Nici nu putem afirma ca am iesit din prima criza mondiala, noi romanii, ca suntem daramati de cea de a doua. Degeaba premierul Boc vrea sa ne linisteasca, degeaba guvernatorul Bancii Nationale Mugur Isarescu incearca sa para calm si detasat evolutia clipelor ce par a se scurge intr-o eclipsa totala demonstreaza exact contrariul.

Declaratia lui Barack Obama nu a facut decat sa ambitioneze evolutia negativa si prabusirea burselor.

Miliarde de euro si de dolari se evapora ca prin farmec in fiecare ora. Iata ca panza de paianjen nu a mai tinut.

Leul s-a depreciat ingrijorator de mult fata de euro si mai ales fata de francul elvetian. Cei care au contactat imprumuturi in franci elvetieni sunt aruncati in moarte. Nu mai au nicio sansa de supravietuire. Aici ar trebui sa se vada dragostea guvernului si a presedintelui Basescu fata de romani. Este adevarata criza.

Cum vedeti voi aceasta a doua criza? Care credeti ca va fi finalul?

Puteti contura un scenariu al zilelor urmatoare? Vom mai exista pana la sfarsitul lumii prezis de mayasi?

Criza trece, criza vine, vom vedea ce va ramane. Surprinzator sau poate nu, criza se focalizează, numai asupra oamenilor. Restul sunt doar capcane de captare, derutare şi manipulare a atenţiei celor afectaţi.

Sub pretextul crizei care reduce substanţial veniturile anumite companii, doar cele interesate, practică aşa numita prostituţie intelectuală. Schimbarea încadrarii, funcţiei, reducerea salariului şi punerea angajatului în faţa faptului împlinit. Nu accepţi această ofertă extraordinară şi de un înalt bun simţ eşti liber să faci paşii către ieşirea din ilustra instituţie în ritmul propriu: de „cel puţin atata… dar nu mai mult” (ca să parafrazez un mare clasic în viaţă ce l-ar face invidios chiar şi pe mititelul Caragiale….)

Machiaveli a anunţat la un moment dat un „pretext”: „scopul scuză mijloacele” preluat şi interpretat şi aplicat exact aşa cum trebuia – greşit. Este acelaşi lucru ca şi inefabilul pretext al zilelor noastre: „nu suntem noi …. de vină este criza”

Devine nesemnificativ faptul că acelaşi grup de oameni care poate fi susţinut de eterna incompetenţă au acum instrumentul legal justificativ prin care se pot debarasa de eventualele valori care le diminuează prin comparaţie strălucirea. Omul modern al companiilor româneşti şi nu numai, nu tinde să depăşească vârful, ci aplică metoda „genială” – „prin orice mijloc micşorăm vârful până când noi cei cu instrumentele devenim mai înalţi.”

Aşteptăm cu nerăbdare şi cu pasiune eventuale răsturnări de situaţie astfel încât să trăim în altă ţară şi cu alţi guvernaţi şi mai ales cu o altă clasă a oamenilor de afaceri.

Tu eşti afectat de criză?

Cum?

Am înfrânt. Totul. Atâta timp cât m-am înfrânt pe mine însumi, restul pe scara propriei evoluţii nu mai contează. Viaţa o trăieşti în paşii pe care ţi-i alegi. Doar că din când în când mai dăm câteva examene. Unele sunt neprevăzute, altele neanunţate, cele ştiute sunt fără semnificaţie. Este frumos să primeşti un cuţit în spate mascat sub un buchet de flori. Măcar dacă ar fi fost proaspete, dar sunt ofilite. De, e criză. Nu ne mai permitem ce ne permiteam.

Am înfrânt propriul spirit.

Îmi rămâne speranţa sub forma ei existenţială de idee că poate în mine zace un pui de pasăre Phoenix. Sper.

Altfel pe lângă mine se vor autoproclama şi alţii învingători ai spiritului meu.

Este o zi atât de frumoasă şi de călduroasă pe cât este sufletul unora … nimeriţi unde trebuie … rece.

Vă doresc şi îmi doresc o zi minunată.

Dacă faci afaceri cu inima te vei îmbolnăvi de inimă.

Astăzi chiar şi viaţa personală, pentru mulţi, este tot o afacere. Au dispărut principiile şi s-au răsturnat valorile.

Nu mai ştii cum să trăieşti în pas cu viaţa actuală. Moda a depăşit graniţele desemnate în mod firesc şi natural şi a intrat într-o „transhumanţă” care zdruncină multe temelii.

Credinţa este credinţă dar elementele de referinţă, definitorii sunt altele.

Este în regulă. Oamenii, în special tinerii, au o nevoie mai accentuată de agusta din „afirmarea personală” înainte de a se putea defini ca oameni. Vorbim de o societate care fuge de cutume, de rigori, de stereotipuri. De fapt fuge de unele doar pentru a le putea îmbrăţişa pe altele.

Orizontul este definit altfel chiar dacă este cercetat tot cu pieptul înainte.

Pe de cealaltă parte, alte generaţii ajunse doar la o anumită vârsta, blazaţi, se văd extrem de competitivi dar fără să se mişte, văzând în inerţia lor un motiv pentru a se implica în limitarea evoluţiei celor tineri şi mai ales în criticarea unui stil de viaţă nesănătos.

Canoane sunt peste tot. Uneori iau chiar forma unor legi fundamentale.

Contradicţiile paradoxale, nu mai definesc apele calme ci exact invers.

