Alergăm toată viaţa după el. Ne place. Ne stimulează. Ne face să fim mai creativi. Ne relaxează. Ne întinereşte. Ne înseninează.

El.

Eternul Cancan.

Micuţa bârfă de la colţul mesei, micuţul zvon de pe coridor, mica intrigă de la toaletă. El. Cancanul nostru cel de toate zilele. Drogul omenirii. Adevăratul drog.

Lumea se schimbă, universul se schimbă, cutumele se schimbă. El Cancanul rămâne neschimbat. Omniprezent şi omnipotent. Plurivalent.

Am putea exagera puţin şi să îl numim sângele omenirii. Sunt sigur că nu se va supăra. Şi nici omenirea.

Cancanul însă, în mâinile celui ce ştie să joace poate fi o armă extrem de redutabilă. Poate fi un Consilier de Imagine care să ofere fie Paradisul, fie Iadul. Dar Cancanul este plătit. Îşi ia întotdeauna comisionul pentru consultanţă. Indiferent de ce formă îmbracă, mai devreme sau mai târziu, toţi cei atinşi de Cancan vor plăti. Vestea bună este că El poate fi refuzat. I se poate spune Nu. Excluderea din societate pentru refuzarea Cancanului, paradoxal este şi reală dar şi o iluzie în acelaşi timp. Depinde doar de cel care înfruntă Cancanul, ce va face mai departe.

Cancan. Cancan. Cancan.

Asemeni roţilor de tren. Şi se scurg secundele noastre…

Cancan. Cancan. Cancan.

Intr-un film pe care l-am vazut recent, am intalnit o fraza ce m-a pus pe ganduri. O reproduc mai jos:

Ca sa te vindeci trebuie sa te vindeci de dorinta?

Si cine vrea sa se vindece de dorinta?

Care este primul gand ce ti-a venit citind aceasta fraza?

Cel mai bun mod de a prezice viitorul este sa il creezi.

Peter Druker

De-a lungul carierei mele de Trainer şi Consultant pentru Companii, etc, m-am confruntat cu suficient de multe prescurtari şi acronime. Americanii au chiar o fobie pentru astfel de exprimări. Am adunat câteva pentru dumneavoastră şi în eventualitatea că mai ştiţi şi altele vă rog să le împărtăşiţi cu noi:

YAHOO: you always have other options

TNT: today not tomorow

TEAMS: together everyone achieves more succes

SWOT: strengths, weakness, opportunities, threats

SMART: specific, measurable, attainable, realistic, timely

SIN: self-inflicted nonsense

SPIN: situation, problem, involvment, needs

MILE: maximum impact, little effort

KASH: knowledge, attitude, skills, habits

GROW: goals, reality, options, will

FOCUS: focus on one course until successful

FEAR: false evidence appearing real

FAB: features, advantages, benefits

Mai stiti si altele?

Un om mediocru face ce poate,

un om de succes face ce este imposibil.

Natura umană, felul nostru de a fi ca oameni ne defineşte şi ne împarte în trei mari categorii:

• Omul de succes
• Omul  mediocru
• Omul ratat.

Poate nu sunteţi de accord cu această clasificare. Fiecare are dreptul să vadă lucrurile în felul său.

Una dintre marile diferenţe între omul de succes şi cel mediocru constă în modul de abordare a oricărei situaţii. Confruntat cu un fapt în sine care ar trebui rezolvat sau căruia ar trebui să i se găsească un răspuns, omul mediocru va ridica din umeri şi va încerca să facă ceea ce poate. „Voi face tot ceea ce pot să rezolv această problemă”. Când îţi pui problema de a rezolva ceea ce crezi că poţi, nu faci altceva decât să îţi trasezi limitele. Prin gândurile tale îţi elimini succesul şi îţi îngrădeşti rezultatele.

Omul de succes observă atent situaţia şi îşi încurajează potenţialul. „Pot să fac asta şi asta, dar voi face tot. Chiar dacă nu ştiu cum, sau este imposibil, eu voi demonstra că se poate. O voi face”

Poate că diferenţele de mentalitate par minore, nesemnificative, dar generează puteri diamentral opuse. Ca urmare şi rezultatele vor fi net diferenţiate.

