primit pe e-mail

Adancurile Orasului Bucuriei – BUCURESTES

Se vorbeste, catre final si de stabilizarea energiilor telurice.

 O teorie infricosatoare si putin neclara…dar merita citita. Te pune putin pe ganduri.

Nu se cunoaste sursa.

Iti cam sta mintea-n loc la toate cele multe nestiute, dar posibile.. 
 

Pericolele de sub Bucuresti 

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in anumite cercuri. 

La un pas de o posibila epidemie de ciuma 
Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea. 
De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812. Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de ciuma. 
In urma mai bine de  30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var ti surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite ale virusului respectiv. 
Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”. 

Lacul urias de sub capitala Romaniei 
Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica:
apa s-a retras parsial, iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”. 
In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi, cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa – care oricum este defectuoasa – ci cu saturatia dcu apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran”. 

O bomba naturala care poate exploda oricand 
Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp
este purul adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc poate transforma zona intr-una desertica. 

Bucurestiul de acum 2300 de ani 
Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in aceasta zona.. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: 
“Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o galeata rudimentara? ! Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in realitate”. 
Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru oameni. 
“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli  sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”. 

Subteranele salvatoare 
Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.. 
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”. 

Pamantul viu de sub Capitala 
Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran. 
“Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva si era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie.. Ceea ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”. 
Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semaca cu un baros mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod surprinzator.. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine…>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier”.. 

Refugiul ultimilor zei ai dacilor 
Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.. 
“Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”. 
Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci. “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu. 

Taina bisericilor ortodoxe 
Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod de energie negativa telurica. 
“Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza periodic  in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata”.. 
Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe. 
“Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”, incheie doamna Asaftei. 
Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost daruita sau harazita… Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o accepte.

Eliszar

A fost Cutremur în Vrancea şi vor mai fi cutremure în România în anii si secolele următoare. Mare noutate. Subiect de stres. Subiect de presă. Motiv de panică sau de amuzament. Orice astfel de subiect de discuţie are aspecte pro şi contra. Normal şi firesc orice cutremur reprezintă un motiv de îngrijorare dar oricum se va întâmpla dacă este să se întâmple. Însă, în niciun caz nu este un motiv pentru care o astfel de informaţie lansată pe diferite canale să se bucure de credibilitate suficientă pentru a declanşa o isterie.

Schimb canalele de informaţie, canalele media, atât de des încât cred că am să le închid la un moment dat. Un clic din telecomandă şi senzaţional: Elodia. Mister, intrigă, audienţă. Păreri şi presupuneri. 7 milioane de telespectatori. Extraordinar. Un alt clic şi DNA-ul conduce în liga lui Mitică. Arbitri corupţi. Conducători de cluburi de fotbal arestaţi, şpăgi, blaturi, licenţe acordate sau retrase. Avem un campionat intern format din 19 echipe, 18 de fotbal şi una de investigaţii şi cercetări. Ultima se pare că a înscris de cele mai multe ori judecând după atenţia care i se acordă. Din nou clic şi şoc: invazie pornografică. Bărbaţi, femei se dezbracă, se masturbează, practică sexul oral şi cel pe domeniile publice, intimitatea devine proiecţie cinematografică, prostituţia depăşeşte orice bariere ofensând şi oripilând prin manifestările juvenile. Şcoala românească, de elită altă dată, a devenit doar o instituţie de manifestare a sexului, violenţei şi a drogurilor. Un alt clic şi gripa loveşte din nou. Fie ca e porcină, fie că e aviară, fie că vacă a fost nebună, fie N şi H se combină în o mulţime de rădăcini, dar lumea este sub asediul unui inamic extrem de vicios şi de creator. Instantaneu apar noi rădăcini de gripă încât omenirea nici nu mai ştie de ce suferă sau de ce se poate îmbolnăvi.

Spălaţi-vă mâinile şi lăsaţi-vă spălaţi pe creieri. Ar putea fi un slogan foarte bun. Un nou brand de ţară.

