Alergăm toată viaţa după el. Ne place. Ne stimulează. Ne face să fim mai creativi. Ne relaxează. Ne întinereşte. Ne înseninează.

El.

Eternul Cancan.

Micuţa bârfă de la colţul mesei, micuţul zvon de pe coridor, mica intrigă de la toaletă. El. Cancanul nostru cel de toate zilele. Drogul omenirii. Adevăratul drog.

Lumea se schimbă, universul se schimbă, cutumele se schimbă. El Cancanul rămâne neschimbat. Omniprezent şi omnipotent. Plurivalent.

Am putea exagera puţin şi să îl numim sângele omenirii. Sunt sigur că nu se va supăra. Şi nici omenirea.

Cancanul însă, în mâinile celui ce ştie să joace poate fi o armă extrem de redutabilă. Poate fi un Consilier de Imagine care să ofere fie Paradisul, fie Iadul. Dar Cancanul este plătit. Îşi ia întotdeauna comisionul pentru consultanţă. Indiferent de ce formă îmbracă, mai devreme sau mai târziu, toţi cei atinşi de Cancan vor plăti. Vestea bună este că El poate fi refuzat. I se poate spune Nu. Excluderea din societate pentru refuzarea Cancanului, paradoxal este şi reală dar şi o iluzie în acelaşi timp. Depinde doar de cel care înfruntă Cancanul, ce va face mai departe.

Cancan. Cancan. Cancan.

Asemeni roţilor de tren. Şi se scurg secundele noastre…

Cancan. Cancan. Cancan.

Madalina Manole. Inca, artista neinteleasa. Lumea incepe sa uite sau sa nu mai fie interesata de persoana Madalina Manole.

Pentru mine si acest blog pe langa toate cele pe care le-am scris despre Madalina Manole s-a mai manifestat un fenomen. Madalina Manole a adus atata trafic acestui blog, cat nu au audu toate insemnarile profesionale. Asa cum am declarat tot timpul acest blog este o pagina de internet adresata celor care cauta diferite solutii la problemele cu care se confrunta in viata de zi cu zi. Acest blog prin insemnarile pentru care a fost creat se adreseaza celor care isi doresc dezvoltarea personala.

Si totusi, subiecte care te pot ajuta sa reusesti, nu sunt cautate precum a fost Madalina Manole. Este motivul pentru care printre paginile acestui blog gasiti si destul de multe subiecte “comerciale” prin care am intentionat sa atrag trafic. Degeaba ai subiecte valoroase daca nu le vede sau nu le citeste nimeni. Si pentru ca totul in viata este un lant, Madalina Manole a adus trafic, a adus foarte multi vizitatori curiosi, dar foarte putini au simtit nevoia sa citeasca si mai departe. Foarte putini au fost cei care au rasfoit si alte insemnari.

Pana la urma, ca si in viata, cu totii avem un scop. Sau mai multe. Oricum ar trebui sa avem macar unul, sa nu ii lasam pe ceilalti sa aiba scopuri pentru noi insine. Privind acest blog scopul meu a fost si este de a il transforma intr-o pagina de internet, intr-un site citit, un loc unde te intorci cu placere si rasfoindu-l sa gasesti lucruri interesante care te pot ajuta pe tine ca om in transformarea ta spre ceea ce iti doresti cu adevarat sa fii. Insa pentru asta ar trebui sa ii adaug “culoare”.

Si cu toate ca subiecte mai mult sau mai putin colorate, comerciale, de cancan, au adus si mult bine acestui blog, sincer, voi renunta incet incet in a le mai publica.

Poate ca sunt putini celor carora li se adreseaza cu adevarat acest blog. Poate sunt putini cei care isi doresc sa se dezvolte personal si sa evite cimentarea creierului si navigarea prin viata fara sa simta sau sa faca ceva. Dar stiu ca sunt si cei care isi doresc sa se faca remarcati, sa faca ceva bun cu viata lor, sa mearga pana la capat, sa isi permita financiar sa isi indeplineasca visele. …

Pentru cei care vor sa traiasca!

O zi minunata va doresc

Catalin Botezatu. Un celebru nume pe firmamentul vietii sociale romanesti a ultimilor decenii. Aflam din Cancan ca este trist si se simte singur fara Blonda Lui Bote, cea care seara de seara ne socheaza cu inteligenta ei acida in emisiune la Capatos.

Catalin Botezatu. Oare ce o fi cu el? Vrea sa ramana holtei toata viata? Vrea sa ramana un gigolo?

Imbatraneste!

Stupefiat de preocupările intelectuale ale societăţii noastre ajung la concluzia, din ce în ce mai evidentă, că o carte sau cultura în general, nu ne ţine de foame, în schimb cancanurile, bordelurile, mizeriile sunt ridicate la rang de Lider. Sexul Oral este Guru.

Ne ghidăm după astfel de evenimente extraordinare şi senzaţionale care ne descriu roadele pomului intelectualităţii.

Tinerii se sinucid, devenim pe zi ce trece mai inculţi, mai zoofili si mai pedofili, ne vaccinăm împotriva gripei pe unde apucăm (gurile de metrou). Dar toate acestea nu sunt subiecte de interes naţional. Iată câteva titluri din presa locală care atrag toate privirile şi mai ales toate gândurile:

„Ce-am făcut? Doar Sex oral. – Fosta dansatoare a Andreii Marin, Rose Marie vorbeşte despre filmul porno în care e vedetă” (sursa Cancan)

„Alin Cocos. S-a bătut în club cu fotbaliştii de la nişte femei” (sursa Cancan)

„Marina Dina. Agăţată noaptea la pachet cu Daniela Crudu” (sursa Cancan)

……………………………………………………………………………………..