Dacă te limitezi spunându-ţi eu doar atâta pot, în loc să încerci să spargi barielele din subconştient care îţi limitează orizontul, voinţa ta va fi subjugată şi într-adevăr nu vei putea face nici măcar ceea ce ai crezut că vei putea face. Pe de cealaltă parte, dacă ai încredere absolută în tine şi în forţele tale, vei constata că dobândeşti puteri neobişnuite. Creierul tău este alături de tine şi atunci fiinţa ta poate realiza imposibilul. Nu uita că de cele mai multe ori, ceea ce ţie ţi se pare imposibil, pentru existenţă este ceva banal. Orizontul pe care tu singur ţi-l îngustezi, îţi va crea rezultatele posibile sau imposibile.

Tu eşti singura ta frână, tu iţi pui piedici singur, tu te orbeşti.

Încearcă să te vezi dincolo de orizontul camerei şi vei descoperi că poţi păşi în afara ei, acolo unde te aşteaptă viaţa ta.

Fiecare om îşi are sau îşi croieşte propirul destin în viaţă. Unii cred că ei sunt proprii păpuşari, alţii preferă să se autoamăgească încontinuare învinuindu-i pe alţii. Este modul lor de a crede că aşa suferă mai puţin.

Ne putem construi destinul pe baza lucrurilor pe care ni le dorim şi pe baza celor ce le săvârşim. Învăţăm din eşec şi din succes. Rezultatele experienţelor nostre, negative sau pozitive, ne furnizează elementele asupra cărora şi cu care putem acţiona atunci când ne scriem destinul.

Viaţa este plină de posibilităţi sau de întortocheri. Deşi, şi întortocherea tot o posibilitate este, mulţi oameni nu o văd aşa. De fapt ei nu văd ci doar îşi închipuie că o fac.

Suntem înconjuraţi de oportunităţi, care apar în viaţa noastră în ritmul pe care noi îl stabilim. Atragem şi culegem ceea ce gândim. Dacă privim un aspect poate nesemnificativ şi vedem doar lipsa de importanţă şi nu vedem oportunitatea atunci cu siguranţă că vom fi înconjuraţi numai de lucruri neimportante. Dacă ne formăm obiceiul de a vedea în fiecare lucru o posibilă şansă, o posibilă oportunitate, atunci ne vom trezi înotând într-o mare de oportunităţi. Cu toţii fie că vrem fie că nu vrem, fie că realizăm sau nu acest lucru înotăm în această mare de oportunităţi. Doar că unii se mai şi îneacă.

TU deschizi uşa vieţii tale oportunităţilor?

Minunea de a fi copil!

Sufletul copilului straluceste dincolo de imaginabil!

Suntem cu toţii angrenaţi în ceea ce se numeşte Criză. Fie că ne convine sau nu, suntem prinşi în mreajele unei învolburări independente de voinţa noastră. Este universul realist care declanşează sentimentele şi trăirile, gândurile şi manifestările conmportamentale ale tuturor celor care au fost aruncaţi în acest tsunami.

Astea sunt faptele. Ceea ce există deja nu poate fi schimbat. Trebuie trăit.

În mod cert unii oameni vor fi afectaţi negativ dar vor fi şi alţii care vor beneficia.

Dacă ar fi să facem un exerciţiu şi să ne distanţăm şi detaşăm de tot ceea ce ni se întâmplă, sau se întâmplă în jurul nostru,

care credeţi că ar fi cel mai rău sau negativ efect al acestei crize şi care ar putea fi efectul pozitiv?

Suntem fiinţele iluziilor şi iluzorici prin comportament.

Ciudat sau poate paradoxal dar evoluţia noastră, chiar şi la nivel individual, este intersectată în foarte multe cazuri de fenomenul iluziei. Unii nu reuşesc încă să separe sau să deosebească iluzia de vis, dar cei mai mulţi asociază iluzia de amăgire. Cât de corectă este această asociere, fiecare poate decide pentru el însuşi în cadrul procesului de introspecţie.

Iluzia este, în mod normal, total diferită de deziluzie, şi totuşi… mulţi confundă cel puţin la nivelul stărilor emoţionale aceste două noţiuni. Manifestarea trăirilor asociate la nivel emoţional, conştient, unei manifestări a subconştientului, crează confuzia suficientă debusolării.

