Amy Winehouse a murit… Pacat. Indiferent ce mod de comportament a facut parte din viata ei,…, noi oamenii am pierdut un talent magnific, unic.

Dumnezeu sa o ierte

Universul în sine este un miracol.

Indiferent care ar fi teoriile la care ne raportăm, trebuie să admitem faptul că lumea şi noi oamenii reprezentăm miracole. Însăşi existenţa noatră este o minune.

Creaţia nu ne aprţine dar noi ne aparţinem întru totul. Este motivul pentru care te încurajez să te aştepţi la miracole, pentru că TU eşti unul.

Putem citi despre lecţii de viaţă în o mulţime de cărţi, dar în foarte multe puţine sunt lucrurile pe care le aflăm şi mai ales lucrurile pe care decidem să le folosim pentru noi şi pentru evoluţia noastră.

Suntem frânturi de gânduri care crează şi ne crează involuntar. Ciudat sau nu, dar avem controlul asupra gândurilor care ne formează.

Ar trebui să realizăm că avem doar două direcţii care ne trasează evoluţia: să învăţăm să ne împărtăşim darurile şi să învăţăm să ne împărtăşim pasiunea. Trebuie să decidem să trăim într-o atmosferă pozitivă, ştiind că de tot ceea ce se întâmplă şi mai ales ni se întâmplă în viaţa lungă sau scurta pe care ne-o alegem, profităm într-un fel sau altul. Prin deciziile pe care le luăm şi prin gândurile pe care le creem putem să ne determinăm lungimea şi intensitatea şi satisfacţiile vieţii.

Un scop principal ar fi să ne atrăim viaţa din plin, atâta vreme cât o avem. Trebuie să încercăm totul, orice nebunie sau orice ciudăţenie, indiferent cum am fi priviţi. Atâta vreme cât modul în care noi ne privim nu coincide cu modul în care ne privesc ceilalţi, putem face absolut orice ne trece prin cap. Prin urmare fii nebun şi fii ciudat, dar alege să fii. Nu are niciun rost să încercăm să fim perfecţi. Putem decide însă să fim un exemplu perfect de fiinţă umană.

Cum eşti pe interior? Când vezi un om aflat la ananghie, în loc doar să treci pe lângă el pur şi simplu şi să te simţi vinovat că nu ai putut să îl ajuţi, mai bine entuziasmează-te de ceea ce ai putea să faci pentru el. În ce fel îţi dovedeşti şi iţi dăruieşti altruismul?

Nu căuta să găseşti şi să descoperi eroi. Poţi foarte uşor să fii chiar tu unul. Mai ales dacă îţi însuşeşti o lecţie importantă a vieţii şi anume să realizezi că eroismul, în sine, nu are nimic de a face cu perfecţiunea ci mai degrabă cu omenia. O realitate pe lângă care adesea trecem atât de uşor ne caracterizează. Noi reacţionăm nu doar la nevoile noastre pur psihologice dar mai ales la ceea ce numim imperative morale. Este motivul pentru care vrem să fim, în multe cazuri, mai mult decât se aşteaptă de la noi. Privind lucrurile din acestă prismă simţim că nimic nu ne ofeă o satisfacţie mai mare decât propria generozitate.

Când te decizi să joci partida vieţii tale intră pe teren cu dorinţa şi nevoia de a merge până la capăt. Trebuie să fii dispus să te simţi penibil, stupid şi chiar să încerci lucruri care nu îţi vor reuşi. De ce? Simplu. Cum ai putea alfel să îţi aduci contribuţia, sau să aduci vreo inovaţie, oricât de mică ar părea, cum altfel ai putea progresa, dar mai ales cum altfel ai putea descoperi cine eşti de fapt?

Când te priveşti, viaţa ta ce îţi spune?

Înseninează-te. Cum? Gândeşte-te doar că un simplu zâmbet este mai mult decât suficient pentru a oferi cuiva o zi de vis. Poti începe prin a face complimente unor necunoscuţi. Ce zici?

Întreabă-te: cum aş putea deveni chiar de astazi un model pentru toţi ceilalţi?

Gândurile ne determină deciziile, hotărârile şi prin acestea construim lumea pe care o vom lăsa în urma noastră celor ce urmează. Totul ţine de definiţie şi de definire. Există un moment anume în existenţa ta pe care îl poţi socoti definitoriu?. Nu lucrurile uşoare te vor modela şi te vor defini ci dimpotrivă, dificultăţile vor fi acelea care îţi vor defini caracterul. Poţi fi un creator de istorie. Fie că vrei sau nu. Oamenii puţini dar implicaţi şi dedicaţi au scris paginile de istorie de până acum. Tu ce fel de om eşti?

