VORBA AIA

     La 15 anisori,
     Aveam o crestere aleasa.
     In pension faceam furori,
     Dar eram tare rusinoasa.
     Si cand cu Nicusor vorbeam,
     Mi’ardeau obrajii ca vapaia…
     Tiu minte, cat de mult roseam,
     Cand imi spunea de vorba aia.

     Intr’o duminica, fiind cald
     Si cum vazduhul sta sa fiarba,
     M’am dus la garla sa ma scald,
     Si mi’am pus hainele pe iarba.
     Dar Nicusor sta’n iarba strans
     Si ma privea cum faceam baia,
     Mi’a fost rusine si am plans,
     Fiindca’imi vazuse vorba aia.

     Prin Cismigiu, cu pas grabit,
     De la pension mergeam spre casa
     Si’un ofiter m’a urmarit,
     Spunandu’mi dulce ca’s frumoasa.
     M’am rusinat si’am spus “merci”
     Si ca sa nu m’apuce ploaia,
     M’am dus la el acasa si…
     S’a intamplat si vorba aia.

     Desi sunt rusinoasa rau,
     De toti baietii sunt curtata
     Si’alearga’n urma mea mereu
     Aproape Capitala toata.
     Si’n timpul verii, deseori
     Sunt la Constanta sau Mamaia,
     Petrec din noapte pana’n zori
     Ca mult imi place vorba aia.

     Zadarnic, muritor sarman,
     Vrei sa gasesti a vietii cheie!
     Popescu scrie un roman
     Fiindca iubeste o femeie.
     Aseara s’a'mpuscat Bebe,
     Afland ca l’a'nselat Aglaia
     Si toate astea pentru ce?
     Ah, numai pentru vorba aia!…
       
                          de Ion Pribeagu