Sa ai parinti …

Aparem, ne miscam si disparem. Aceasta este viata noastra. Restul este un tablou mai mult sau mai putin reusit, ce va dainui sau nu de-a lungul istoriei.

Toate vin si trec, unele devin nemuritoare dar nimeni nu observa o minune in ciuda firescului ei perpetuu: parintii.

Unii dintre noi poate sunt la randul lor parinti, altii poate nu mai au parintii in viata, altii poate ca nu si-au cunoscut parintii niciodata. Indiferent de stadiul in care ne surprinde viata, ca sunt sau nu sunt prezenti, parintii raman acel suflet nedefinit ce arde in interiorul fiecaruia dintre noi.

Vrei sa intelegi iubirea, vrei sa intelegi viata, vrei sa intelegi miracolul uita-te in ochii parintelui. Din pacate multi dintre noi ne ferim sa ne privim parintii in ochi. Considerentele nu sunt importante.

Ati vazut cat sunt de frumosi parintii? Ati vazut cat sunt de modesti parintii? Ati vazut cat sacrificiu sunt parintii? Sunteti norocosi. Nu va ratati clipele.

Un parinte isi doreste atat de putin de la copilul sau. Copilul in schimb isi doreste atat de multe incat oricat ar primi tot exista o rautate manifestata prin credinta ca parintele nu a facut sufficient sau  nu a facut tot ce poate. Nu lasati nemultumirea fara fundament sa va intunece gandirea si sa va impietreasca inima. Parintele este o flacara ce se stinge pentru a trai in copil.

Nu va uitati parintii. Ei cu siguranta nu va uita.

Un parinte traieste pentru copilul sau pentru ca apoi sa traiasca prin copilul sau. Pe cat de scurta este viata unui copil pe pamant cu atat mai scurta este viata copilului alaturi de parintii sai. Timpul trece mult mai repede intr-o relatie parinte copil si fara sa realizam ne trezim ca nu mai avem cui sa spunem: Sarut-mana Mama, te iubesc mama, Sarut-mana Tata, te iubesc tata…

Atat de repede, mult prea repede ….

Sa ai parinti … inseamna sa fii. Nu va uitati parintii …

none

Am fost asa cum vreau să fiu

Am fost copil ….

Am fost inocent….

Am fost sincer ….

Am fost curios ….

Am fost ambitios …

Am fost generos ….

Am fost pur ….

Am fost zglobiu ….

Am fost bucălat ….

Am fost darnic ….

Am fost năzdrăvan ….

Am fost săritor ….

Am fost harnic ….

Am fost bun ….

Am fost inteligent ….

Am fost hazliu ….

Am fost sufletist ….

Am fost inconştient ….

Am fost nevinovat ….

Am fost degajat ….

Am fost sâcâietor …

Am fost debordant …

Am fost nepoţel …

Am fost îngeraş …

Am fost bucuria sufletului …

Am fost glob de aur ….

Am fost minunat ….

                                …. ca toţi copiii!

none

Minunea de a fi copil!

Sufletul copilului straluceste dincolo de imaginabil!

 

none

 

A fost 1 iunie. A mai trecut o sărbătoare a copiilor, a mai trecut un an. Mă uit la copii nostri şi parcă cresc prea repede. Mult prea repede. Ieri îi ţineam în braţe şi îi legănam şi astăzi sunt aproape la fel de înalţi. Te uiţi puţin înapoi cât eşti la serviciu şi când vii seara acasă parcă nu mai recunoşti copilul care îţi deschide uşa. Parcă dimineaţa când ai plecat şi l-ai pupat pe frunte, lăsându-l încă dormind, era mai mic. Era mai copil. Trece timpul, dureros de repede. Ca mâine poimâine va fi la casa lui cu propria familie şi noi părinţii ne vom simţi uitaţi şi bătrăni. Unde au trecut oare atâtţia ani? Şi chiar mai dureros: de ce oare au trecut atâţia ani? Am pierdut zâmbete, lacrimi, pasiuni, înflăcărări, am pierdut copilaria ingeraşilor. Toţi copii sunt îngeraşi. Bine spunea un poet celebru: atâta timp cât ai părinţi eşti copil indiferent de vârstă sau de câţi copii ai la rându-ţi.