Noi suntem un univers fără limite şi trăim într-un univers infinit. Singurele limite care există sunt cele aupra impactului nostru generate doar de imaginaţia şi implicarea noastră. Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să rezolvi, tu singur, toate problemele lumii? Poţi?

Priveşte în jurul tău şi priveşte-te mai des în oglindă, dar nu ca să îţi vezi crema ci să îţi vezi interiorul şi vei simţi cu siguranţă ca eşti un miracol. Vei auzi valurile impactului tău miraculos asupra universului.

Ai fost creat ca un miracol pentru a fi un miracol. Nu te refuza.

Azi dimineata la ora 07:15 inima marelui poet a incetat sa mai bata. In ultimele 48 de ore inima maestrului Adrian Paunescu s-a oprit de mai multe ori, fiind resuscitat de fiecare data pentru ca in final organismul sa ii cedeze. Diabetul cu care se lupta de mai multa vreme Adrian Paunescu i-a afectat mai multe organe vitale, medicii Spitalului de Urgenta Floreasca trebuind sa se declare infranti.

Pe 31 octombrie cu ultimile puteri, pe patul de spital, poetul a scris ultima sa poezie.

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca.

Iti multumim Adrian Paunescu pentru tot ce ai insemnat in viata noastra.

Inapoi din iad. Tulburatoare intrebare: Exista viata dupa moarte? Se pare ca DA.

Va las sa urmariti un film ce sincer mi s-a parut extrem de interesant.

www.videos.google.com

Daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui.

Transforma problema intr-un paradox.

Coincidenta este felul in care Dumnezeu alege sa ramana anonim. (Einstein)

Tânără de 15 ani s-a sinucis. Tânăr de 16 ani nu a mai rezistat şi s-a sinucis. Tânără de 16 ani şi-a curmat viata. Un val de sinucideri sau o realitate dureroasă şi de neînţeles. Oricum am vrea să vorbim despre aceste lucruri realitatea este cruntă. Din ce în ce mai mulţi oameni comit suicid. Îşi iau viaţa. Cu atât mai dureros este faptul că dintre aceştia marea majoritate sunt copii, adolescenţi, tineri. Ar fi sarcastic să vorbim de o modă, dar uneori chiar nu mai ştii ce să înţelegi. Motivele? Doar ei le ştiu cu adevărat sau le înţeleg cu adevărat. În majoritatea cazurilor se pare că dragostea ar fi motivul determinant. Cei care sunt mai maturi, adulţii se sinucid pentru că nu mai pot face faţă greutăţilor cu care se confruntă. Ce nu pot să accept este ideea suicidului din astfel de motive în condiţiile în care ai o familie pe care pur şi simplu o laşi de izbelişte problemelor care pentru tine au reprezentat justificarea actului de sinucidere în sine. Tinerii şi din ce în ce mai mult copiii, 12-15 ani, se sinucid pentru o dragoste neînţeleasă sau neîmpărtăşită, negăsind probabil un partener de discuţie într-unul din părinţi. Şi mai dureros este faptul că astfel de adolescenţi decid să îşi ia viaţa doar pentru ceva ce nu înţeleg. Ei doar cred că ştiu deja ce este aceea dragoste. Să te omori pentru ceva ce nu ştii încă sau pentru ceva ce ţi se pare mult prea greu de rezolvat… Mistere. Lucruri de neînţeles. Ipoteze bazate doar pe eter. Uneori nici pe atât.

Durerea, suferinţa, indiferent dacă are o bază reală şi clară pentru cel care o trăieşte reprezintă un argument al celor care se sinucid. Alţii consideră că motivul real îl reprezintă neînţelegerea şi indiferenţa din partea celor apropiaţi.

Dar de ce se ajunge acolo?

Care este argumentul real pentru comiterea unui act de sinucidere?

Cum ar putea fi înţelesă sinuciderea?

Este o crima?

Este un pacat?

Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.

Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.

Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.

Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.

Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.

Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.

Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?

Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.

Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on line click sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.

Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.

Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.

Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.

Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.

Tu ce crezi?

Şi totuşi lumea a fost creată pentru a ne reaminti că suntem oameni, că suntem buni, frumoşi şi minunaţi.

Sărbătorile au rolul principal de a ne reaminti ce suntem şi cum trebuie să fim.

Sărbătorile pascale, sărbătoarea paştelui, Paştele reprezintă un astfel de moment în care putem arăta cum suntem cu adevărat. Ne putem arăta chipul minunat pe care părinţii ni l-au dat prin darul vieţii.

Haideţi să fim cei ce SUNTEM!

Vă iubesc şi vă mulţumesc!

Paşte Fericit!

CUM SA ANGAJEZI OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT

Se iau circa 100 caramizi fara nici o aranjare prealabila, se pun intr-o camera inchisa, avand doar o singura fereastra.

