Filme porno. Este poate cea mai înfloritoare, dacă ne putem exprima astfel, industrie dintre toate industriile create de om. Încă o dovadă că viciile indiferent de forma sub care aleg să se manifeste conduc mai ales la nivel decizional această lume. Nu suntem, cu tot respectul, o planetă cu o multitudine de naţiuni şi culturi guvernată de credinţă, ci suntem un univers în care umanoizii au decis să fie guvernaţi de vicii. Problema constantă ca şi preocupare a fost şi este cum putem ca omenire să demonstrăm că forma de exprimare a unui viciu, artistică sau nu, este de fapt un mare act de cultură. Din contradicţii şi dezbateri se nasc idei. E adevărat. Dar umanitatea în istoria ei a ajuns la concluzia că ideile inocente şi nevinovate te îmbie la somnolenţă şi nu la evoluţie, oricare ar fi ea. Mai bine mergi într-o direcţie chiar dacă ca şi presentiment te poţi speria de linia de sosire, decât să stai şi să admiri un câmp cu maci, sau ghiocei sau orice altceva. Speranţa conştientă a aceleiaşi omeniri este să reuşească să împingă linia de sosire cât mai departe. Şi cum se poate asta? Cel mai uşor. Declari cauza, în speţă viciul, act de cultură, evoluţie. Cam în genul în care americanii constatând că sunt o naţiune de oameni supra supra ponderali au modificat prin lege grilele de încadrare astfel încât din condei, au devenit o natiune cu câţiva membrii grăsuţi. Dar e o practică atât de întâlnită.

Pornografia îşi are rolul ei binedefinit de către noi creatorii săi. Aceasta este de fapt un viciu creat de umanitate sub pretextul utopic că pornirile animalice ne-au fost dăruite de Divinitate şi prin urmare nu putem fi consideraţi vinovaţi. Dar totuşi dacă tot am stabilit odată ce este, de ce tot încercăm atât de acerb să îi dăruim şi alte conotaţii. Tot reinventăm roata că doar doar apa caldă o arăta altfel…..

Paginile literar culturale ale vieţii internautice exprimate în blogurile şi site-urile româneşti din ultimile zile, sunt dominate de ştirea supremă: o mamă şi o fată ambele „actriţe” porno joacă împreună în filme erotice. Căştigătoarele „premiului Nobel” pentru pornografie, respectabilele, şi una chiar venerabilă, doamne Daisy si Elli Foxx, au decis să joace împreună în filme porno şi nu individual cum o facuseră cu atâta patimă în tumultuoasa carieră. Probabil au simţit nevoia să se sprijine şi să se susţină reciproc împotriva tuturor vicisitudinilor pentru bunăstarea şi fericirea celebrei familii. Ar fi fost un fapt banal, poate trecut neobservat, dacă creierele din spatele acestei industrii nu ar fi gândit că pot face averi. Şi cum bloggosfera românească nu este mi prejos, împreună, au transformat un fapt într-un fenomen de masă.

Unde mai putem ajunge…ca să fim cu adevărat feciţi şi împliniţi?

…lungă este boala omului….unii se răscolesc deja în mormânt….

Viata evolueaza. Conform prognozelor va mai evolua. Ieri ne faceam abonamente la autobuzul bibliotecii Sadoveanu, cand trecea prin cartier, astazi, cu picioarele aruncate pe un fotoliu, ne inscriem pe toate site-urile care ne apar pe ecranul computerului. E nevoie. Trebuie sa fim in pas cu moda. Trebuie sa fim in trend.

De multi ani, deja, lumea a devenit familiarizata si si-a mutat o mare parte din precocuparile culturale in bloggosfera. Nici nu mai are rost sa explicam ce reprezinta acest spatiu virtual. Multi vorbesc deja de boala secolului: bloggoree. Ca sa existi, sa ai o identitate, astazi, trebuie sa ai cel putin un blog. Sa fii blogger. Nu conteaza ce scrii sau ce afisezi in interiorul paginilor blogului, important este sa ai ceva postat. Unii cauta traficul si banii din reclame. Altii se multumesc doar cu google adsense. Altii declara ca nu au nevoie de asa ceva, adica de bani, ci doar vor sa scrie. In realitate sistemele de valori sunt total rasturnate. Daca in trecut scara valorilor era drastica si multi piereau in necunoscut in ternele incercari literare, culturale, astazi acelasi gen este faimos, se bucura de notorietate. Si totul se intampla asa cum e normal in detrimentul celor care au ceva de spus, care sunt expresia unei valori. Ratacind prin bloggosfera, mai ales daca apelezi la motoarele de cautare ai cele mai multe sanse sa nimeresti pe blogurile celor superficiali in gandire si in cultura, dar a caror exprimare este strict incovoiata de cuvintele cele mai accesate, in timp ce aceia care picteaza in cuvinte sunt greu de gasit. Intre aceste categorii extreme, bineinteles ca sunt si cei care si-au creat un nume in planul realitatii si care le confirma un statut de top si in planul virtual. Pur si simplu numele lor este cheia accesarilor si implicit a traficului.