Paradoxal, dar ne hrănim cu iluzii pentru a putea evolua într-o direcţie sau alta, deşi în mod normal iluzia ar trebui să ne tragă înapoi sau în jos. Visul ar trebui să fie acel motor de propulsare şi de separare de iluzoriu.

Când suntem în postura corectă?

O altă iluzie susţine faptul că toată imaginaţia nostră şi reacţia la acest stimulent nu au legătură cu o activitate şi o decizie conştientă. Şi atunci se naşte întrebarea: omul reacţionează la o imagine sau la o iluzie? Abracadabrant mi se pare faptul că iluzia este tot o imagine, dar din considerente etice şi morale, fiinţa umana se luptă pentru a demonstra contrariul şi a îşi justifica reacţiile prin aceasta.

Cine vrea să spună clar: sunt cel ce sunt pentru că am considerat iluzia ca parte a gândirilor analitice şi creatoare pe care mi le-am dezvoltat în mod conştient?

Nimeni.

Deşi activitatea analitică este tot o fiică a unei iluzii.

Oare tot ce suntem şi ne înconjoară, oare universul în sine, nu este tot o iluzie?

Negarea aceste afirmaţii este o iluzie?

Suntem noi oamenii iluzii?

Miturile Coaching-ului

Să vorbim deschis: a face coaching de calitate nu înseamnă să fii „un om de treabă”. Înseamnă să aduci în interacţiunile tale cu colegii aceeaşi organizare şi creativitate pe care le foloseşti în rezolvarea problemelor de serviciu.

Dar înainte de a vorbi despre aptitudinile necesare pentru a fi un bun antrenor, haideţi să vorbim întâi de unele mituri şi realităţi ale coaching-ului.

Mit: Când ajutăm o persoană să se dezvolte prin coaching, o facem în primul rând pentru binele ei.

Realitate: Există multe motive tangibile, egoiste şi acceptabile pentru care o persoană are nevoie să devină un antrenor cât mai bun.

În realitate, antrenorii buni consideră că beneficiile personale sunt atât de mari, încât rareori renunţă la acest obicei. Iată o listă de avantaje posibile – enumerate în ordinea importanţei lor pentru interesul personal:

• Mai mult timp pentru sine. Puteţi fie să plecaţi acasă mai devreme, fie să vă investiţi timpul în obţinerea unor performanţe mai înalte. Deşi, teoretic, este imposibil de demonstrat, cei mai mulţi antrenori buni cred că, investind zilnic numai zece minute în coaching-ul unui partener de echipă, vor economisi, de obicei, cel puţin 20 de minute pe zi.
• Aptitudini mai bune de relaţionare cu clienţii. Făcând coaching cu colegii, vă puteţi dezvolta aptitudinile interpersonale, necesare în stabilirea unor relaţii eficiente cu clienţii şi cu cumpărătorii.
• O organizare mai bună. Dacă intenţionaţi să faceţi o carieră de lungă durată în companie, investiţia în dezvoltarea personală a colegilor este, evident un efort inteligent.
• Este mai distractiv. Când lucraţi în echipe în care se pune accentul pe coaching atmosfera este mai bună.
• Adeziune mai ridicată. Dacă îi ajutaţi pe ceilalţi, aceştia tind să vă ajute, la rândul lor. Şi dacă aspiraţi să deveniţi lider, merită să ţineţi minte că fiecare lider are nevoie de sprijinul celor din jur.

Mit: Concentraţi-vă asupra persoanei pe care o îndrumaţi.

Realitate: Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Un antrenor se concentrează exclusiv asupra persoanei pe care o antrenează. În realitate, un formator bun are un grad înalt de autocunoaştere. Toată lumea are aptitudinile fundamentale pentru coaching; din nefericire, cei mai mulţi dintre noi au câteva blocaje psihologice când trebuie să aplice eficient şi constant aceste aptitudini. Marii antrenori ştiu cum să depăşească blocajele.

Mit: Coaching egal feedback.

Realitate: Există multe alte deprinderi şi instrumente în coaching.

Deşi majoritatea oamenilor consideră că a face coaching însemnă pur şi simplu a-i oferi feedback şi sugestii celuilalt, adevărul este că feedback-ul bazat pe observaţie şi intuiţie este numai unul dintre instrumentele din trusa antrenorului. De exemplu, un antrenor bun stăpâneşte, de obicei, perfect arta formulării întrebărilor potrivite. Persoanele care beneficiază de coaching pot afla deseori mult mai multe lucruri dacă sunt întrebate: „Cât de bine crezi că te-ai descurcat? Ce ai face altfel data viitoare?” decât dacă li se spune: „Iată ce ai greşit şi iată ce trebuie să faci data viitoare.” Există şi alte instrumente precum şi tehnicile motivaţionale.

