Minunea de a fi copil!

Sufletul copilului straluceste dincolo de imaginabil!

A fost 1 iunie. A mai trecut o sărbătoare a copiilor, a mai trecut un an. Mă uit la copii nostri şi parcă cresc prea repede. Mult prea repede. Ieri îi ţineam în braţe şi îi legănam şi astăzi sunt aproape la fel de înalţi. Te uiţi puţin înapoi cât eşti la serviciu şi când vii seara acasă parcă nu mai recunoşti copilul care îţi deschide uşa. Parcă dimineaţa când ai plecat şi l-ai pupat pe frunte, lăsându-l încă dormind, era mai mic. Era mai copil. Trece timpul, dureros de repede. Ca mâine poimâine va fi la casa lui cu propria familie şi noi părinţii ne vom simţi uitaţi şi bătrăni. Unde au trecut oare atâtţia ani? Şi chiar mai dureros: de ce oare au trecut atâţia ani? Am pierdut zâmbete, lacrimi, pasiuni, înflăcărări, am pierdut copilaria ingeraşilor. Toţi copii sunt îngeraşi. Bine spunea un poet celebru: atâta timp cât ai părinţi eşti copil indiferent de vârstă sau de câţi copii ai la rându-ţi.

Şi totuşi anii trec nedrept de repede şi doare al naibii să vezi cât am îmbătrânit privindu-ne copii cât au crescut. Stai şi te întrebi de când oare nu îi mai plac copilului păpuşile sau ciocolata şi când oare a ajuns să aibă alte preocupări. Părintele îşi pierde inocenţa odată cu propriul copil. Aşa e viaţa. Dar Doamne, ce am vrea să faci timpul să treacă mai greu. Măcar atunci când suntem lângă copii noştri. Stai şi te uiţi la camera goală la pătuţul care a devenit pat în toată regula şi aşa dor ţi se face de o îmbăţişare a copilului că simţi cum mori. Puţin câte puţin te stingi. Ai vrea să poţi da timpul înapoi să mai auzi acel râs cristalin şi nevinovat. Ai vrea să poţi da timpul înapoi şi să nu mai ţipi la copilul tău pentru greşeala făcută. Lasă-l Doamne să facă numai greşeli dar ţine-l copil. Nu ni-l lua pentru a-l arunca vieţii. Macar nu acum. Măcar nu atât de repede.

Sună egoist, dar parcă egoismul acesta părintesc este singura armă împotriva nedreptăţii. Timpul ne răpeşte copii făcându-i adulţi.

Timpule lasă-ne copii să rămâna copii!

Oamenii sunt supuşi erorii. De cele mai multe ori frustrarea sau orice alt element subjugat laturii existenţiale negative, este factorul deteminant pentru care oamenii tind să emită păreri ce ulterior se dovedesc a fi extrem de eronate. Uneori şansa constă în perseverenţă – asemeni Speranţei din cutia Pandorei – perseverenţa celor care cred atât de mult în visele proprii încât nu se lasă influenţaţi fie şi de ceea ce ar părea opinia generală şi general valabilă.

Am putea spune că instinctiv omul alege calea cea mai uşoară: decât să se gândească cum ar putea deveni un lucru realizabil mai bine se pronunţă cu fermitate asupra imposibilităţii practice de a realiza acel lucru. Noroc că sunt destul de mulţi visători care privesc dincolo de orizontul umanităţii.

O frază a copilăriei spunea că: Şi zeii mai greşesc… Deci a greşi este omeneşte. Poate. Dar uneori greşeala nu mai poate fi îndreptată şi răul făcut devine ireparabil.

Şi totuşi…

• În 1899, Charles Duell, Directorul Biroului American de Invenţii, a sugerat guvernului să închidă biroul, deoarece considera că se inventase deja tot ce putea fi inventat.
• În 1923, Robert Milikan, fizician de renume şi deţinător al Premiului Nobel, afirma că este absolut imposibil ca omul să ajungă vreodată să deţină şi să controleze puterea atomului.
• În 1861, neamţul Philip Reiss a inventat o maşinărie care transmitea sunetul. Era atât de aproape de invenţia telefonului, însă toţi experţii în comunicare din Germania acelor ani l-au convins că invenţia respectivă nu ar servi la nimic deoarece exista telegraful. Peste doar 15 ani, Alexander Graham Bell a inventat telefonul şi a ajuns multimilionar, air Germania a fost primul mare utilizator al noii invenţii.
• În 1938, Chester Carlson a inventat xerografia (procesul de copiere a unei imagini). Toate marile companii, începând cu IBM şi Kodak, i-au ironizat propunerea şi nici nu au luat în seamă utilizarea acestei invenţii. Motivau că nimeni nu ar vrea să cumpere un copiator scump când hârtia este atât de ieftină.
• Pe când era student la Universitatea Yale, Fred Smith a răspândit conceptul de Federal Express, un serviciu de curierat foarte rapid. UPS (poşta americană), propriul său profesor şi practic orice specialist american în servicii de curierat rapid l-au descurajat şi au prezis că sistemul lui Fred Smith nu va avea mare utilizare, deoarece experienţa le spunea că nimeni nu ar plăti sume mari pentru poşta rapidă şi sigură.

Oare ce ne-am face fără visători?