Dacă asta a devenit societatea românească, atunci chiar că putem vorbi de SEX ORAL ca şi logo al românilor…

Unde sunt preocupările de altădată?

Sub ce priorităţi sunt îngropate?

Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.

Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.

Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.

Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.

Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.

Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.

Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?

Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.

Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on line click sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.

Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.

Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.

Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.

Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.

Tu ce crezi?

Paul Păcuraru, fost ministru al Muncii, este subiectul cel mai controversat si discutat al zilei.

Circula deja pe internet un asa zis filmulet porno in care domnul Paul Păcuraru ar fi surprins în plină acţiune de masturbare. (Cancan dezvăluie acest filmuleţ celor curioşi.)

Din punctul meu de vedere toate acestea sunt doar eternele porcării cu care ne obişnuim din ce în ce mai tare. Acestea sunt preocupările noastre de bază chiar şi pe timp de criză.

Interesant sau intrigant rămâne însă modul în care un astfel de filmuleţ devine public.

Cine l-a facut şi mai ales cine a avut interesul ca el să apară?

Oare să fie chiar Paul Păcurarul cel care l-a mediatizat, pentru a reveni in centrul atenţiei? Îmi aduc aminte aceeaşi situaţie şi în ceea ce o priveşte pe Andreea Marin, dar şi pe Daniela Gorfi, Andreea
Antonescu, Bebelusa sau Laura Andreşan, etc. Involuntar şi fără voia lor au apărut în faţa opiniei publice în astfel de ipostaze mai mult mai mai puţin onorante dar extrem de profitabile din punct de vedere al publicităţii. Acum e cazul domnului fost ministru Paul Păcuraru.

Nu este niciun secret pentru nimeni că subiectele cu tentă sexuală, pornografică, paparazzi, vând cel mai bine. Lumea politică care are nevoie de orice formă de manifestare care poate să îi audă audienţă, să o aducă în centrul atenţiei este plină de astfel de exemple. E adevărat că un scandal sexual poate avea cele două feţe ale medaliei, adică poţi şi pierde (vezi cazul lui Bill Clinton) dar în cazul în care norocul surâde persoana respectivă se bucură de un succes neegalat. Am fi tentaţi să credem că lumea întreagă se învârte în jurul scandalurilor, sexului, drogurilor, prostituţiei, crimelor, etc, ca şi cum nimic altceva nu ar mai putea exista. Ne lăsăm manipulaţi de asfel de subiecte sau manifestări şi pierdem esenţialul creaţiei. Dar asta este deja alt subiect. Revenind însă la Paul Păcuraru, este o dovadă clară că şi lumea noastră politică începe să se „emancipeze”.

Nu pot însă să nu mă întreb dacă este treaba cuiva ce face o anumită persoană în propria casă sau în intimitate? Dar oare mai putem vorbi de intimitate în momentul în care aceasta devine publică într-o manieră atât de ostentativă? Dar cum poate deveni publică o astfel de filmare?

TU ce părere ai?

Cum pot deveni publice astfel de filmări sau fotografii? Cât reprezintă intimitate sau care sunt limitele intimităţii? Cât este pornografie? Cât este furt sau violare a intimităţii? Cât este perversiune? Cât este ponegrirea imaginii şi numelui? Cât este fals şi cât este real?

Câtă atenţie ar trebui să acordăm unor astfel de subiecte? Merită ele să devină cel mai important subiect al zilei în condiţiile în care noi oamenii avem atât de puţine zile într-o singură viaţă?

Tu ce părere ai?

Lucrurile încep să explodeze. Apar dezvăluiri de presă noi. Aşa cum era şi normal, deşi din punct de vedere politic nu a reprezentat un candidat cu suficiente voturi, Becali prin arestarea sa, sub forma şi pentru motivele pentru care s-a produs are şanse din ce în ce mai mari să se transforme într-o creştere electorală de invidiat luând în considerare că este anul alegerilor preşedenţiale. Băsescu devine din ce în ce mai nepopular şi continuă să gafeze sau să facă anumite lucruri care au ca efect diminuarea popularităţii de care s-a bucurat acum cinci ani.

Momentan, din motive relativ facil de înţeles presa este rezervată în cazul Becali, dar cu siguranţă vor apărea zilele următoare atât dezvăluiri cât şi instigări mai mult sau mai puţin reale. Iată de exemplu www.cancan.ro ne dezvăluie un posibil scenariu conform căruia Gigi Becali a fost şantajat – „L-au şantajat pe Gigi” -, în timp ce www.gardianul.ro ne aduce în prim plan un filmuleţ – „Filmul «judecarii» hotilor la barul din Pipera” -.

Cu siguranţă poveştile următoare vor deveni şi mai incitante şi va fi sarcina cititorilor să descopere realitatea de intoxicarea de presă.

Vorbind însă detaşat de subiect totuşi evenimentele acestea direct legate de Gigi Becali au anumite conotaţii nediscutate încă, dar şi substratul care le-a declanşat este încă nedezvăluit.

Vor urma lucruri incitante.