Mulţi oameni intră în căsnicie cu ochelari de cai, gândindu-se că întotdeauna lucrurile vor merge bine. Nici nu ar visa să cumpere o casa fără garanţiile proprietarului, pentru a fi acoperiţi în cazul în care se întâmplă ceva. Când este vorba de căsnicie este valabilă vechea zicală: „Dragostea e oarbă”. Adevărul este că există 58 la sută şanse ca o căsnicie să eşueze şi te vei trezi divorţat. Puţini oameni plănuiesc aşa ceva, deoarece se tem să abordeze subiectul când sunt foarte îndrăgostiţi. Acordul prenupţial este un document oribil, nu există nimic plăcut la el, însă este mult mai bun decât alternativa.

• Vieţile oamenilor sunt distruse din cauză că nu au semnat un acord prenupţial.
• Nu lăsa dragostea să îţi întunece judecata.
• Nimic nu este mai îngrozitor decât bărbatul şi femeia, care se iubesc, să se repeadă cu ghearele unul în gâtul celuilalt pentru bani şi proprietăţi.
• Atât bărbaţii, cât şi femeile, au nevoie de acorduri prenupţiale.
• Nimeni nu plănuieşte să divorţeze. Acordul prenupţial este un acord de certitudine care defineşte ce se petrece în caz de divorţ.
• Acordul prenupţial nu este cel mai romantic lucru posibil, însă realmente ai nevoie de el.

Suntem înconjuraţi de lucruri, concepte şi principii delicate. Noi oamenii le transformăm din lucruri fireşti în aspecte sensibile. Pot fi corecte sau nu, pot fi îndreptăţite sau nu dar nu pot fi evitate sau în niciun caz nu pot fi evitate efectele lor.

Contractul prenupţial poate fi considerat o modă sau o necesitate. Este evident că dacă ambii parteneri sunt săraci un astfel de acord nu îşi are rostul. Dar dacă doar unul dintre parteneri este cu o oarecare stare sau amândoi, atunci lucrurile se schimbă.

TU ce părere ai despre contractul prenupţial?

Este util, necesar?

Este un moft?

Este un lucru corect?

                                                                      Donald Trump

                                                          Bill Zanker

                                                        James Crissilv

O familie presupune în cele mai multe cazuri ideea de căsnicie. Implicit, fie că există sau nu dragoste sau prietenie sau orice altceva între cei doi piloni principali EL şi EA, există o relaţie sexuală. Este ceva firesc şi normal între doi oameni care cel puţin o vreme merg alături pe acelaşi drum.

Interesant mi se pare faptul că oamenii se pronunţă diferit atunci când sunt întrebaţi ce contează cel mai mult în cadrul relaţiei lor: sexul sau iubirea? Sunt dicrepanţe chiar şi între cei doi parteneri în răspunsurile pe care le dau. Dar şi acest aspect este unul normal, având în vedere că oamenii deşi trăiesc împreună, sunt diferiţi. Sunt persoane care afirmă ca sexul şi iubirea sunt unul şi acelaşi lucru.

Căsniciile sunt ceva unic şi diferit. Nu există o reţetă oricât am încerca să o găsim. Ce merge într-o parte nu merge în cealaltă. Şi totuşi sunt căsnicii care rezistă de dragul de a rezista până la final, sau din obişnuinţă sau din dragoste. Alte căsnicii durează atât de puţin că nu se usucă nici cerneala.

Pe ce ar trebui să se bazeze, să aibă ca fundaţie, o căsnicie? Şi în ce procente? Pe sex, pe dragoste, pe respect, pe prietenie, pe înţelegere, pe diplomaţie, pe bun simţ, pe compasiune, pe empatie. Pe ce anume?

TU ce crezi că este important într-o căsnicie?

Pe ce ar trebui să se bazeze aceasta?

Este noţiunea de căsnicie ceva uzat şi depăşit?

Divorţ Princiar

Citeam undeva că austriecii au cea mai mare rată înregistrată a divorţurilor, de 62%. Nici noi nu stăm pe roze la acest capitol.

Astăzi aflam că mult prea controversata şi excentrica prinţesă Briana Caragea a divorţat a nu ştiu câta oară de al nu ştiu câtelea bărbat din viaţa ei. Lumea este privită altfel când are sânge albastru.

Altceva ma intrigă şi mă nedumereşte. Ce se întâmplă oare cu noi, cu noile generaţii, cei care urmăm parinţilor noştri? Nu mai ştim să apreciem valoarea vieţii, valoarea omului de lângă noi?

Sunt perfect de acord ca o hârtie sau o avere sau chiar copii nu pot ţine şi nici nu reprezintă motive serioase pentru a ţine doi oameni împreună.

Dacă iubirea, înţelegerea, respectul, aprecierea, prietenia, atracţia, comunicarea dintre doi oameni au dispărut, este clar că nu are rost ca o căsnicie să mai existe în aceste condiţii.

Nu vorbesc nici de cazurile de abuz, de violenţă conjugală. Un bărbat care loveşte o femeie nu este bărbat ci un criminal, iar o femeie care stă cu un astfel de bărbat nu este o femeie ci ….

Dar totuşi, existăm de atâtea mii de ani, cu rele şi bune, că toate se făceau şi în alte vremuri, şi cu toate acestea în rândul bunicilor şi părinţilor noştri întâlnim o mulţime de căsnicii finalizate. Să fie doar o chestiune de mentalitate? Să fie o degenerare a omenirii în sensul că astăzi se pune accentul mult mai mult pe carieră, pe viaţa profesională în detrimentul celei personale?

Care pot fi elementele concrete, pentru care se ajunge aşa uşor la divorţ şi mai ales pentru care rata divorţurilor este în creştere?

De ce se mai căsătoresc oamenii dacă au de gând să nu încerce să ducă corabia până la capătul drumului? Nu este nimic jenant sau ruşinos să trăieşti cu cineva pentru că îţi place, fără acte, fără obligaţii. Şi atunci de ce se întâmplă aceste lucruri?

Mai luptăm noi oare pentru a ţine omul pe care îl iubim lângă noi?

Mai suntem noi oare preocupaţi să îl facem fericit?

Mai îl vedem? Mai suntem conştienţi de existenţa lui?

O pasiune nu se stinge aşa uşor!

De ce divorţează oamenii?

De ce nu mai luptă pentru căsnicia lor?

De ce?

TU ce crezi?