Situatii conflictuale. Intalnim in viata noastra de zi cu zi suficiente motive care aprind scanteia. Le denumim generic posibile situatii conflictuale, adica momente in care nu mai tratatam lucrurile in maniera generala.

Ca si viata noastra situatiile conflictuale se desfasoara pe doua fronturi: cel profesional si cel personal.

Cum recunoastem o posibila situatie conflictuala?

In general reactionam impulsiv sau constient la ceea ce ne deranjeaza, sau la ceea ce nu se incadreaza in considerentele proprii, sau la ceea ce contravine principiilor noastre. Si atunci sub imperiul acestor factori rabufnim, rostim sau facem anumite lucruri pe care le putem regreta sau care ne creeaza acea stare de usurare.

„Ma simt mult mai bine pentru ca i-am spus ce aveam de spus”, sau „Ma simt mult mai bine pentru ca i-am spus ce aveam pe suflet” sau multe astfel de exemple.

O situatie conflictuala o recunoastem prin toate simturile. Singurul element care ne induce in eroare si care poate sa ne determine pe noi insine sa cream o situatie conflictuala acolo unde ea nu exista este: presupunerea. Eu unul consider presupunerea ca un viciu. A nu se confunda cu prevederea, cu prognoza, cu previzionarea si cu alte cuvinte care incep si cu alte litere…

Conflictul se simte inainte de a fi vizibil. Se poate chiar si mirosi. Doamne fereste sa se ajunga in situatia in care tactilul depaseste auzul…

Ce putem face pentru a evita situatiile conflictuale?

In plan profesional:

• Calmul: ne pastram calmul in orice situatie. Numaram pana la 10 chiar si pana la 100 sau pana la cat va fi nevoie.
• Impulsul: nu cedam impulsurilor. Privim impusul propriu ca o manifestare a unui personaj care isi deruleaza jocul actoricesc in fata noastra si analizam acest joc apeland la rational.
• Win-win: intr-o situatie conflictuala nu se intampla ca intr-o negociere, nu exista castig-castig (win-win), nu pot fi multumite ambele parti. In acest caz este clar ca abordarea mea trebuie sa fie una protectoare care sa nu imi creasca nervozitatea si nivelul de stres. Imi pun intrebarea fireasca: ce am eu de castigat daca reactionez sau raspund asa? Este o diferenta foarte mare intre reactie si raspuns dar aceasta este o alta tema de discutie.
• Competitia: intr-o situatie conflictuala nu mai sunt in competitie – profesionala – cu persoana in cauza. Nu are rost sa concurez pentru postul: care se enerveaza mai tare. Las partenerul de conflict sa treaca podul. Ma dau la o parte si il las sa treaca.
• Mandria: uneori este bine sa fii un om mandru. (A se face diferenta intre mandru si: increzut, fudul, arogant, etc). Dar nu intr-o situatie conflictuala. Nu devin mai bun in proprii ochi daca papionul meu e mai cu mot. Margelele de curcan la las acasa.
• Dreptatea: chiar daca am dreptate si lucrarea pe care tocmai am facut-o si de la care a pornit scanteia conflictului este foarte buna, este mai putin important daca am dreptate sau nu. Nu dreptatea optimizeaza rezultatul si nu sta nici la baza performantei. Argumentul este instrumentul de promovare si de demontare a obiectiilor. In acest caz pur si simplu aman pledoaria si argumentarea proprie pentru un alt moment. Nu uit doar aman.

In plan personal:

Se aplica toate cele de mai sus dublate sau chiar triplate de sentimente ce nu se aplica in relatia profesionala.

Regula de baza in situatiile conflictuale in planul personal este: Cedarea…

Cedez, las sa treaca de la mine, nu am ce sa castig si nici nu vreau sa castig ceva de pe urma disputei. In plus ochii partenerului sau ai partenerei sunt atat de frumosi incat inima dicteaza creierului.

In planul personal gradul de incredere, de intelegere, de respect, de apreciere pe care trebuie sa il acord este mai atasat de persoana partenerului decat in planul profesional. In plan personal in general posibilele situatii conflictuale sunt legate, in general, de o singura persoana: partenerul/partenera in timp ce in plan profesional sunt implicate mai multe persoane, se disipeaza tensiunile …

Situatiile conflictuale sunt ocazii pentru testarea IQ-ului, a coeficientului de inteligenta a persoanelor implicate. Imi vin in minte cateva citate:

- cel mai inteligent cedeaza;

- daca taceai filozof ramaneai;

- prostul se loveste, inteligentul ocoleste

Situatiile conflictuale: nu putem trai cu ele, dar nici fara ele …

Dacă faci afaceri cu inima te vei îmbolnăvi de inimă.

Astăzi chiar şi viaţa personală, pentru mulţi, este tot o afacere. Au dispărut principiile şi s-au răsturnat valorile.

Nu mai ştii cum să trăieşti în pas cu viaţa actuală. Moda a depăşit graniţele desemnate în mod firesc şi natural şi a intrat într-o „transhumanţă” care zdruncină multe temelii.