Şi totuşi anii trec nedrept de repede şi doare al naibii să vezi cât am îmbătrânit privindu-ne copii cât au crescut. Stai şi te întrebi de când oare nu îi mai plac copilului păpuşile sau ciocolata şi când oare a ajuns să aibă alte preocupări. Părintele îşi pierde inocenţa odată cu propriul copil. Aşa e viaţa. Dar Doamne, ce am vrea să faci timpul să treacă mai greu. Măcar atunci când suntem lângă copii noştri. Stai şi te uiţi la camera goală la pătuţul care a devenit pat în toată regula şi aşa dor ţi se face de o îmbăţişare a copilului că simţi cum mori. Puţin câte puţin te stingi. Ai vrea să poţi da timpul înapoi să mai auzi acel râs cristalin şi nevinovat. Ai vrea să poţi da timpul înapoi şi să nu mai ţipi la copilul tău pentru greşeala făcută. Lasă-l Doamne să facă numai greşeli dar ţine-l copil. Nu ni-l lua pentru a-l arunca vieţii. Macar nu acum. Măcar nu atât de repede.

Sună egoist, dar parcă egoismul acesta părintesc este singura armă împotriva nedreptăţii. Timpul ne răpeşte copii făcându-i adulţi.

 

Timpule lasă-ne copii să rămâna copii!

 

18 com

Copii sunt minunea creaţiei divine şi a acestui univers. Cu toţii am fost astfel de minuni. Unii poate că mai sunt încă.

Dar copii,….

Priveşte un copil în ochi şi în strălucirea acea inocentă vezi toate universurile, toate lumile. Vezi credinţa şi vezi bucuria de a fi. Un om bolnav nu înduioşează atât de mult precum un copil bolnav. E mult mai dureros.

Copiii sunt tot. Tot ce ne putem dori ca parinţi, ca adulţi sau ca oameni ai acestei planete. Zâmbetele lor au puterea magică de a vindeca. Dar pe ei cine îi poate vindeca? Haideţi să nu mai rănim copii, să nu ni-i mai rănim.

Priveşte un copil şi cu mâna pe inimă spune că nu simţi căldura în interiorul tău. Acea căldura este scânteia divină a vieţii. Miracol pentru un univers muritor.

Doamne cât poate să însemne un zâmbet de copil. Doamne cât viaţă şi putere se ascunde în acel sunet cristalin şi inocent.

Haideţi să aducem zâmbete pe chipurile copiilor.

Un zambet de copil!

13 com

CE VOR BĂRBAŢII?

 

Dificil de răspuns la această întrebare. E chiar mai greu, deşi poate părea surprinzător, să conturezi ceea ce îşi doresc bărbaţii comparativ cu ceea ce îşi doresc femeile. Este motivul pentru care am decis să las pentru altă dată analiză dorinţelor spuse sau nespuse a femeilor.

Ne ocupăm numai de bărbaţi.

Din capul locului fac o precizare şi anume că nu vom vorbi despre excepţii.

Din punct de vedere profesional barbaţii se împart în familişti şi carierişti.

Din punct de vedere al manierelor barbaţii se împart în galanţi şi bădărani.

Unii bărbaţi îşi doresc mereu să fie în centru atenţiei alţii preferă să stea în umbră.

Din punct de vedere al relaţiilor cu sexul opus bărbaţii se împart în dominatori, parteneri sau dominaţi.

Unii bărbaţi sunt interiorizaţi sau plâng, alţii dau cu pumnul în perete.

Toate acestea sunt tipologii facil de observat sau generalităţi. Dar ce îşi doresc cu adevărat bărbaţii?

În relaţie cu planul profesional îşi doresc să fie apreciaţi şi recompensaţi în funcţe de merite dar şi un pic în plus.

În ceea ce priveşte materialul îşi doresc tot ce este mai nou şi la modă, doar pentru a fi văzuţi că posedă acel lucru şi nu neapărat pentru că le foloseşte sau chiar şi-au dorit acel lucru pentru ei. Dacă îşi doresc o anumită maşină dar alta este la modă şi au posibilitatea de a decide, cei mai mulţi vor alege moda. Este la limita snobismului, dar barbatul aşa navighează: la limita. De ce? Pentru că îşi doreşte să fie apreciat, să i se spună că este cel mai bun. Atât de mare este dorinţa bărbatului pentru apreciere, în absolut orice domeniu sau latură sentimentală, încât este dispus şi chiar acceptă linguşeala. Acceptă şi să ştie că persoana care le face acea apreciere minte într-o oarecare măsură, dar să o facă din drăgălăşenie.

În ceea ce priveşte eterna relaţie cu jumătatea sa lucrurile se complică. Bărbaţii sunt dependenţi.