Toti au blog. Fie ca este un pseudonim, fie ca este numele real, fie ca este un nume sau o denumire care atrage accesari, toti au un domeniu prin care se exprima. Fie ca este un domeniu independent, fie ca este sustinut de o platforma, undeva trebuie sa existi. Sinapsele bloggosferei sunt la fel de extinse precum cele neuronale. Fiecare blog contine link-uri catre alte spatii virtuale. Mi-e greu sa ma gandesc la o persoana sau o personalitate a vietii cotidiene care sa nu aiba propriul blog. Chiar si cei care cu vehementa pledau impotriva acestei forme de exprimare au sfarsit prin a isi crea propriul blog. (dau ca exemplu doar cazul Mihaela Radulescu).

E dreptul fiecaruia de a se exprima si de a scrie ceea ce isi doreste si cum isi doreste. In fond daca nu iti place ceea ce gasesti pe un blog, altadata nu il mai accesezi. Motoarele de cautare insa sunt atat de impartiale incat raceala cu care ascund parca valorile te determina intr-un fel sa pierzi din rezistenta si sa devii in final precum cei de care te feresti.

Daca ar fi fost doar un spatiu personal de exprimare nu ar fi constituit nicio problema. Insa bloggosfera devine din ce in ce mai accentuat – o epidemie. Este un alt mediu in care incultura si superficialitatea se propaga formand o societate aliniata la standardele actuale. Vom ajunge sa regretam cultura din care ne-am nascut odata. Oare copii nostri din ce se vor naste? (pariem ca multi se vor gandi la aspecte cu tenta sexuala…)   

Ce putem face?

E clar ca nu putem evita sa mergem in aceasta directie. Devine un mod de viata? Dar ce accesam? Numai facebook, hi5, sentimente.ro, etc. Sau accesam altceva?

TU ce bloguri citesti?

Si de ce?

Ce crezi despre bloggosfera?

Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.

Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.

Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.

Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.

Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.

Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.

Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?

Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.

Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on line click sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.

Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.

Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.

Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.

Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.

Tu ce crezi?

Sunt de puţină vreme angrenat în această lume extraordinară a blogurilor. În spatele unui site sau a unei teme poate fi oricine, şi totusi… cred că modul în care ne alegem tema şi mai ales tema în sine reprezintă o carte de vizita extrem de detaliată.
Cred că tema wordpress a ajuns să reprezinte ID-ul nostru, cartea noastra de identitate în lumea virtuala. Identitatea nostra intr-o lume nouă, un fel de second life.

Ce reprezintă tema blogului tău pentru tine?

Oamenii!

Se zice că nu poţi trăi cu ei, dar nici fără ei!

Suntem atât de diferiţi. Încercăm să imităm, să ne comportăm sub efectul de turmă, sau încercăm să devenim puncte de referinţă. Încercăm orice pentru a prezenta ceva. Rar suntem la exterior aşa cum suntem în realitate. Poate fi prefăcătorie, falsitate, modestie, narcisim, teribilism, snobism, schizofrenie, paranoia, curvăsărism, sclipire. Poate fi orice ne gândim. Dar am putea fi şi noi înşine. Ne e frică însă de durere, de pierdere, de subaprecieri, de jigniri, de ratări, de eşecuri, de succes, de noi şi de toate.

Ne exprimăm diferit, deşi folosim aceeaşi limbă, acelaşi dialect, aceeaşi scriere.

Unii caută mijloace de exteriorizare (blogul personal de exemplu) alţii de interiorizare (tot blogul personal sau blogurile altora)

Suntem diferiţi. Plângem, râdem, generăm frumuseţi sau distrugeri, salvăm sau ucidem, creăm, dăm viaţă sau omorâm. Suntem abstracţi, obscuri, murdari sau inocenţi şi frumoşi. Suntem geloşi, invidioşi sau altruişti. Suntem un kitch sau un miracol. O minune.

Folosim extremele cu aceeaşi intensitate. Iubim cu pasiune sau urâm cu aceeaşi pasiune. Putem de dragul bosonului higgs să ucidem o lume, sau putem deveni, misionari, filantropi, mecena. Putem construi spitale, putem elimina bolile sau virusii. Putem iubi planeta şi ne putem iubi.

Şocantă şi paradoxală discrepanţa între cele trei stări definitorii: suntem – putem – vrem. Sunt diferenţe enorme înte aceste trei elemente şi foarte rar, extrem de rar ele conlucrează în aceeaşi fiinţă.

Oamenii.

Buni şi răi cu bune şi rele!

O carte deschisă care se scrie singură!

Ce suntem?

Ce putem?

Ce vrem?