Şi prin această extraordinară explozie culturală mai găseşti câte un canal media care oferă câte o carte, mai găseşti o expoziţie sau o manifestare a teatrului sau cinematografiei. Dar firave comparativ cu tot ceea ce voit aducem în viaţa noastră. Şi salcia oricât ar fi de salcie se frânge sau se rupe în cele din urmă.

Şi totuşi suntem o ţară minunată cu oameni extraordinari. Trebuie doar să ne regâştigăm sinele. Şi respectul de sine şi încrederea de sine şi miracolul de sine.

Miracolele sunt peste tot în jurul nostru în fiecare moment. Noi înşine suntem nişte miracole prin viaţa însăşi care ne-a fost dăruită.

Diamantul până să devină o minune este o bucată brută fără viaţă sau luciu. E nevoie de o mână magică care să înlăture învelişul ce nu spune nimic pentru a confirma ceea ce ochiul văzuse iniţial.

La fel şi cu noi oamenii. Suntem creţi pentru a fi ceea ce suntem, miracole, dar suntem înconjuraţi de un perete de sticlă. Acest înveliş creat în mod artificial are un dublu rol. Pe de o parte ne ascunde privirilor lumii lăsând frâul liber tentaţiei de a fi descoperiţi aşa cum am fost creaţi, iar pe de cealaltă parte ne împiedică să ajungem la ceilalţi altfel decât în forma noastră cea mai frumoasă sau mai pură. Hazard şi paradox însă, este faptul că putem coexista şi ne putem manifesta în ambele situaţii. Putem să ne comportăm asemeni măştii sau a imaginii iniţiale pe care o afişăm fără ca niciodată nimeni să nu descopere diamantul din noi, sau putem să ne arătăm puritatea şi strălucirea şi ceilalţi să vadă piatra preţioasă, miracolul din noi.

Totul poate fi privit şi este privit întotdeauna din ambele părţi: şi din exterior şi din interior. Doar peretele de sticlă arată ambelor sensuri fie strălucirea, fie opacitatea. Fie bunătatea, fie răutatea. Fie blândeţea, fie brutalitatea. Fie, fie.

Peretele de sticlă te lasă să decizi corect asupra sensului sintagmei: „o să vedem cum o să fie”.

Dar cu peretele de sticlă nu te naşti. Te naşti cu opţiunea de a te folosi de un astfel de perete dacă te laşi subjugat gândurilor sau frustrărilor. Peretele de sticlă este reflecţia sentimentelor care te formează şi te definesc.

Peretele de sticlă nu se sparge aşa de uşor. Poţi să te ciocneşti la infinit de alţi oameni sau alţi pereţi de sticlă şi să nu se spargă peretele tău. Poate avea duritatea diamantului, dar nu şi strălucirea sau valoarea lui. Pe de altă parte poţi să îl spargi atât de uşor dacă te îmbăţişezi şi te accepţi, aşa cum ai fost creat. Acceptă-ţi latura minunată şi îndepărtează tot ce şerpuieşte.

TU mai eşti înconjurat de peretele de sticlă sau străluceşti?

A fost cutremur. Azi sâmbătă 25 aprilie 2009. Orele 20.15. Important sau nu. Nu  ştiu. Că a fost prevazut sau nu, iar nu ştiu, dar ştiu că se vor găsi destui care să afirme că au ştiut, că au avut premoniţii, că au avut vise sau viziuni. Tot felul de falşi clarvăzători vor specula aceste momente.

Asta este realitatea.

A fost un cutremur de 5,3 grade.

A fost.

Dar va veni din nou? Vor fi replici? Replicile vor fi mai puternice?

TU ce prevezi?

Confom celor de la Antena 3:

Iată câteva sfaturi de urmat în caz de cutremur:

1. Nu vă rezumaţi la vă apleca sau ascunde sub diverse obiecte, de exemplu birouri sau maşini, pentru că riscul este foarte mare în aceste situaţii.

2. Câinii, pisicile şi copii mici se ghemuiesc uneori natural în poziţia fetală. Este un instinct natural de supravieţuire. Cel mai sigur este să vă ghemuiţi lîngă un obiect mare, de exemplu o canapea care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lasă un gol lângă el.