Sunt trimisi 2 – 3 candidati in camera si se inchide usa.

Sunt lasati acolo singuri timp de 6 ore, apoi se analizeaza situatia.

Daca au numarat caramizile – Sunt buni la departamentul Contabilitate.

Daca le renumara – La Audit.

Daca au facut un haos total – caramizi peste tot – inginerie.

Daca au aranjat caramizile intr-o ordine stranie – Planificare

Daca arunca unul in altul cu caramizi – operatii.

Daca dorm – Receptie.

Daca au spart caramizile in bucati – Tehnologia informatiei.

Daca stau de pomana – Resurse umane

Daca se jura ca au incercat diferite combinatii, desi nici o caramida nu a fost mutata din loc – Vanzari

Daca au plecat deja acasa pentru ziua respectiva – Marketing.

Daca se uita pe fereastra – Planificare strategica

Si ultimii, dar nu cei din urma:

Daca stau de vorba unul cu altul, dar caramizile nu au fost atinse – Felicitati-i si puneti-i in TOP Management.

Pesti: Doamne Dumnezeule, daca tot o sa beau toata sticla asta de Scotch diseara, te rog sa folosesti aceasta îmbarbatare pentru a prinde curaj sa te cinstesc! Maine am sa-ti scriu o poezie, o sa-ti fac un tablou, iar mai pe seara te rog sa ma ajuti sa agat ceva ca nu pot sa dorm singur. Iarta-ma!

Berbec: Doamne Dumnezeule, te rog sa îmi dai si mie rabdare… si poti sa faci asta chiar acum? Dar da-mi rabdarea acum ca nu pot sa mai astept, deja au trecut doua minute de cand te rog.

Taur: Doamne Dumnezeule, ajuta-ma sa accept schimbarea, dar nu prea repede… Oare de ce perdeaua e spre dreapta? Doamne, te rog ma asteapta ca-mi sta perdeaua pe creieri.

Gemeni: Doamne Dumnezeule! Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? De ce este Dumnezeu? Cand imi raspunzi?  De ce nu-mi raspunzi?

Rac: Doamneeee Dumnezeuleeeeee !!! Unde oi fi pus biblia?

Leu: Ce-i, mai? Cine o mai fi si asta de se roaga nebunii astia la el?Sunt prea stresat ca sa ma mai gandesc si la asta. Nu am timp,

Fecioara: Doamne Dumnezeule, te rog sa ne faci perfecti, dar sa nu o dai în bara asa cum ai facut ultima oara… Te rog sa-ti iei si notite.

Balanta: Doamne Dumnezeule, te rog ajuta-ma sa pot lua decizii, dar pe de alta parte, tu ce crezi ca ar fi mai bine? Hmmmm ia sa ma duc sa vorbesc si cu Sf. Maria ca trebuie dat jos asta de pe tron, cat sa mai fie Dumnezeu, ii ajunge cat a fost, eu is mai prost? Omul isi face singur soarta.

Scorpion: Doamne Dumnezeule, iarta-ne datoriile asa cum si noi iertam datornicilor nostri, chiar daca nemernicii nu prea o merita! Sa stii ca atunci cand oi ajunge la tine nu am sa protejez pe nimeni, o sa iau toti sfintii la rand si o sa le spun verde-n fata ce ma doare.

Sagetator: Doamne Dumnezeule, ti-am spus o data, ti-am spus de un milion de ori, ajuta-ma sa nu mai exagerez atât! Fara comunicare! Nu as putea sa-ti trimit un mail ?

Capricorn: Doamne Dumnezeule, as vrea sa te rog sa ma ajuti, chiar daca am învatat de mult sa nu ma bazez pe nimeni altcineva! Tare-mi place mapa, ia-mi Doamne sapa si da-o altcuiva.

Varsator: Doamne Dumnezeule, stiu ca imi place schimbarea, dar haosul asta e ridicol! Sunt blonde in paradis? 

La una din însemnările mele anterioare am primit un comentariu care m-a intrigat. Recunosc l-am citit de câteva ori înainte de a lua decizia să îl public ca pe o însemnare de sine stătătoare.

Îi cer scuze autorului că nu am putut să îi cer permisiunea dar precizez că nu l-am modificat cu absolut nimic.

Am simţit doar nevoia să îl împărtăşesc cu cei care poate nu i-au dat atenţie.

Ce părere aveţi de acest text?

