Un termen, o noţiune care nu ar trebui să existe în societate şi cu atât mai mult în cadrul familiei, cel mai frumos lucru pe care oamenii il oferă vieţii.

Zilele acestea titlurile presei de scandal şi nu numai sunt ţinute de ştirea conform căreia multiplul nostru campion la gimnastică Marian Drăgulescu şi-ar fi lovit, bătut soţia. Trebuie precizat că Marian şi soţia sa Larisa Drăgulescu sunt căsătoriţi de şase ani şi au împreună doi copii, o fetiţă şi un băieţel. Motivul vehiculat în presă ar fi infidelitatea lui Marian Drăgulescu şi o eventuală obsesie a acestuia pentru femei. Nu vreau să intru în detalii, toate ziarele şi posturile de televiziune dezbătând pe larg aceste aspecte. Nu mă pot opri însă să mă întreb dacă timpul scurs într-o relaţie poate fi invocat ca scuză?

Fundalul general este însă violenţa în familie. Spuneam la început că termenul în sine nici nu ar trebui să existe, dar prin natura noastră „umană” în societatea pe care am construit-o în atâtea mii de ani, violenţa a fost un fenomen care s-a manifestat din plin, indiferent de domeniul social. Scuze şi explicaţii putem găsi oricând şi pentru orice. Suntem extrem de pricepuţi la aceste lucruri.

Limitând însă răspândirea violenţei sociale, ca subiect de discuţie, la cadrul familial, fără să vrem apar o serie de aspecte de neînţeles:

• În zilele noastre, când suntem mult mai evoluaţi decât în epoca de piatră, să îţi loveşti partenera de viaţă, cea cu care împarţi totul, mi se pare oripilant. Şi condamnabil. Nu există nicio scuză care să motiveze un asemenea gest. Nici nu discut despre gravitate. Multi se leagă de cât de tare a lovit bărbatul femeia. Nici nu contează. Fapta este aceeaşi. Mizeria umană e aceeaşi.
• Când vorbim de familie, vorbim de o relaţie de căsnicie, vorbim de o relaţie de iubire şi respect reciproc. În ce hal poţi să decazi ca bărbat încât să îţi consideri soţia drept sac de box? Şi să mai devina acest lucru şi doar un antrenament? Ca să te menţii în formă. Nu mai poţi fi considerat om. Nici măcar animal. Tot ar fi prea mult. Eşti o scursură. Nu spune nimeni că trebuie să rămâi cu aceeaşi femeie toată viaţa dacă sentimentele faţă de ea nu mai sunt aceleaşi. Dar nici nu poţi fi considerat om dacă încalci toate doctrinele moralităţii. Nu o mai iubeşti, eşti demn ca bărbat, discuţi aceste lucruri, îi spui şi vă vedeţi fiecare de propriul drum. Dar nu cu pumnul.
• Discutând între bărbaţi. Dacă îţi loveşti femeia, este clar că eşti mai mult decât un misogin. Ce este femeia pentru tine? O sclavă? Un animal? Un titlu de mândrie? Un refugiu pentru frustrările tale? Loc de dat cu capul? Obiect pentru descărcarea nervilor? Un nume pe o listă într-un carneţel pe care îl arăţi băieţaşilor? Hârtie igienică? Dar tu ce eşti?

Cel mai degradant lucru posibil pentru un bărbat, atât de înjositor încât îi anulează chiar titulatura de bărbat, este să lovească o femeie. Mai ales dacă femeia respectivă este sotia sa şi mama copiilor săi.

Nu există motiv. Nu contează că este infidelitate, înşelătorie, prostituţie, perversiuni, sau orice altceva, violenţa familială nu este o justificare ci o condamnare pentru cel care o practică.

Din punctul meu de vedere violenţa în familie este echivalentă cu o crimă cu premeditare.

Dacă ai nervi, Bărbatule, loveşte-te pe tine însuţi. Bărbatule!

TU ce părere ai despre violenţa în familie?

Deştept a fost cel care a crea femeia! Jos pălăria. Ne-a salvat. Ne-a creat bucuria şi fericirea. Merita de un miliard de ori sa renunţăm la toate merele din Gradina Raiului. A fost poate singura alegere înţeleaptă a noastră a bărbaţilor. Dacă am mai făcut vreuna între timp fiţi liberi să vă exprimaţi.

Am lasat singurătatea pentru împlinire.

Ce s-a întâmplat însă cu noi, de am început să facem femeii acelaşi lucru pe care l-am făcut şi Creatorului? Adică am început să înşelăm femeia mergând la femei.

Oare care sunt motivele adevărate pentru care specia asta denumită bărbat nu se poate abţine să nu calce şi pe lângă, sau să guste şi de prin alte grădini? Ce impulsuri de nestăpânit ne macină? Care ar putea fi scuzele noastre? Sincer. Nu spun că nu apreciez părerile femeilor despre această problemă, dar aş vrea să văd care bărbat este bărbat şi îşi împărtăşeşte părerea!

Când avem femeia, avem totul! Absolut totul! Ce ne oferă în plus o altă femeie? Dar mai multe?

Este o chestiune de funcţionare? Este o chestiune de orgoliu? Este o chestiune de neînţelegere? Chiar ne poate oferi o altă femeie ce nu ne oferă femeia pe care am ales-o?

Cine e bărbat să spună……….