3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur, deoarece lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţă cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4. În cazul unui cutremur produs în timp ce vă aflaţi în pat, cel mai indicat este să vă rostogoliţi pur şi simplu lângă pat, unde se va crea un vid de siguranţă.

5. Dacă apare un cutremur în timp ce vă uitaţi la televizor şi nu puteţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întindeţi-vă jos şi ghemuiţi-vă în poziţie fetala, lângă canapea sau un obiect mare.

6. Evitaţi să vă adăpostiţi sub tocul uşii

7. Niciodată nu folosiţi scările. Scara este cea mai vulnerabilă parte a unei clădiri şi prezintă cel mai mare risc de prăbuşire.

8. Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil. Este mult mai bine să vă situaţi cât mai aproape de exteriorul unei clădiri decât în interior.

9. Dacă vă aflaţi în maşină, încercaţi să trageţi calm pe dreapta şi să vă adăpostiţi lângă autoturism.

Antena3.ro

Privesc în jur la o adevărată isterie natională care a depăşit în intesitate orice alt eveniment generator de stări tensionate. Nu contează criza financiară, nu contează că oamenii îşi pierd locul de muncă, nu contează că nu mai sunt bani pentru mâncare şi pentru sfintele sărbări de Paşte, nu mai contează scena politică şi iminentele alegeri prezidenţiale, nu mai contează mondenul şi bârfa zilei, nu mai contează ce se întâmplă în lume şi în special la fraţii noştri din Republica Moldova, nu mai contează nimic cu excepţia: cutremurului.

Vine, nu vine. Când vine, ce intensitate va avea, câti morţi vor fi, ce blocuri sau clădiri vor cădea, unde se va produce, etc.

Amuzat de toate aceste preocupări atât de intelectuale mi-am zis să intru în joc. De fapt vă propun un joc. Completaţi spaţiile goale (punctate) aşa cum consideraţi sau doriţi şi să vedem ce o să iasă.

În data de….. se va produce un cutremur, cu o intensitate de ……. pe scara Richter. Epicentrul său va fi în zona…… Vor cădea un număr de …… clădiri. Acest cutremur va fi urmat de un număr de …… replici a căror intensitate medie va fi de …. grade.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

E doar un joc dar sper să vă stârnească imaginaţia şi să putem să ne amuzăm de cele rezultate.

Şi dacă totuşi veţi vrea să fim serioşi, măcar vom dezbate subiectul zilei.

Credeţi că un cutremur poate fi anticipat sau prevăzut?

VIZIUNEA

Am tras o mânuşă în faţă vieţii şi m-am trezit lovit de trenul idioţilor. Mai rău este că l-am văzut că vine şi am fost ferm convins că se va sfărâma de mine. Mai grav este că am crezut că dacă flutur mânuşa prin aer fac mai mult decât vânt. Dar tot e bine! Măcar acum am o imagine completă a ceea ce am fost. Mai ramâne doar să obţin acelaşi lucru în privinţa a ceea ce voi fi. Dar cum? Categoric nu mă voi mai lăsa lovit de alt tren. În ziua de azi trenurile merg cu o viteză mult mai mare, deci trebuie să fii mult mai ager, deşi vârsta îţi adaugă de toate, mai puţin agerime şi vedere. Şi atunci cum poţi deveni mai ager când muşchii ţi se atrofiază şi oasele ţi se casează iar vederea iţi devine de cârtiţă? Îţi creezi viziune. Te va purta pe braţe şi va vedea dincolo de orizonturi, pentru tine! Cumplit este că nu un telescop sau binoclu îţi va oferi viziunea, ci ţi-o vei crea tu prin schimbarea ta!

Numai omul fără viziune şi pe care îl loveşte trenul are nevoie de schimbare. Cel ce se bucură de acest har al vederii dincolo şi deasupra orizonturilor vizuale şi ale cunoaşterii nu are nevoie de schimbare. El schimbă!

Important este să reuşeşti să faci diferenţa şi să înţelegi că o viziune asupra viitorului este bună, dar o viziune asupra prezentului imediat este fantastică. E important să ştii cum vei arăta în viitor dar mai inteligent e să ştii ce faci în prezent. Prezentul generează viitorul.