Privitul în oglindă a devenit o artă şi o tehnică de dezvoltare personală.

Generaţia nouă se vinde pentru cât poate mai bine, generaţia „mai experimentată” se vinde pentru recunoaşterea firelor albe de păr.

A nu te gândi la un elefant roz devine din ce în ce mai mult o fabulă, pe măsură ce lumea caută mai întâi răspunsurile pentru a descoperi întrebările.

Nu faptul că foaia albă de hârtie a fost înlocuită de ecranele monitoarelor este evoluţia normală ci faptul că anumite aspecte sustituite pentru progres nu mai au aceeaşi semnificaţie, nicimăcar ca şi rădăcini generatoare.

Poate unii sunt tentaţi să spună că superficialul a fost ridicat la rang de rege, în realitate însă noile priorităţi definesc alte valori, ce pentru aceia care nu şi le însuşesc devin sicrie de sticlă.

Introvertit sau extrovertit sunt domenii de interes pentru profesii care sunt aruncate în josul clasamentului. Pentru „Top” astfel de noţiuni sunt doar pietre de moară.

„Ce pot să…” este înlocuit în mod atât de firesc şi uman de „Ce îmi iese…”, încât busola nu va mai arăta pentru mult timp nordul.

Contemplarea aparţine generaţiei excluse de societatea care spune: „ACUM… sau stai la coadă încă o dată deşi uşile de ieşire din cinematograf îţi sunt deschise…”

„Lumea este o scenă şi fiecare îşi joacă rolul lui” se spunea cândva. Astăzi toţi cei care îşi joacă propriile roluri îşi construiesc propriile scene şi îşi aduc doar proprii spectatori.

Generaţia este doar o stare. Ea nu este influenţată de vârstă. Doar de spirit.

Tu cărei generaţii îi aparţii………………….?

Istoria se repetă!

”Proprietarii capitalului vor stimula clasa muncitoare să cumpere din ce în ce mai multe bunuri scumpe, case, tehnologie, împingându-i să facă credite cât mai mari, până datoriile lor devin de neplătit. Acestea vor duce la falimentul băncilor, ce vor fi naţionalizate, iar statul o va lua pe drumul care duce în final către comunism.”  

“Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the road which will eventually lead to communism.”

 Karl Marx, Das Kapital, 1867

Suntem cu toţii angrenaţi în ceea ce se numeşte Criză. Fie că ne convine sau nu, suntem prinşi în mreajele unei învolburări independente de voinţa noastră. Este universul realist care declanşează sentimentele şi trăirile, gândurile şi manifestările conmportamentale ale tuturor celor care au fost aruncaţi în acest tsunami.

Astea sunt faptele. Ceea ce există deja nu poate fi schimbat. Trebuie trăit.

În mod cert unii oameni vor fi afectaţi negativ dar vor fi şi alţii care vor beneficia.

Dacă ar fi să facem un exerciţiu şi să ne distanţăm şi detaşăm de tot ceea ce ni se întâmplă, sau se întâmplă în jurul nostru,

care credeţi că ar fi cel mai rău sau negativ efect al acestei crize şi care ar putea fi efectul pozitiv?

Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru.

Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.

În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi fără a rămâne depăşit.

Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.

Adevărata criză este criza incompetenţei.

Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.

Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere.

Dacă vorbim de criză o promovăm iar tăcerea este o exaltare a conformismului.

În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.

Albert Einstein

Criza cea nemiloasă accentuează starea de isterie. Oamenii visau la câştiguri fabuloase şi înainte dar acum parcă au devenit şi mai aprigi.

A câştiga la loto a devenit dorinţa principală a foarte multor semeni de-ai noştri. De fapt cred că orice om şi-ar dori să câştige, dar doar unii şi joacă. Mai sunt deci, şi cei care îşi doresc premiul cel mare al loteriei, dar fără să îşi cumpere un bilet. Loto. Cuvântul magic.

Mulţi îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar juca la loto.

În toată acestă isterie se răstoarnă valori şi principii. Dacă înainte erau priviţi uşor ciudat cei care jucau la loto, astăzi aşa numiţii jucători profesionişti de loto sunt priviţi ca eroi ai lumii moderne. Să îţi joci viaţa ar spune unii în timp ce alţi susţin că de fapt îţi joci şansa. Şansa de a câştiga la loto. Astazi omul are viata pe care si-o formează la loto.

Forţa suprema a destinului a devenit o loterie. Sau aşa a fost întotdeauna şi doar acum realizăm acest lucru. 

Viaţa e o loterie. Refuzăm să ne luăm destinul în mâini şi atunci altcineva va învârti hazardul.

Loteria ne schimbă. Ne face să fim tot ceea ce nu merităm. Devenim răi, hapsâni, mârşavi, egoişti, bolnavi, ochii ni se măresc şi ne lucesc, devenim toţi un fel de Golum. „My precious”. Golum surprinde cel mai bine starea de nebunie care ne acaparează datorită magiei loteriei. Mulţi au aujuns să credă că schimbarea de care au nevoie poartă numele de Loto 6 din 49, sau cine ştie cum altcumva.

Schimbarea atunci când devine necesară trebuie să poarte pentru fiecare în parte propriul său nume. Schimbarea mea nu poate purta numele tău, decât dacă consimt să îmi construieşti destinul.

Ne naştem inocenţi dar devenim Golum. Loteria îşi spune cuvântul.