânt te descrie, ca om?

Ce cuvânt descrie ceea ce simţi?

Ce cuvânt te reprezintă?

Ce cuvânt descrie universul tău?

Un cuvânt.

Ce-i femeia?

O floare uitată într-o vază sau răsărită efemer într-o grădină părăsită pe marginea unui şanţ?

Un sac de box sau de cartofi?

O slugă sau poate şi mai bine un sclav cu salariu?

O gonflabilă cu baterii pentru câţiva ani, care poate fi schimbată în funcţie de moft?

Ce-i femeia?

Are ea oare suflet? Are ea oare dreptul de a fi considerată fiinţă şi tratată ca atare?

Ce-i femeia?

Un răsărit de soare? Esenţă şi miracol? Picătura dulce a vieţii?

Viaţa însăşi?

Ce-i femeia?

TU ŞTII ce-i femeia?