Evoluţia ta ca persoană, va fi liberă şi nedictată doar dacă este subjugată viziunii tale. Lucrează prin proiecţii. Imaginează-ţi că esti deja ceea ce îţi doreşti. Imaginează-ţi că ai deja ceea ce vrei. Imaginează-ţi că eşti deja acolo unde vrei să fii. Cum te simţi? Impuneţi o doză de optimism atât de mare pe cât îţi doreşti să fie viteza ta cu care te deplasezi spre dorinţele şi scopurile care te plămădesc. Adu-ţi aminte întotdeauna că nefericiţii foarte greu, dacă nu imposibil, vor avea succes în viaţă.

Salvează-ţi viziunea şi împărtăşeşte-o! Dacă tot ai reuşit şi ţi-ai creat o viziune înceacă să o aşterni pe hârtie descriind-o în cât mai multe detalii cu putinţăş nu o ţine doar pentru tine. Spune-o tuturor! Lasă-i pe toţi să aibă acces la forţa ta creatoare. La viziunea ta. Lasă-i să o comenteze. Seva vulcanică a vieţii tale se găseşte în viziunea ta. Sunt frumoase şi tablourile reprezentând natura moartă dar parcă viaţă ta e mai frumoasă vie. Hrăneşte-o cu viziune.

Prezentul aduce doar agitaţie, frenezie şi scurtarea timpului. Realitatea a transformat conceptele. Astăzi ambrozie cea de altădată destinată zeilor a fost înlocuită cu viziunea destinată celor care îşi doresc succesul sub orice formă.

Încearcă să devii tu un tren decât să te lovească altul. Când ai o viziune puternică la care ţii şi care izvorăşte din interiorul tău nimic nu te mai opreşte. Treci prin munţi, treci prin mări, răstorni universul. Cu cât crezi mai mult în forţele tale, cu cât înţelegi mai repede că ai frâiele destinului tău, cu atât vei fi mai în siguranţă în faţa haitelor de şacali şi hiene care vor să-ţi fure viziunea.

Evită cimentarea privind asupra ta şi a vieţii tale de sus, de deasupra şi ghidează-te asemeni păpuşarului care dă viaţă figurinelor sale.

Poţi închide ochii la orice, dar nu la viziunea ta. E suicid. Ai remarcat vreodată cât de parfumată este viaţă ta? Dacă da, însemnă că ţi-ai definit viziunea căci numai ea are capacitatea de a dezmierda intelectul nărilor tale.

Priveşte viziunea ca un tot care te reprezintă şi te formează. Priveşte viziunea ca şi pana cu care îţi poţi scrie destinul. Preveşte viziunea ca şi cu ar fi numele tău. Altfel ……… un tren abia aşteaptă să te pălească!

Vine Cutremurul.

Cutremurul cel mare.Cutremurul care îl va depăşi în intensitate pe cel din 77.

Vine cutremurul acum, sau la vara, sau la toamnă, într-o noapte de sâmbătă spre duminică.

Aşa anunţă mult prea celebrul post de televiziune OTV citându-l pe omul care a prezis totul în cartea sa, Ioan Istrate. De altfel pe blogul acestuia din urmă se pot citi aceste lucruri.

Să lucrezi şi să speculezi teama sau fobiile oamenilor. Asta da profesie. Sau ar trebui să îi spun pasiune.

Nu spun că nu va veni niciun cutremur. Ăsta e un lucru clar, dar şi normal având în vedere precedentele şi mai ales faptul că România este o ţara cu un trecut şi predispusă la astfel de experienţe cum sunt cutremurele. Dar de aici şi până la ceea ce s-a ajuns mi se pare o cale extrem de lungă şi bătută doar de cei care vor cu orice preţ să obţină ceva, anunţând senzaţionalul. Fără să ţină cont că acest senzaţional poate crea isterie, panică sau poate chiar paranoia.

