Tânără de 15 ani s-a sinucis. Tânăr de 16 ani nu a mai rezistat şi s-a sinucis. Tânără de 16 ani şi-a curmat viata. Un val de sinucideri sau o realitate dureroasă şi de neînţeles. Oricum am vrea să vorbim despre aceste lucruri realitatea este cruntă. Din ce în ce mai mulţi oameni comit suicid. Îşi iau viaţa. Cu atât mai dureros este faptul că dintre aceştia marea majoritate sunt copii, adolescenţi, tineri. Ar fi sarcastic să vorbim de o modă, dar uneori chiar nu mai ştii ce să înţelegi. Motivele? Doar ei le ştiu cu adevărat sau le înţeleg cu adevărat. În majoritatea cazurilor se pare că dragostea ar fi motivul determinant. Cei care sunt mai maturi, adulţii se sinucid pentru că nu mai pot face faţă greutăţilor cu care se confruntă. Ce nu pot să accept este ideea suicidului din astfel de motive în condiţiile în care ai o familie pe care pur şi simplu o laşi de izbelişte problemelor care pentru tine au reprezentat justificarea actului de sinucidere în sine. Tinerii şi din ce în ce mai mult copiii, 12-15 ani, se sinucid pentru o dragoste neînţeleasă sau neîmpărtăşită, negăsind probabil un partener de discuţie într-unul din părinţi. Şi mai dureros este faptul că astfel de adolescenţi decid să îşi ia viaţa doar pentru ceva ce nu înţeleg. Ei doar cred că ştiu deja ce este aceea dragoste. Să te omori pentru ceva ce nu ştii încă sau pentru ceva ce ţi se pare mult prea greu de rezolvat… Mistere. Lucruri de neînţeles. Ipoteze bazate doar pe eter. Uneori nici pe atât.

Durerea, suferinţa, indiferent dacă are o bază reală şi clară pentru cel care o trăieşte reprezintă un argument al celor care se sinucid. Alţii consideră că motivul real îl reprezintă neînţelegerea şi indiferenţa din partea celor apropiaţi.

Dar de ce se ajunge acolo?

Care este argumentul real pentru comiterea unui act de sinucidere?

Cum ar putea fi înţelesă sinuciderea?

Este o crima?

Este un pacat?