Mit: Coaching-ul necesită foarte mult timp.

Realitate: Cel mai bun antrenament este cel oferit în doze mici.

Mulţi oameni cred că atunci când ajuţi pe cineva să se formeze prin coaching trebuie să îi acorzi mult timp. Dar, cu puţin exerciţiu, nu veţi avea nevoie să vă îmbrăcaţi într-un costum de jogging de fiecare dată când veţi dori să ajutaţi pe cineva în acest sens. Investiţiile mici de timp – chiar şi numai cinci minute – pot suce la creşteri sensibile ale performanţelor.

Mit: Coaching-ul urmăreşte numai sarcinile de serviciu

Realitate: Un coaching eficient se aplică şi în alte domenii ale vieţii.

Persoanele care îşi dezvoltă aptitudinile de coaching la locul de muncă descoperă, de obicei, că au devenit capabile să îşi ajute mai bine prietenii, partenerii şi copiii. Din acest punct de vedere, coaching-ul este în mod clar o aptitudine de relaţionare în viaţă, în general.

                                                        Sarah Jennings

Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru.

Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.

În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi fără a rămâne depăşit.

Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.

Adevărata criză este criza incompetenţei.

Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.

Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere.

Dacă vorbim de criză o promovăm iar tăcerea este o exaltare a conformismului.

În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.

Albert Einstein

Oamenii sunt cel mai frumos detaliu al peisajului universal. Frumuseţea lor răsare nu din trup ci din suflet. Din inimă. Oamenii ştiu să se bucure de fiecare moment al vieţii şi să facă din el o sărbătoare. Astăzi toţi îndrăgostiţii se sărbătoresc şi îşi celebrează iubirea dar şi toţi cei care poartă numele Sf. Valentin au prilej de bucurie. Sunt deci oameni care astăzi sărbătoresc din două motive.

Din punctul meu de vedere,

doresc

IUBIRII

un sincer

LA MULŢI ANI!

Orice plantăm în subconştientul nostru şi hrănim prin repetiţie şi emoţii va deveni într-o zi realitate. (Earl Nightingale)

1. Totul contează. Preia controlul total asupra oricărui factor pe care potenţialul client îl vede, îl aude şi îl simte; planifică fiecare amănunt în avans.
2. Vizualizează-te ca fiind un „doctor în vânzări”, un profesionist de clasă internaţională, complet instruit şi care oferă un produs sau un serviciu excelent.
3. Îmbracă-te pentru succes. Alege-ţi îmbrăcămintea după modelul oamenilor cu cel mai mult succes şi cel mai bine plătiţi din domeniul tău de activitate. Trebuie să arăţi ca o persoană de la care clientul poate primi sfaturi cu încredere.
4. Fii amabil cu orice persoană pe care o întâlneşti, începând cu persoana de la recepţie până la secretară şi client. Fii întotdeauna pozitiv şi bine dispus.
5. practică repetiţii mentale înaintea fiecărei întâlniri de vânzări. Imaginează-ţi că eşti calm, controlat, optimist şi complet relaxat. Vei deveni persoana pe care ţi-o imaginezi pentru că ceea ce îţi poţi imagina poate deveni realitate.
6. Fă tot ce poţi pentru a evita zgomotele şi distragerile de orice fel când stai de vorbă cu un potenţial client. Determină-l să vă mutaţi într-un alt loc dacă este necesar, astfel încât el să se poată concentra asupra ta şi asupra produsului tău.
7. Mergi cu spatele drept şi bărbia sus. Strânge mâna ferm şi cu încredere. Poartă-te ca şi cum ai fi cel mai bun din domeniul tău de activitate.

Vizualizându-ţi obiectivele, îţi poţi determina subconştientul să lucreze pentru ca imaginaţia să devină realitate.

                                                                        Brian Tracy

Nu am suferit niciodată de pe urma lucrurilor pe care nu le-am spus. (Calvin Coolidge)

Încetaţi să mai folosiţi verbul „a înceta”

Mintea umană percepe totul ad litteram, neputând să se concentreze asupra sensului contrar al unei idei.