Credinţa este credinţă dar elementele de referinţă, definitorii sunt altele.

Este în regulă. Oamenii, în special tinerii, au o nevoie mai accentuată de agusta din „afirmarea personală” înainte de a se putea defini ca oameni. Vorbim de o societate care fuge de cutume, de rigori, de stereotipuri. De fapt fuge de unele doar pentru a le putea îmbrăţişa pe altele.

Orizontul este definit altfel chiar dacă este cercetat tot cu pieptul înainte.

Pe de cealaltă parte, alte generaţii ajunse doar la o anumită vârsta, blazaţi, se văd extrem de competitivi dar fără să se mişte, văzând în inerţia lor un motiv pentru a se implica în limitarea evoluţiei celor tineri şi mai ales în criticarea unui stil de viaţă nesănătos.

Canoane sunt peste tot. Uneori iau chiar forma unor legi fundamentale.

Contradicţiile paradoxale, nu mai definesc apele calme ci exact invers.

Privitul în oglindă a devenit o artă şi o tehnică de dezvoltare personală.

Generaţia nouă se vinde pentru cât poate mai bine, generaţia „mai experimentată” se vinde pentru recunoaşterea firelor albe de păr.

A nu te gândi la un elefant roz devine din ce în ce mai mult o fabulă, pe măsură ce lumea caută mai întâi răspunsurile pentru a descoperi întrebările.

Nu faptul că foaia albă de hârtie a fost înlocuită de ecranele monitoarelor este evoluţia normală ci faptul că anumite aspecte sustituite pentru progres nu mai au aceeaşi semnificaţie, nicimăcar ca şi rădăcini generatoare.

Poate unii sunt tentaţi să spună că superficialul a fost ridicat la rang de rege, în realitate însă noile priorităţi definesc alte valori, ce pentru aceia care nu şi le însuşesc devin sicrie de sticlă.

Introvertit sau extrovertit sunt domenii de interes pentru profesii care sunt aruncate în josul clasamentului. Pentru „Top” astfel de noţiuni sunt doar pietre de moară.

„Ce pot să…” este înlocuit în mod atât de firesc şi uman de „Ce îmi iese…”, încât busola nu va mai arăta pentru mult timp nordul.

Contemplarea aparţine generaţiei excluse de societatea care spune: „ACUM… sau stai la coadă încă o dată deşi uşile de ieşire din cinematograf îţi sunt deschise…”

„Lumea este o scenă şi fiecare îşi joacă rolul lui” se spunea cândva. Astăzi toţi cei care îşi joacă propriile roluri îşi construiesc propriile scene şi îşi aduc doar proprii spectatori.

Generaţia este doar o stare. Ea nu este influenţată de vârstă. Doar de spirit.

Tu cărei generaţii îi aparţii………………….?

Misiunea noastră nu este aceea de a arunca vina asupra trecutului, ci de a îndrepta cursul viitorului. (John F. Kennedy)

Priviţi problemele ca şi cum ar fi nişte gropi în pământ! Puteţi să le adânciţi sau puteţi să sondaţi noi teritorii.

Înţelepciunea desăvârşită este să trăieşti în prezent, să faci planuri pentru viitor şi să profiţi de pe urma trecutului.

Singurul câştig pe care îl presupune o gâlceavă este evitarea ei. (Dale Carnegie)

Când vine momentul adevărului, există fie cauze fie rezultate. (Chuck Yeager)

Vă aşteptaţi ca fii voştri să se înţeleagă sau speraţi că se vor înţelege cândva? (John Rosemond)

                                                                                Sam Horn

Toţi cei care cred că nu există decât o singură latură a unui conflict sunt cu siguranţă adepţii laturii respective.

Fercirea supremă o constituie nu câştigarea luptelor pe care viaţa vi le presară în cale, ci evitarea lor. O retragere strategică este, prin esenţă o victorie. (Norman Vincent Peale)

Manierele elegante sunt rezultatul unor sacrificii minore. (Ralph Waldo Emerson)

Nu am auzit niciodată ca, în urma unei dispute verbale aprinse, unul dintre interlocutori să adopte convingerile celuilalt. (Thomas Jefferson)

Scopul suprem al comunicării umane este – sau ar trebui să fie – reconcilierea. (M. Scott Peck)

Avem tendinţa de a crede, în mod greşit, că, dacă partenerii noştri ne iubesc, vor reacţiona şi se vor comporta într-un anumit fel – în felul în care reacţionăm şi ne comportăm atunci când iubim pe cineva. (John Gray)

Anglia şi America sunt două tări despărţite de aceeaşi limbă. (George Bernard Shaw)

Sam Horn

Generaţia noastră şi generaţia copiilor noştri.

Situaţie conflictuală sau factor de evoluţie.

Ce diferenţe reale şi concrete de mentalitate aţi descoperit sau aţi experimentat în ceea ce priveşte cele două generaţii?