În acest plan îşi doresc cel mai intens să fie:

Ø      Lăudaţi,

Ø      Apreciaţi,

Ø      Respectaţi,

Ø      Gâdilaţi în orgoliu,

Ø      Ridicaţi în slavi,

Ø      Consideraţi unici şi cei mai buni.

Bărbaţii vor să ştie că ei deţin controlul sau telecomanda de la tot inclusiv a femeii, dacă aşa ceva ar exista. Ei vor să aibă drept de autor asupra lucrurilor şi familiei.

Bărbaţii îşi doresc să nu fie contrazişi şi nici să nu li se facă observaţii. Formularea „Ţi-am zis eu….” nu va face decât să îi întărâte. Bărbaţii sunt încăpăţânaţi dar le place să li se sublinieze această trăsătură ca fiind ceva pozitiv şi natural şi nicidecum că ar fi rude cu măgarul.

Bărbaţii îşi doresc ca femeia să răspundă prezent în orice moment şi la orice pretenţie. Dealtfel ei sunt singurii care au dreptul de a emite pretenţii.

Bărbaţii vor ca jumătatea lor să fie cea mai bună actriţă. Să joace rolul de mama, soţie, amantă,……, dar să fie sinceră. Să nu joace un rol.

Bărbaţii urăsc mima, deşi le place tăcerea. Nu vor ca femeia lor să mimeze nimic, mai ales in dormitor, ci din contră să le aducă omagii chiar dacă se simte puţină nesinceritate. În acest caz este permisă.

Bărbaţii vor ca jumătatea lor să creadă că sunt dependenţi de meciuri, de televizor, de prieteni, de amicii de pahar, pentru a avea momentele lor de intimitate. Sunt copii la propriu. Vai de cel sau cea care le ia jucaria fără să fi cerut voie mai întăi. Ce fac bărbaţii în intimitate. Se răsfaţă. Încearcă să îşi acorde aprecierile pe care nu le-au primit de la femeie.

Bărbaţii nu au forţa necesară să facă lucrurile care nu le plac, (să schimbe scutece) şi au nevoie să fie împinşi permanent de la spate dar sub imperiul formulării: „nu vreau să te forţez cu nimic, aş fi vrut să pot să o fac eu sau să apelez la cineva specializat, dar numai tu poţi. Cum pui tu mâna se vede. Numai tu ştii exact ce trebuie facut şi cum trebuie făcut”

Tehnică de docilizare a bărbatului dacă e executată de femeie: „îţi dau ce vrei dacă faci…..”

Zăhărelul.

Bărbaţii îşi doresc să creeze. De regulă reuşesc acest lucru numai în intimitate, deci lăsati-le intimitatea dar spuneţi-le că faceţi acest lucru pentru ei, pentru că îi înţelegeţi, pentru că îi iubiţi, mai ales pentru că merită, dar poate pot să facă şi cutare şi cutare lucru pentru dumneavoastră.

Luaţi bărbaţii aşa cum luaţi un copil mic. Nu-i spuneti-ţi direct în faţă: „Puţi. Spală-te”. Nu va aprecia această sinceritate. Dar puteţi să îi spuneţi: „aş vrea să te văd în baie dezbracat. Să vad cum curge apa pe trupul tău, dar aş vrea şi să stam împreună la televizor. Du-te tu şi relaxează-te sub duş cât eu pregătesc masa, să putem sta împreună după aceea”. Minuni veţi face. Se cheamă doar că sunteţi vulpiţe. La ce v-ar folosi să vă luaţi de burta lui?

Emanciparea. O da. Sunt din ce în ce mai mulţi bărbaţi care pun accentul pe a se îngriji. Unghii, par, trup. Saloane de înfrumuseţare. A devenit normal să vedem din ce în ce mai mulţi bărbaţi frecventând astfel de stabilimente.

Dar în esentă, oricum ar arăta barbatul şi oriunde ar lucra sau ce poziţie ar ocupa în societate, el îşi doreşte să fie ocrotit dar să i se creeze permanent impresia că el este cel care ocroteşte.

Chiar dacă nu înţelege termenul bărbatul îşi doreşte să fie considerat bărbat. Aşa că e mai uşor pentru femeie să îi explice că dacă face cutare şi cutare lucru este bărbat. Aia înseamnă să fii barbăt.

Bărbaţii îşi doresc să fie răsfăţaţi şi să fie ţinuţi în braţe. Să fie muşcaţi tandru din când în când de câte o urechiuşă.

Bărbaţii îşi doresc să se lase conduşi, dar să păstreze aparenţele.