Răspundeţi la o întebare cu o altă întrebare.

Cel mai bun leac pentru mânie este amânarea. (Seneca)

În spatele fiecărui conflict se ascunde o doză bună de ignoranţă. (Louis D. Brandeis)

Căutaţi sursa, nu reacţionaţi doar la suprafaţă.

Ignoranţa este un ghinion voluntar.

Încercaţi să sondaţi mintea omenească.

Tactul este, la urma urmei, un proces de sondare a minţii omeneşti. (Sarah Jewett)

Sam Horn

Adevărata arta a conversaţiei nu este numai să spui ceea ce trebuie să spui la momentul potrivit, ci şi să păstrezi tăcerea atunci când este cazul. (Dorothy Nevill)

Nu vorbiţi decât în cazul în care puteţi adânci tăcerea.

Este mai bine să-ţi înghiţi cuvintele decât să fii nevoit să le mănânci mai târziu. (Franklin D. Roosevelt)

Un diplomat este cel care se gândeşte de două ori înainte de a se hotărî să tacă.

Tăcerea este rezervorul puterii.

Tăcerea spune mai multe decât toate cuvintele din lume. (Frank Tiger)

Tăcerea este unul dintre argumentele cel mai dificil de combătut.

Tăcerea îţi oferă avantajul cunoaşterii. (James Crissilv)

Sam Horn

Lumea nu mai e de mult ceea ce ar fi trebuit să fie. Adică corectă. Asta nu ar fi o problemă dacă ne gândim că stă în natura noastră să eludăm orice lege, inclusiv cele ale bunului simţ.

Ce nu înţeleg eu este motivul pentru care noi înşine am creat discrepanţele sociale care ne oferă o identitate sau alta.

Lui Gigi Becali i-au furat maşina.

Nu ar fi o noutate ţinând cont de statisticile din ţara noastră. Dar i-au furat-o în Pipera, chiar lângă casă. Deja în judecata noastră apar primele două discrepanţe: celebrul Gigi Becali a trebuit să pătimească aşa ceva şi  s-a întâmplat tocmai în Pipera. Cu alte cuvinte dacă i se întâmpla unui necunoscut dintr-un cartier oarecare, acest lucru nu constituia o ştire de senzaţie. Aşa toată media vuieşte, pe toate canalele dezbătând pe larg acest aspect. Culmea ironiei şi rezultatul direct al faptului că avem ţara pe care o merităm este ilustrată de discrepanţa supremă: în câteva minute de la producerea furtului hoţii au fost informaţi a cui era maşina şi au predat-o proprietarului de drept. Exemplu clar că numele construit cu „trudă” şi „obedienţă” are puteri miraculoase. Decizia bietului cetăţean. Pe cine faci celebru te dă la o parte…

Credeţi că situaţia în sine putea avea o altă evoluţie?

Credeţi că numele de Gigi Becali a contat în soluţionarea acestui caz?

Tactul este arta de a-ţi spune punctul de vedere fără să-ţi faci duşmani.

Îmi distrug duşmanii transformându-i în prieteni. (Abraham Lincoln)

Răbdarea nu este nicicând mai importantă ca atunci când sunteţi pe punctul de a o pierde.

Răbdarea este partenerul întelepciunii. (Sfântul Augustin)

Nu vă luptaţi cu forţele potrivnice! Folosiţi-le în favoarea voastră. (R. Buckminster Fuller)

Înţelepciunea este singurul zid care ne desparte de întunericul de nepătruns. (Mark Van Doren)

Sam Horn

Barak Obama

Barak Obama a depus jurământul devenind cel de al 44-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Nimic ieşit din comun având în vedere că în mod firesc rezultatul unor astfel de alegeri se concretizează prin investirea unei persoane în funcţia de preşedinte.

Barak Obama este însă primul preşedinte de culoare al SUA. Nimic neobişnuit pentru cel care nu cunoaşte istoria şi care nu este interesat de societate, în ansamblul ei.

Barak Obama a trecut cu success şi de prima femeie candidată la preşedenţia SUA. Un lucru firesc dacă ţinem cont că emanciparea femeii şi acceptarea cu drepturi egale a persoanelor de culoare nu sunt evenimente separate de un interval prea mare de timp.