Creştinismul originar – cult demonic

Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?

unom

Crăciunul, zi de sărbătoare, magie, miracol, dorinţă şi aşteptări. Fiecare om poate fi Crăciunul sau poate fi un Crăciun. A dărui şi a fi mai bun, măcar pentru o zi într-un an întreg este ceva atât de uşor. Putem fi oricum vrem să fim în cursul anului, dar în sfânta zi de Crăciun putem fi mai buni. Putem fi suflete şi putem fi bucurie. Chiar şi noi avem nevoie de o zi în care să ne zâmbim şi să nu ne mai autocriticăm, o zi în care să fim noi înşine. Uită-te în oglindă şi zâmbeşte-ţi. Pentru asta ai fost zămislit. Zâmbetul tău aduce lumină, căldură şi bucurie cel puţin într-o casă. Poţi face fericiţi o mulţime de oameni doar zâmbindu-le. Ieşi din casă şi zâmbeşte tuturor celor pe care îi întâlneşti pe stadă. Spune-le simplu: Crăciun Fericit! Ai să vezi bucuria şi dragostea în ochii tuturor cunoscuţilor sau necunoscuţilor. În această zi toţi putem fi oameni.

Crăciunul înseamnă mai mult decât cel mai drăgălaş bătrânel îmbrăcat în costum roşu ce împarte cadouri din sania sa trasă de reni. Crăciunul înseamnă spiritul tău deschis şi bun.

Tu eşti Crăciunul şi eternitatea acestor sentimente.

Tu eşti tradiţia.

Tu eşti adevăratul suflet.

Crăciun fericit şi Dumnezeu să te binecuvânteze pentru sufletul tău minunat, omule!

Dumnezeu l-a creat pe om. Apoi s-a dat înapoi, l-a privit şi a spus: „Cred că pot face ceva mai bun” şi a creat femeia. (Marz Crowley)

„Puteţi să îmi spuneţi unde găsesc cartea Bărbatul, sexul superior”, întreabă un bărbat pe o vânzătoare. „Sigur este la departamentul de cărţi ştiinţifico-fantastice”, răspunse ea.

Un om se ruga:”Doamne este adevărat că pentru Tine un minunt înseamnă 1000 de ani, iar un bănuţ înseamnă 1000 de dolari?” Domnul răspunse:”Da”. Apoi omul întrebă: „Atunci poţi să îmi dai un bănuţ?” Domnul spuse: „Într-un minut”

Nu exageraţi cu munca. Nu uitaţi că omul care e întotdeauna ocupat, ca o albină, poate descoperi într-o zi că altcineva i-a sorbit toata mierea.

Şeful meu este un om de cuvânt, iar acest cuvânt este ieftin.

Ţineţi minte, unii dintre noi învaţă din greşelile celorlalţi, iar restul trebuie să fie ceilalţi.

Nimic nu-l poate încurca mai mult pe un bărbat decât să şofeze în spatele unei femei care conduce bine.

Înaintea oului a fost găina, fiindcă Dumnezeu nu face ouă.

Mă întreb dacă un peşte se duce acasă şi se laudă cât de mare a fost momeala furată.

Am îndeplinit toate condiţiile pentru o promovare. Am făcut atâtea mişcări laterale încât sunt alături de mine.

Policticienii care vă promit că vor umbla câinii cu covrigi în coadă vor folosi aluatul vostru.

                                                    Zig Ziglar 

Cu câteva mii de ani în urmă, Ioachim şi Ana, doi oameni obişnuiţi şi cu credinţă nestrămutată în Dumnezeu, îşi doreau foarte mult un copil. Fiind cuprinşi de voalul bătrâneţii au început să se roage şi mai mult Duhului Sfânt, să îi binecuvânteze cu un moştenitor. Au promis chiar, că dacă bunul Dumnezeu le va dărui un fiu, îl vor da să slujească în biserică.

În cele din urmă dorinţa le-a fost ascultată şi au fost binecuvântaţi cu o fetiţă. Arhanghelul Gavril a jucat rolul vestitorului. Astfel pe 8 septembrie, în Nazaret, s-a născut Fecioara Maria, cea care avea să devină mama Domnului Iisus Hristos.

Maria, un nume atât de armonios, înseamnă „spuma mării”.

Astfel a luat naştere una dintre cele mai frumoase şi mai de suflet poveşti ale omenirii. Purtăm numele Maria în inimă şi în spirit.

Astăzi, 8 septembrie, sărbătorim naşterea Fecioarei Maria. Este o zi dedicată pelerinajelor şi rugăciunii.

Tot astăzi se zice că rândunele pleacă spre tările calde vestind sfârşitul verii.

Sunt peste un milion şi jumătate de români care poartă acest nume sfânt şi cărora le doresc din suflet: LA MULŢI ANI!

p.s. Bunica mea, din partea mamei, Dumnezeu să o ierte, purta numele Maria. Nu am uitat-o şi nu o voi uita niciodată.

Cuvine-se cu adevărat

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu te mărim.