A fost 1 iunie. A mai trecut o sărbătoare a copiilor, a mai trecut un an. Mă uit la copii nostri şi parcă cresc prea repede. Mult prea repede. Ieri îi ţineam în braţe şi îi legănam şi astăzi sunt aproape la fel de înalţi. Te uiţi puţin înapoi cât eşti la serviciu şi când vii seara acasă parcă nu mai recunoşti copilul care îţi deschide uşa. Parcă dimineaţa când ai plecat şi l-ai pupat pe frunte, lăsându-l încă dormind, era mai mic. Era mai copil. Trece timpul, dureros de repede. Ca mâine poimâine va fi la casa lui cu propria familie şi noi părinţii ne vom simţi uitaţi şi bătrăni. Unde au trecut oare atâtţia ani? Şi chiar mai dureros: de ce oare au trecut atâţia ani? Am pierdut zâmbete, lacrimi, pasiuni, înflăcărări, am pierdut copilaria ingeraşilor. Toţi copii sunt îngeraşi. Bine spunea un poet celebru: atâta timp cât ai părinţi eşti copil indiferent de vârstă sau de câţi copii ai la rându-ţi.
Şi totuşi anii trec nedrept de repede şi doare al naibii să vezi cât am îmbătrânit privindu-ne copii cât au crescut. Stai şi te întrebi de când oare nu îi mai plac copilului păpuşile sau ciocolata şi când oare a ajuns să aibă alte preocupări. Părintele îşi pierde inocenţa odată cu propriul copil. Aşa e viaţa. Dar Doamne, ce am vrea să faci timpul să treacă mai greu. Măcar atunci când suntem lângă copii noştri. Stai şi te uiţi la camera goală la pătuţul care a devenit pat în toată regula şi aşa dor ţi se face de o îmbăţişare a copilului că simţi cum mori. Puţin câte puţin te stingi. Ai vrea să poţi da timpul înapoi să mai auzi acel râs cristalin şi nevinovat. Ai vrea să poţi da timpul înapoi şi să nu mai ţipi la copilul tău pentru greşeala făcută. Lasă-l Doamne să facă numai greşeli dar ţine-l copil. Nu ni-l lua pentru a-l arunca vieţii. Macar nu acum. Măcar nu atât de repede.
Sună egoist, dar parcă egoismul acesta părintesc este singura armă împotriva nedreptăţii. Timpul ne răpeşte copii făcându-i adulţi.
Copii sunt mirocolul vieţii noastre. Trăim pentru ei, respirăm pentru ei. Poate uneori si trăim prin ei ceea ce am fi vrut să trăim de fapt noi înşine în copilărie. Toată dragostea lumii se regăseşte în ochii părinţilor. Nu există nimic ce nu am face pentru zâmbetul şi răsul cristalin ale micilor îngeraşi, parte a fiinţei noastre.
Ce bucurie poţi citi în ochii unui copil atunci când este fericit. Imensitatea universului este oglindită în fracţiunea de zâmbet a unui copil. Cum să nu faci totul pentru acest miracol.
Credeam că lucrurile în această lume sunt doar dure şi nedrepte şi trebuie să lupţi cu toate armele, corecte sau incorecte ca să supravieţuieşti. Că lupţi pentru tine nu e o problemă, dar când vine vorba de copilul tău lupta devine mult mai dureroasă. Credeam că nimeni nu îşi doreşte să facă ceva pentru această lume minunată. Dar m-am înşelat şi mă bucur din tot sufletul că a fost aşa. În lumea asta rea şi nepăsătoare, agitată şi hapsână, am descoperit un miracol. Nu vreau să fac nicio reclamă şi nici nu exagerez cu nimic. Am descoperit nişte oameni miraculoşi care nu pot fi descrişi în cuvinte. Sunt sufletul unui club pentru copii numit Contrapunct. Ce fac aceşti oameni pentru copiii noştri şi cât suflet îşi sacrifică şi investesc în minunile noastre nu am crezut că pot întâlni. E un colectiv mare şi frumos, cu oameni atât de speciali încât sunt poate cei mai frumoşi. Vizitaţi-le site-ul şi îi veţi cunoaşte. Eu unul îi iubesc din tot sufletul meu pe toţi. Sunt şi două doamne de suflet în faţa cărora mă închin pentru tot cea ce reprezintă: Lili Mitra şi Brenda Petre.
Zilele acestea au avut mai mult de muncă şi încă nu au scăpat. Vineri 17 octombrie, sâmbătă 18 şi astăzi 19 octombrie se desfăşoară Festivalul Contrapunct, la Palatul Copiilor. Cel mai frumos lucru care mi-a fost dat să îl văd până acum în viaţa mea îl reprezintă acest festival. În această seara începând cu ora 18:00 este gala festivalului. Cine îşi doreşte poate să vină.
Eu sunt poate subiectiv, dar să găseşti oameni care să îţi iubească copilul la fel cum o faci tu ca părinte, să găseşti oameni care să îţi educe copilul atât de frumos, să găseşti oameni care să pună fericirea copilului tău pe primul loc, cred că este extrem de greu şi de rar.
Le mulţumesc din tot sufletul meu pentru miracolul care îl aduc în viaţa mea prin zâmbetele fetiţei mele.