În fapt ceea ce s-a întâmplat reprezintă cu siguranţă un eveniment fără precedent, trăit la intensitate maximă şi care indifferent cum este privit reprezintă istorie. Lumea nu va mai fi ca înainte. Poate fi un lucru bun, sau mai puţin favorabil. Faptul că preşedintele Statelor Unite ale Americii reprezintă în sine, şi ca instituţie, cel mai puternic om de pe această planetă, nu este nicio noutate. Dar acest preşedinte, Barak Obama poartă cu el implicaţii sociale a căror evoluţie şi intensitate nici el nu o cunoaşte. Poate doar spera. Este un drum nou, iar paşii săi vor marca sau nu cărarea viitorilor preşedinţi la nivel mondial. SUA a acordat restului lumii o scânteie. Cât va arde rămâne de văzut.

Barak Obama este “poreclit”: Omul Schimbării! Timpul va detalia, va confirma sau va infirma.

Nimeni nu poate spune că ştie ce se va întâmpla de acum încolo. Implicaţiile tuturor acestor fapte se vor vedea zeci de ani mai târziu. Acum doar se speculează şi se emit păreri personale. Dar este un moment la fel de însemnat ca toate punctele de cotitură ale istoriei şi ale evoluţiei speciei umane.

Din punctual TĂU de vedere care ar putea fi implicaţiile acestui eveniment? Care este punctual tău de vedere privind această chestiune?

Gata. A devenit realitate. Un vis s-a împlinit. De astăzi convorbirile telefonice şi din 15 martie si e-mail-ul vor fi inregistrate şi stocate timp de 6 luni. Perfect legal.

Toţi pot răsufla uşuraţi. Marea infracţionalitate este combătută. Bravo celor care au făcut această mare realizare posibilă.

O întreagă industrie se va dezvolta. Vor apărea noi locuri de muncă şi noi profesii. Va fi nevoie de interpretare, de analiză, discernământ, capacitate intelectuală, psihologie, filozofie, tehnică de calcul, statistică, informatică, etc. Profesii care vor deveni şi mai nobile odată cu înregimentarea sub ecuson. Nu este exclus să nu auzim şi de alte profesii aferente domeniului contrucţiilor şi metalurgic care îşi vor aduce aportul la construcţia drumului de aur al viitorului luminos ce bate la uşa acestei ţări.

Datoria externă şi deficitul bugetar, criza economică, sistemul sanitar, învăţământul vor fi eradicate sau ridicate la adevărata lor valoare de introducerea acestei măsuri de bun simţ capitalist. Democraţia se poate instaura acum lipsită de grijă. Toţi aceşti ani şi-au meritat sacrificiul. Suntem în ton cu bon-ton-ul. Suntem ascultaţi. Suntem înregistraţi. Suntem stocaţi. Şi suntem liberi să trăim în cea mai democratică ţară.

Cine îşi putea imagina acum douăzeci, treizeci de ani că aşa ceva va fi în sfârşit posibil. Dar evoluţia tehnologică şi mai ales cea de mentalitate au făcut ca acest vis să devină realitate. Noile structuri perfect funcţionale moştenitoare genetice a genelor cele mai bune au ajuns la maturitate.

Nu va mai fi nevoie să facem niciun fel de sesizări niciunei instituţii pentru nicio problemă. Totul se va rezolva de la sine dacă sunăm un prieten şi dezbatem lipsiţi de interes o chestiune oarecare. Nivelul de trai se va ridica la rang de artă. Toţi vom avea propriile expoziţii de propagare a culturii. Aura îngerilor va străluci mai tare şi clopotele vor putea suna mai încet. Armonia şi înţelegerea vor predomina parcurile pline de oameni fericiţi care nu se vor mai duce la munca. Îşi vor rezolva sarcinile wireless sau cu ajutorul inegalabil al telefoniei mobile ale cărei tarife vor deveni simbolice. Prosperitatea va fi noul cuvânt de ordine al acestei ţări.

Merităm un loc de cinste în fruntea tuturor celor ce constituie panoplia de valori mondială.

Viitor de aur ţara noastră are.

CE VOR BĂRBAŢII?

Dificil de răspuns la această întrebare. E chiar mai greu, deşi poate părea surprinzător, să conturezi ceea ce îşi doresc bărbaţii comparativ cu ceea ce îşi doresc femeile. Este motivul pentru care am decis să las pentru altă dată analiză dorinţelor spuse sau nespuse a femeilor.