Bărbaţii îşi doresc să fie iubiţi.

Unde e să fie….

20 com

 

Se afirmă în general că omul este supus greşelii. Eu aş merge mult mai departe şi aş afirma că omul este supus vieţii. Poţi greşi şi poţi să nu înveţi niciodată din greşelile făcute şi vei fi condamnat de societate, dar dacă vei repeta aceleaşi greşeli faţă de viaţa proprie, mai devreme sau mai târziu vei fi penalizat atât de usturător încât nu vei mai avea cale de întoarcere. Viaţa nu îşi permite să fie mai mult decât un profesor care îţi explică o dată. Când corectează o face permanent. Viaţa nu îşi permite să facă recomandări. Nu are timpul necesar pentru a se întoarce.

Greşelile pot fi îndreptate. Viaţa nu poate fi retrăită sau reîntoarsă. Greşeala îşi obţine iertarea, viaţa nu îşi mai obţine clipa. Anii sunt doar un barometru a ceea ce ar fi putut să fie.

Şi totuşi este mai corect aşa. În primul rând faţă de noi înşine cei care greşim. Se pune mult mai mare preţ pe ceva ce poţi pierde definitiv decât pe ceva ce poţi recupera. Indiferent că privim şansa din punct de vedere teoretic sau avem abilitatea de a o transpune în practică, ea există pentru a fi folosită. Dar pentru a fi folosită corect şi în direcţia bună. De multe ori ne epuizăm numărul limitat de şanse în a încerca să ocolim lucrurile sau situaţiile prin care în mod conştient nu dorim să trecem. Un copil poate fi o şansa pentru părinţii săi?

O greşeală repetată este definiţia prostiei. Un lucru repetat dar pe umerii căruia se aşează dorinţa obţinerii unui rezultat diferit, este conform lui Einstein definiţia nebuniei. Omul este astfel la poziţionat prin acţiunile sale la graniţele prostiei şi ale nebuniei. A nu se confunda totul cu bunele intentii, care au partea lor de inocenţă şi de nevinovăţie. De multe ori încerci sa faci ceva bun şi constaţi că ai greşit. Cât de mult ar fi corect să fie confundată buna intenţie cu rezultatul nescontat cu o greşeală de neiertat?

Viata ne oferă lecţiile ei prin greşelile pe care le facem?

A greşi este oare omeneşte şi dacă da, cât?

34 com

Un termen, o noţiune care nu ar trebui să existe în societate şi cu atât mai mult în cadrul familiei, cel mai frumos lucru pe care oamenii il oferă vieţii.

Zilele acestea titlurile presei de scandal şi nu numai sunt ţinute de ştirea conform căreia multiplul nostru campion la gimnastică Marian Drăgulescu şi-ar fi lovit, bătut soţia. Trebuie precizat că Marian şi soţia sa Larisa Drăgulescu sunt căsătoriţi de şase ani şi au împreună doi copii, o fetiţă şi un băieţel. Motivul vehiculat în presă ar fi infidelitatea lui Marian Drăgulescu şi o eventuală obsesie a acestuia pentru femei. Nu vreau să intru în detalii, toate ziarele şi posturile de televiziune dezbătând pe larg aceste aspecte. Nu mă pot opri însă să mă întreb dacă timpul scurs într-o relaţie poate fi invocat ca scuză?

Fundalul general este însă violenţa în familie. Spuneam la început că termenul în sine nici nu ar trebui să existe, dar prin natura noastră „umană” în societatea pe care am construit-o în atâtea mii de ani, violenţa a fost un fenomen care s-a manifestat din plin, indiferent de domeniul social. Scuze şi explicaţii putem găsi oricând şi pentru orice. Suntem extrem de pricepuţi la aceste lucruri.

Limitând însă răspândirea violenţei sociale, ca subiect de discuţie, la cadrul familial, fără să vrem apar o serie de aspecte de neînţeles:

  • În zilele noastre, când suntem mult mai evoluaţi decât în epoca de piatră, să îţi loveşti partenera de viaţă, cea cu care împarţi totul, mi se pare oripilant. Şi condamnabil. Nu există nicio scuză care să motiveze un asemenea gest. Nici nu discut despre gravitate. Multi se leagă de cât de tare a lovit bărbatul femeia. Nici nu contează. Fapta este aceeaşi. Mizeria umană e aceeaşi.
  • Când vorbim de familie, vorbim de o relaţie de căsnicie, vorbim de o relaţie de iubire şi respect reciproc. În ce hal poţi să decazi ca bărbat încât să îţi consideri soţia drept sac de box? Şi să mai devina acest lucru şi doar un antrenament? Ca să te menţii în formă. Nu mai poţi fi considerat om. Nici măcar animal. Tot ar fi prea mult. Eşti o scursură. Nu spune nimeni că trebuie să rămâi cu aceeaşi femeie toată viaţa dacă sentimentele faţă de ea nu mai sunt aceleaşi. Dar nici nu poţi fi considerat om dacă încalci toate doctrinele moralităţii. Nu o mai iubeşti, eşti demn ca bărbat, discuţi aceste lucruri, îi spui şi vă vedeţi fiecare de propriul drum. Dar nu cu pumnul.
  • Discutând între bărbaţi. Dacă îţi loveşti femeia, este clar că eşti mai mult decât un misogin. Ce este femeia pentru tine? O sclavă? Un animal? Un titlu de mândrie? Un refugiu pentru frustrările tale? Loc de dat cu capul? Obiect pentru descărcarea nervilor? Un nume pe o listă într-un carneţel pe care îl arăţi băieţaşilor? Hârtie igienică? Dar tu ce eşti?

Cel mai degradant lucru posibil pentru un bărbat, atât de înjositor încât îi anulează chiar titulatura de bărbat, este să lovească o femeie. Mai ales dacă femeia respectivă este sotia sa şi mama copiilor săi.

Nu există motiv. Nu contează că este infidelitate, înşelătorie, prostituţie, perversiuni, sau orice altceva, violenţa familială nu este o justificare ci o condamnare pentru cel care o practică.

Din punctul meu de vedere violenţa în familie este echivalentă cu o crimă cu premeditare.

Dacă ai nervi, Bărbatule, loveşte-te pe tine însuţi. Bărbatule!

TU ce părere ai despre violenţa în familie?

 

40 com

Mihaela Rădulescu divorţează.

Mihaela adulescu În mod surprinzător un cuplu atât de frumos şi de apreciat a decis ca după zece ani de căsnicie să facă pasul pe calea despărţirii. Elan Schwartzenberg şi Mihaela Rădulescu au decis împreună să facă acest pas. Vor păstra însă o frumoasă relaţie de prietenie mai ales că sunt legaţi de un copil minunat Ayan. Acesta va rămâne în custodia mamei sale dar cu siguranţă nu va fi uitat de tatăl său. Deşi extrem de romantică Mihaela este o leoaică puternică şi în mod cert va continua să fie aceeaşi apariţie deosebită atât pe micile ecrane cât şi în cinema şi în viaţa publică.

Probabil că este cea mai bună decizie pentru cei doi.

 

 

Ştefan Iordache va fi înmormântat.

Stefan Iordache Astăzi 17 septembrie 2008, în comuna Gruiu trupul neînsufleţit al marelui actor Stefan Iordache va fi înmormântat. Spiritul său va rămâne însă în pemanentă printre noi. Un mare nume, un mare actor, un mare om. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.

 

 

Andreea Esca un om obişnuit.

Andreea esca a fost surprinsă folosind mijloacele de transport în comun. Este un fapt suprinzător avât în vedere cât de bine este plătită de trustul MediaPro precum şi de faptul că este vazută mai mult la volanul luxosului său automobil. Andreea EscaOare ce a determinat-o pe Andreea să facă acest gest?

 

 

Aşteptăm victoria Stelei

În această seară începând cu orele 21:45 pe stadionul Steaua din Bucureşti se va desfăşura un meci extrem de important pentru fotbalul românesc. Steaua Bucureşti se va confrunta cu Bayern Munchen. Să le ţinem pumnii.

8 com

Categories

Adverising

Blogroll

  1. Recent
  2. Articles
  3. Comments

Adverising

archives

 

February 2012
M T W T F S S
« Jan    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
272829  

Archives

Tags

afaceri aforisme bancuri citat citate citatul zilei coaching copii crissilv Cristian cristian ion dezvoltare personala Donald Trump dorinta dragoste Dumnezeu incredere inima iubire James la multi ani leadership lectie de management Madalina Manole management Mircea Geoana muzica oameni om otv pasiune personal growth Peter Drucker poezie presedinte reusita Romania sarbatoare sex succes suflet Traian Basescu training Vanzare viata

Meta

Recent Comments

tag cloud

Flickr photos

You need to activate the FlickR plugin! You can find it in the "PLUGINS" folder...

Most commented

Statistici web