-
6
Oct
Din dragoste…
In viata dai si primesti. Nu conteaza ordinea. Dar in fapt tot ceea ce compune o zi sau un sentiment este strict un raport intre lucrurile pe care le oferi si lucrurile pe care le primesti. Este ca in acceptare: fie acceptam ceva pentru ca vrem sau acceptam ceva pentru ca ne este impus.
In dragoste: dai si primesti. Un vechi aforism spunea ca “in dragoste unul iubeste si celalalt se lasa iubit”, si poate ca inca mai sunt astfel de conceptii si credinte. Dar nu cred ca dragostea este numai dintr-un sens. Trebuie sa fie o experienta comuna, un sentiment trait intens de amandoi. In caz contrar putem vorbi de interes sau de orice altceva dar nu de dragoste. Intr-o relatie putem afirma ca o persoana iubeste. Cealalta persoana poate avea bine merci alte sentimente. Dar nu este dragoste. Nu este o relatie de dragoste sau de iubire.
Dragostea trebuie impartasita. Simtita cu aceeasi intesitate de ambele parti si impartasita. In dragoste totul este al amandoura si al fiecaruia in parte, cand vorbim de sentimente.
Multi vor spune ca dragostea presupune pe langa focul inimii si alte sentimente gen: intelegere, respect, apreciere, rabdare, compasiune etc. Corect. Numai ca atunci vorbim de o relatie intre doi oameni si nu de o relatie de dragoste. Totul porneste de la singurul lucru de care avem nevoie in viata pentru a ne hrani. De atentie. Cu totii avem nevoie de atentie. In copilarie chiar asa percepeam acest sentiment: atentie. Mai spre maturitatea ce ne consacreaza in societate, schimbam denumirea de “atentie” prin intermediul altor cuvinte. Ii vom spune fie “respect” fie “recunoastere”. Dar revenind la subiect este cu totul altceva desi este perceput ca fiind acelasi lucru.
Dragostea este o traire ce nu poate fi controlata. Este singurul sentiment conceput simultan de cele doua stari: constienta si inconstienta. Este ceva logic si illogic in acelasi timp. Este singurul paradox definit de realitate si care defineste realitatea. Dragostea da viata si omoara.
Dragostea inseamna iertare si acceptare. Dragostea nu poate presupune existenta elementului antagonist: ura. Dragostea este cerebrala sufletului.
In planul realitatii orice poate fi definit si totusi natura umana ne face ca multor sentimente sa le spunem simplu: dragoste.
Dragostea trebuie simtita. Doar atunci traim. Doar cand iubim. Restul este doar existenta. Dar noi oamenii nu am fost conceputi pentru existenta. Noua ni s-a dat dreptul de a trai.
Noua ni s-a dat Dragostea.