Ne ocupăm numai de bărbaţi.

Din capul locului fac o precizare şi anume că nu vom vorbi despre excepţii.

Din punct de vedere profesional barbaţii se împart în familişti şi carierişti.

Din punct de vedere al manierelor barbaţii se împart în galanţi şi bădărani.

Unii bărbaţi îşi doresc mereu să fie în centru atenţiei alţii preferă să stea în umbră.

Din punct de vedere al relaţiilor cu sexul opus bărbaţii se împart în dominatori, parteneri sau dominaţi.

Unii bărbaţi sunt interiorizaţi sau plâng, alţii dau cu pumnul în perete.

Toate acestea sunt tipologii facil de observat sau generalităţi. Dar ce îşi doresc cu adevărat bărbaţii?

În relaţie cu planul profesional îşi doresc să fie apreciaţi şi recompensaţi în funcţe de merite dar şi un pic în plus.

În ceea ce priveşte materialul îşi doresc tot ce este mai nou şi la modă, doar pentru a fi văzuţi că posedă acel lucru şi nu neapărat pentru că le foloseşte sau chiar şi-au dorit acel lucru pentru ei. Dacă îşi doresc o anumită maşină dar alta este la modă şi au posibilitatea de a decide, cei mai mulţi vor alege moda. Este la limita snobismului, dar barbatul aşa navighează: la limita. De ce? Pentru că îşi doreşte să fie apreciat, să i se spună că este cel mai bun. Atât de mare este dorinţa bărbatului pentru apreciere, în absolut orice domeniu sau latură sentimentală, încât este dispus şi chiar acceptă linguşeala. Acceptă şi să ştie că persoana care le face acea apreciere minte într-o oarecare măsură, dar să o facă din drăgălăşenie.

În ceea ce priveşte eterna relaţie cu jumătatea sa lucrurile se complică. Bărbaţii sunt dependenţi.

În acest plan îşi doresc cel mai intens să fie:

Ø      Lăudaţi,

Ø      Apreciaţi,

Ø      Respectaţi,

Ø      Gâdilaţi în orgoliu,

Ø      Ridicaţi în slavi,

Ø      Consideraţi unici şi cei mai buni.

Bărbaţii vor să ştie că ei deţin controlul sau telecomanda de la tot inclusiv a femeii, dacă aşa ceva ar exista. Ei vor să aibă drept de autor asupra lucrurilor şi familiei.

Bărbaţii îşi doresc să nu fie contrazişi şi nici să nu li se facă observaţii. Formularea „Ţi-am zis eu….” nu va face decât să îi întărâte. Bărbaţii sunt încăpăţânaţi dar le place să li se sublinieze această trăsătură ca fiind ceva pozitiv şi natural şi nicidecum că ar fi rude cu măgarul.

Bărbaţii îşi doresc ca femeia să răspundă prezent în orice moment şi la orice pretenţie. Dealtfel ei sunt singurii care au dreptul de a emite pretenţii.

Bărbaţii vor ca jumătatea lor să fie cea mai bună actriţă. Să joace rolul de mama, soţie, amantă,……, dar să fie sinceră. Să nu joace un rol.

Bărbaţii urăsc mima, deşi le place tăcerea. Nu vor ca femeia lor să mimeze nimic, mai ales in dormitor, ci din contră să le aducă omagii chiar dacă se simte puţină nesinceritate. În acest caz este permisă.

Bărbaţii vor ca jumătatea lor să creadă că sunt dependenţi de meciuri, de televizor, de prieteni, de amicii de pahar, pentru a avea momentele lor de intimitate. Sunt copii la propriu. Vai de cel sau cea care le ia jucaria fără să fi cerut voie mai întăi. Ce fac bărbaţii în intimitate. Se răsfaţă. Încearcă să îşi acorde aprecierile pe care nu le-au primit de la femeie.

Bărbaţii nu au forţa necesară să facă lucrurile care nu le plac, (să schimbe scutece) şi au nevoie să fie împinşi permanent de la spate dar sub imperiul formulării: „nu vreau să te forţez cu nimic, aş fi vrut să pot să o fac eu sau să apelez la cineva specializat, dar numai tu poţi. Cum pui tu mâna se vede. Numai tu ştii exact ce trebuie facut şi cum trebuie făcut”

Tehnică de docilizare a bărbatului dacă e executată de femeie: „îţi dau ce vrei dacă faci…..”

