-
16
Jun
Sufletul si timpul iau decizii diferite. Doar spaţial se întâlnesc. Sufletul este statornic clipei. El rămane pe loc. Timpul este copilul rătăcitor, pierdut, regăsit, regretat sau poate chiar bucuria vieţii. Spaţiul ne oferă existenţa pentru a ne trăi timpul şi sufletul.
Sufletul mi-e timp
Şi timpul mi-e suflet
Împreună le schimb
Dar doar cu ele.
Prin ele sunt
Şi ele sunt prin mine.
Trăim împreună
Şi separat ne e bine.
Copii suntem toţi trei
Şi gemeni si fraţi
Mai mari sau mai mici
Ne suntem unul altuia
Aşa cum părinteşte ne alintăm.
Timpul, sufletul
Şi eu…
Unul şi trei,
Trei şi unul
Pe acelaşi drum şi
Simultan pe cărări diferite.
Ne suntem viaţa
Şi izvor deopotrivă
Eternitatea ne apasă
Şi ne iartă cu greu
Şi timpul şi sufletul
Şi eu….
- Published by james in: personale poezie
- If you like this blog please take a second from your precious time and subscribe to my rss feed!
2 Responses to “Timpul, Sufletul si eu”
Minunată poezie! Uite că ai mai multe talente decât ştiam!
Şi, desigur, este şi o meditaţie filosofică foarte interesantă. Sufletul nu depinde de timp. Timpul, pe de altă parte, este doar o formă de energie, ca şi sufletul. Deşi par atât de diferite, totuşi au ceva în comun – poate, “substanţa esenţială”.
Un autor spunea: “timpul va înceta să existe atunci când nu vom mai avea nevoie de el.” Poate că va înceta să existe în forma pe care o ştim, dar va rămâne energia esenţială, eternă…
@Florina R.
Multumesc mult. Esti aceeasi prietena deosebita pe care o stiam.
O zi minunata iti doresc
Leave a Reply