Nu contest cu nimic omul Ioan Istrate. Poate să ştie ceea ce spune, deşi nu are ca argument decât faptul că are viziuni. Şi iată că intrăm in domeniul celor care folosesc aceste lucruri ca să se manifeste: vindecători, vraci, vrăjitoare, magia albă sau neagră, voodoo, etc. Ce este viziunea şi cum poate fi ea integrată în realitate? Asta ar fi întrebarea. Viziuni orice om poate avea dar nu orice om se duce să le anunţe şi să le trâmbiţeze în mass-media.

Nu cred că anunţarea unui eveniment de o asemenea amploare şi anvergură mai ales în plan psihic, cum este cutremurul, este un lucru cu care trebuie să ne jucăm sau să glumim. Dar nici nu sunt de acord cu toţi cei care fără niciun fel de discernământ sau judecată proprie încep să creadă toate aceste minunăţii şi speculaţii, se panichează, nu mai dorm sâmbetele şi contribuie la dezvoltarea şi susţinerea unui fenomen care poate afecta o societate mult mai profund şi mai grav decât evenimentul, chipurile prezis, în sine.

Este clar un cutremur reprezintă o fobie pentru foarte mulţi oameni. Dar la fel si arahnofobia sau teama de păianjeni care se pare că afectează 80% din populaţie la nivel mondial şi totuşi nu vedem numai emisiuni sau ştiri pe această temă.

Este greu să discerni între realitate şi fantezie sau utopie mai ales atunci când ultimile două se bazează pe elemente desprinse contextual din realitatea înconjurătoare.

Da, România este o ţară care trăieşte sub ameninţarea permanentă a cutremurelor. Dar trebuie să trăiască cu acest fapt şi trebuie să înveţe să reacţioneze în faţa unui cutremur. Indiferent de câte grade ar avea.

Şi încă odată, stau şi mă gândesc ce fel de om trebuie să fii să glumeşti cu aceste lucruri, nu doar cu un prieten, ci cu zeci de milioane de oameni. Putem vorbi de morală şi moralitate? De bun simţ? De responsabilitate civică?

Cutremur!

Poate că este în principal un fenomen social înainte de a fi un fenomen natural….

Cum credeţi că afectează psihic, social, etc, modul în care se discută un astfel de fenomen precum cutremurul?

Ar trebui să fie un anumit cadru, un anumit context, un anumit scenariu, anumite personaje autorizate, care să vorbească despre aceste lucruri, sau ar trebui lăsat totul la voia întâmplării?

Ce gândiţi vis-a-vis de aceste aspecte şi faţă de acest fenomen?

Cutremurul Lehman Brothers şi Merrill Lynch  

Iată că omenirea şi înspecial domeniul ei de mândrie Finanţele, se zguduie încă o dată. Două dintre cele mai puternice companii, cel puţin aşa ereu considerate s-au prăbuşit. Matematica este simplă si nemiloasă: 50.000 de noi concedieri în sistemul financiar american, ridicând numărul total al locurilor de muncă pierdute în acest sector în 2008 la 150.000, aş acum ne anunţă Mediafax.

Se pare că este cel mai important eveniment sau cutremur de acest gen din domeniul financiar dacă ar fi să-l cităm pe Peter Peterson: “Dumnezeule! Sunt in afaceri de 35 de ani, iar acestea sunt cele mai extraordinare evenimente pe care le-am vazut vreodata”.

Chiar dacă asistăm fără voie la una dintre cele mai dramatice zile din istoria Wall Street, în condiţiile în care Bank of America a acceptat sa cumpere banca Merrill Lynch pentru circa 50 de miliarde dolari, ca sa evite o accentuare a crizei, iar Lehman Brothers a invocat Capitolul 11 de protectie impotriva falimentului, nu putem să evităm întrebările: Cum s-a ajuns aici?, dar mai ales De ce s-a ajuns aici?

Nu pare a fi un eveniment accidentat şi întâmplător. Cât de puternice să fie interesele din umbră pentru a contracara efectele acestui cutremur: zeci si sute de miliarde pierduţi sau împăştiaţi şi zeci de mii de oamenii care trebuie să îşi caute de muncă?

Ce va urma?