Zăhărelul.

Bărbaţii îşi doresc să creeze. De regulă reuşesc acest lucru numai în intimitate, deci lăsati-le intimitatea dar spuneţi-le că faceţi acest lucru pentru ei, pentru că îi înţelegeţi, pentru că îi iubiţi, mai ales pentru că merită, dar poate pot să facă şi cutare şi cutare lucru pentru dumneavoastră.

Luaţi bărbaţii aşa cum luaţi un copil mic. Nu-i spuneti-ţi direct în faţă: „Puţi. Spală-te”. Nu va aprecia această sinceritate. Dar puteţi să îi spuneţi: „aş vrea să te văd în baie dezbracat. Să vad cum curge apa pe trupul tău, dar aş vrea şi să stam împreună la televizor. Du-te tu şi relaxează-te sub duş cât eu pregătesc masa, să putem sta împreună după aceea”. Minuni veţi face. Se cheamă doar că sunteţi vulpiţe. La ce v-ar folosi să vă luaţi de burta lui?

Emanciparea. O da. Sunt din ce în ce mai mulţi bărbaţi care pun accentul pe a se îngriji. Unghii, par, trup. Saloane de înfrumuseţare. A devenit normal să vedem din ce în ce mai mulţi bărbaţi frecventând astfel de stabilimente.

Dar în esentă, oricum ar arăta barbatul şi oriunde ar lucra sau ce poziţie ar ocupa în societate, el îşi doreşte să fie ocrotit dar să i se creeze permanent impresia că el este cel care ocroteşte.

Chiar dacă nu înţelege termenul bărbatul îşi doreşte să fie considerat bărbat. Aşa că e mai uşor pentru femeie să îi explice că dacă face cutare şi cutare lucru este bărbat. Aia înseamnă să fii barbăt.

Bărbaţii îşi doresc să fie răsfăţaţi şi să fie ţinuţi în braţe. Să fie muşcaţi tandru din când în când de câte o urechiuşă.

Bărbaţii îşi doresc să se lase conduşi, dar să păstreze aparenţele.

Bărbaţii îşi doresc să fie iubiţi.

Unde e să fie….

Viaţa te pune intotdeauna în situaţia de a alege. În cele mai multe cazuri de a alege între două extreme şi tu trebuie să alegi calea de mijloc. Cale de mijloc care în cele mai multe cazuri este de fapt o linie extrem de subţire de demarcaţie.

Este o vorbă care spune că în viaţă nu totul este alb şi negru. Sarcasticii ar sări cu gura spunând că mai există şi culori. Dar viaţa chiar este numai alb şi negru. Cazurile în care în mod real ai şi o a treia variantă în afară de cele două extreme sunt atât de rare încât devin nesemnificative. Ce poate s[ existe intre interior si exterior?

Când vine vorba de iubire poţi spune clar şi concret dacă iubeşti sau nu? Nu există nicio cale de mijloc. Intensităţile aparţin extremelor. Ori eşti viu ori eşti mort. Este o utopie să ne gândim la starea de zombie.

Asta e viaţa: ori ori. Nu poţi spune că am de ales între trei variante: ori aşa, ori aşa, ori aşa.

Şi totuşi întreaga noastră existenţă şi cultură se bazează pe acea cale de mijloc. Suntem judecaţi în funcţie de calea de mijloc inclusiv de religie. Dar care este calea de mijloc. O femeie poate fi fie însărcinată, fie nu. Dar însărcinată doar pe jumatate, sau pe cale de a deveni…., eu unul nu am auzit.

Şi totuşi care este calea de mijloc? Care este acea linie de demarcaţie?

Există trei stări dar, doar voluntar le putem asocia: răzbunare, iertare, uitare. Dar care dintre acestea ar fi calea de mijloc şi care ar fi extremele? Nimic nu e simplu. Şi dacă nu e simplu atunci e complicat. Iar nu avem cale de mijloc. Mă repet: intensităţile aparţin extremelor.

Vreau să vă încăpăţănaţi şi să demonstraţi că există cale de mijloc. Credeţi că o puteţi face?

Vă provoc.