Omul evoluează sau involuează indiferent dacă îşi exprimă sau nu voinţa. Dacă preferă să privească zilele sau să le lase pradă nocivităţii sociale se va îndrepta vertiginos spre o involuţie. În limbajul unui anumit domeniu se spune că: un negativ va influenţa o mie de oameni în jurul său inducându-le gânduri negative, în timp ce e nevoie de o sută de oameni pozitivi în gândire pentru a dezrădăcina convingerile negativului.

Una din legile fundamentale ale evoluţiei o reprezintă schimbarea. Pornind de la definiţia nebuniei atribuită lui Einstein: dacă faci în fiecare zi aceleaşi lucruri şi te aştepţi să obţii rezultate diferite,…. (atunci poate ar trebui să te mai gândeşti!), descoperim o forţă ascunsă în fiecare om. Dacă vrei să trăieşti diferit faţă de alţi oameni, atunci în mod evident trebuie să faci lucruri diferite.

Evoluţia personală se face în trepte şi cu paşi mici. Se zice că odată la fiecare doi ani este bine să faci o schimbare semnificativă în viaţa ta şi în fiecare lună să încerci să schimbi un lucru care nu te-a condus către un rezultat aşteptat.

Atunci când eşti singur şi/sau accentul vieţii tale cade pe carieră, decizia schimbării este mai logică şi mai uşor de înfăptuit. Dar ce te faci atunci când eşti căsătorit, ai copii, iar decizia ta va afecta câteva suflete în jurul tău? Schimbarea nu mai este atât de simplă, dar este cu atât mai necesară. Este totodată şi un test pentru a vedea dacă căsnicia ta este clădită pe principii corecte. Pentru că tu şi partenera ta şi copiii tăi veţi face schimbări radicale în comportament şi manifestare, schimbări ce se vor evidenţia mai ales în personalitate, iar schimbările nu vor fi întotdeauna simultane, este evident faptul că toate acestea vor testa natura relaţiilor stabilite.

O relaţie nu care nu este construită corect, nu va rezista schimbărilor.

Un alt punct de cotitură al schimbării este dat de ceea ce crezi tu că este normal şi corect şi ceea ce îţi impune societatea. Unii oameni consideră că a munci pentru copii, este corect şi moral, să le asiguri o viaţă mai bună, în timp ce alţii consideră că acest lucru însemnă răsfăţ, ar „handicapa social” copii şi că dimpotrivă aceştia ar trebui educaţi să se descurce singuri. În cazul unui accident aviatic, când măştile de oxigen coboară, tendinţa ta umană este ca prim lucru să pui masca peste nasul şi gura copilului de lângă tine. Societatea spune însă că trebuie să îţi pui masca ţie primul şi apoi copilului, pentru că responsabilitatea ta este ca tu să rămâi conştient pentru a putea acorda ajutor altora.

Categoric schimbarea personală ţine de fiecare dintre noi şi trebuie făcută. Este o decizie şi o muncă personală. Trebuie doar să vedem cât anume vom ţine cont, dacă vom ţine cont, de conjunctura socială în care trăim, în procesul personal de schimbare.

 

Tu eşti adeptul schimbării personale?

Cum vezi Tu aceste lucruri?

Este vreo diferenţă între schimbare şi adaptare?